Plângerile 3:48 - Biblia în versuri 2014

⁴⁸ Ape-n șuvoaie îmi țâșnesc, Din ochi, pentru că ei zăresc Prăpădul fiicei cea pe care Sărmanul meu popor o are.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴⁸ Șuvoaie de lacrimi se scurg din ochii mei, căci fiica poporului meu a fost distrusă.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴⁸ Din ochii mei se scurg cantități mari de lacrimi; pentru că fiica poporului meu a fost distrusă.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴⁸ Râuri de apă fac ochii mei să curgă din cauza zdrobirii fiicei poporului meu.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴⁸ Șuvoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴⁸ Ochiul meu varsă râuri de apă pentru nimicirea fiicei poporului meu.

Plângerile 3:48 Mawu Ofanana

Psalmi 119:136

Ai mei ochi plâng, pentru că iată Că Legea Ta este călcată.

Psalmi 137:1

Pe malurile râului Din țara Babilonului, Șezut-am noi și-amar plângeam, Când de Sion ne aminteam.

Ieremia 13:17

Iar dacă voi vedea că încă N-am să fiu ascultat de voi, Pe-ascuns eu am să plâng apoi, Căci sunteți plini doar de mândrie Și pentru că în grea robie – Smulsă fiind din țara Lui – Va merge turma Domnului.

Ieremia 14:17

„Spune-le-așa: „Mereu oftez Și zi și noapte lăcrimez. Din plâns, nu pot să mă opresc, Pentru că ai mei ochi zăresc Fecioara, fiica cea pe care Sărmanul meu popor o are, Cât de adânc e chinuită Și cât de greu este lovită De-o rană mare, arzătoare, Întinsă și usturătoare.

Ieremia 4:19

„Vai, ale mele măruntaie! Vai, inima cum mi se taie De-o grea durere! Ce să fac? Iată că nu mai pot să tac, Căci inima îmi bate tare, Iar bietul meu suflet tresare La glasul trâmbiței și-apoi, La strigătele de război.

Ieremia 9:1

O, dacă era capul meu Cu apă plin, plângeam mereu. Ochii de mi-ar fi fost izvor De lacrimi pentru-al meu popor Și pentru morții cei pe care Fiica poporului îi are, Eu aș fi plâns, nemângâiat, Noapte și zi, neîncetat!

Ieremia 9:18

Să vină și să se grăbească, Un cântec să alcătuiască, De jale, numai despre noi, Ca să putem plânge apoi!

Plângerile 1:16

De-aceea plâng, neîncetat, Pentru că S-a îndepărtat De mine, Cel care putea Ca mângâiere să îmi dea, Care putea să mă vegheze Și viața să-mi învioreze. Vrăjmașul meu a biruit Și pe-ai mei fii, el i-a zdrobit.

Plângerile 2:11

Nu mai am lacrimi. De văpaie, Fierb ale mele măruntaie. Ficatul, jos, mi s-a vărsat, Din pricină că m-am uitat Și am văzut prăpădul care Îl macină, fără-ncetare, Acum, pe bietul meu popor, Din pricina copiilor Cari în cetate sunt aflați, Pe-ale ei uliți, leșinați.

Plângerile 2:18

Inima lor s-a ridicat Și către Domnul a strigat… Tu zid, al celeia pe care Sionul drept fiică o are, Lacrimi să verși, necontenit, Ziua și noaptea, negreșit! Nu-ți da răgaz pentru odihnă, Iar ai tăi ochi să n-aibă tihnă!