Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Plângerile 3:7 - Biblia în versuri 2014

7 Un zid, în jur, mi-a ridicat – Ca să nu scap – și m-a legat În lanțurile cele grele.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 M-a înconjurat cu un zid, ca să nu pot scăpa, și m-a pus în lanțuri grele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 M-a înconjurat cu un zid, ca să nu pot scăpa; și m-a imobilizat în lanțuri grele.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 ghimel M-a îngrădit cu zid ca să nu pot ieși, mi-a îngreunat lanțurile.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 M-a înconjurat cu un zid ca să nu ies; m-a pus în lanțuri grele.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 M‐a îngrădit ca să nu ies, mi‐a îngreuiat lanțul.

Onani mutuwo Koperani




Plângerile 3:7
11 Mawu Ofanana  

Ieșirile îmi sunt tăiate Și nu mai pot, nicicum, să trec. Aș vrea, oriunde, ca să plec – Să îmi urmez căile mele – Dar nu pot, pentru că pe ele, El, beznă grea, a-mprăștiat.


De ce zic, „dă lumină El, Peste sărmanul om acel Care ar vrea ca să alerge, Însă nu știe unde merge Căci Dumnezeu l-a îngrădit”?


Pe-ai mei prieteni i-ai gonit. O pricină de scârbă, eu Ajuns-am pentru ei, mereu. Tu m-ai închis și-am înțeles, Precum că nu pot să mai ies.


Ochi-mi se scurg, de suferință Și se topește-a mea ființă. Plin de durere, zac și gem Și-n toate zilele Te chem. Îmi întind mâinile spre Tine, Sperând să-Ți amintești de mine!


Îndată, ei l-au înhățat Pe Ieremia și-au găsit O groapă-n cari l-au azvârlit. Groapa aceea se vădea Că era a lui Malchia – Adică a acelui care, Pe împărat, părinte-l are – Și fost-a-n curtea temniței. Cu frânghii, în adâncul ei, Pe Ieremia-l pogorâră, Așa după cum hotărâră. Cu toate că ea nu avea Apă, era noroi în ea, Încât prorocu-ajunse-apoi Să se afunde în noroi.


Acuma însă, iată, eu Te izbăvesc de lanțul care Îți ține mâinile-n strânsoare. În Babilon, dacă voiești, Tu poți ca să mă însoțești. Acolo îți va merge bine, Căci voi avea grijă de tine. Dar dacă nu-ți place, să știi Că nu ești obligat să vii. În față, vreau a te uita: Privește, toată țara ta E înainte-ți. Poți s-apuci Ori încotro vrei să te duci. Ești liber, în ce vrei a face! Du-te și stai unde îți place!”


Mâna asupra mea; m-a prins Și mi-a legat jugul pe care Nelegiuirea mea îl are. Nelegiuirile acele, De gât, îmi sunt legate ele, Iar relele înfăptuite Se-arată-a fi bine-mpletite. Frântă a fost a mea putere, Căci Domnul – după a Lui vrere – M-a dat în mâna celor cari Se dovedesc a fi mai tari Și-n nici un fel nu reușesc, Ca lor, să mă împotrivesc.


Aveam o cale, însă ea Se-nfundă, căci pietre cioplite, Pe ea, au fost îngrămădite, De către El. El mi-a strâmbat Cărările ce le-am urmat.


Dușmanii noști’ ne urmăresc Și îndârjiți ne prigonesc. Când obosim, nu ne dau tihnă Și n-avem loc pentru odihnă.


În ăst fel, fost-au împlinite Cuvintele de El rostite, În contra noastră-a tuturor, Precum și a mai marilor Cari al nost’ neam au cârmuit. Nenorocirea ne-a lovit, Așa după cum, niciodat’, Sub cer, nu s-a mai întâmplat. Așa s-a dovedit de mare, A fi nenorocirea care, Ierusalimul, l-a lovit.


De-aceea, iată, drept măsură, Mulți spini voi aduna acum Și astupa-voi al ei drum. Un zid, pe drum, o să-ntâlnească Și calea n-o să-și mai găsească.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa