Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Plângerile 3:53 - Biblia în versuri 2014

53 Îmi voiau viața nimicită Și-apoi în groapă azvârlit, Au vrut să fiu. S-au îmbulzit În juru-mi, și au aruncat Pietre asupră-mi, ne-ncetat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

53 Au încercat să-mi pună capăt vieții într-o groapă și au aruncat cu pietre în mine.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

53 „Au încercat să îmi distrugă viața într-o groapă; și au aruncat cu pietre în mine.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

53 Au vrut să sfârșească viața mea în cisternă, au tras cu pietre asupra mea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

53 Voiau să-mi nimicească viața într-o groapă și au aruncat cu pietre în mine.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

53 Mi‐au pierdut viața în temniță și au aruncat o piatră peste mine.

Onani mutuwo Koperani




Plângerile 3:53
9 Mawu Ofanana  

Astfel, prorocul a intrat În gherlă și întemnițat Rămase-acolo multă vreme.


Acum, ascultă – te rog eu – Tu împărate, domnul meu! Fie ca ruga mea rostită ‘Nainte-ți, să fie primită! Nu mă trimite la-nchisoare, Din nou, în casa ce o are Cel care, Ionatan, se cheamă Și-i logofăt. De bună seamă, Dacă voi merge înapoi, Mă tem că am să mor apoi!


Îndată, ei l-au înhățat Pe Ieremia și-au găsit O groapă-n cari l-au azvârlit. Groapa aceea se vădea Că era a lui Malchia – Adică a acelui care, Pe împărat, părinte-l are – Și fost-a-n curtea temniței. Cu frânghii, în adâncul ei, Pe Ieremia-l pogorâră, Așa după cum hotărâră. Cu toate că ea nu avea Apă, era noroi în ea, Încât prorocu-ajunse-apoi Să se afunde în noroi.


„Vai împărate, domnul meu! Oameni-aceștia, cum văd eu, Un mare rău au săvârșit! Pe Ieremia l-au zvârlit În groapa ‘ceea, cu noroi. El va muri de foamea-apoi, Căci în cetate nu mai are Nimeni, nimica, de mâncare. Tu, împărate, ai aflat Că pâinea ni s-a terminat!”


O piatră mare au adus La gura gropii de au pus, Iar împăratul a-ntărit-o, Fiindcă a pecetluit-o Cu-al său inel și cu acele Care se dovedeau inele Ale slujbașilor pe cari, În țară, îi avea, mai mari, Nimic să nu se schimbe-astfel, Referitor la Daniel.


În urmă, marele-mpărat Se-ntoarse la al său palat. Nici n-a mâncat, nici n-a băut, Nici țiitoare n-a cerut Să i se-aducă. S-a vădit Că-n acea noapte n-a dormit, Fiind de gânduri frământat.


De-acolo, s-a rugat mereu Iona, la Domnul Dumnezeu,


Într-un mormânt, proaspăt săpat În stânci, tocmai de către el. Apoi, peste mormântu-acel, O piatră mare-a prăvălit, Drept ușă, Celui adormit.


Ei s-au întors, de la Pilat, Cu straja care li s-a dat, Mormântul l-au pecetluit Și-au pus soldați de la păzit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa