Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Plângerile 3:31 - Biblia în versuri 2014

31 Pentru că Domnul – să se știe – Nu leapădă pentru vecie.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

31 Fiindcă Stăpânul nu respinge pentru totdeauna.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

31 Fiindcă Iahve nu respinge pentru totdeauna.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

31 kaf Căci Domnul nu îndepărtează pentru totdeauna.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

31 Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

31 Căci Domnul nu va lepăda în veac;

Onani mutuwo Koperani




Plângerile 3:31
15 Mawu Ofanana  

Va trebui ca să murim Și-asemeni apelor să fim Care sunt pe pământ vărsate Și nu se-adună, împărate. Ascultă dar, de sfatul meu: Află că Domnul Dumnezeu Nu caută, viața, s-o ia, Ci mai degrabă, Domnul vrea Ca omul care a fugit Să nu rămână izgonit, Din fața Lui. De-am cutezat


Prin ce voi face, Eu doresc – Pentru o vreme – să smeresc Sămânța ‘ceea care iasă, Acum, din a lui David casă. Un timp, smerită o să fie, Dar nicidecum, pentru vecie.”


„Ne leapădă Domnul, pe noi? Nu va mai fi El iertător, Precum și binevoitor?


Căci Dumnezeu e-ndurător Și nu-Și lasă al Său popor, Pentru că Lui nu-I stă în fire Să-Și lase a Sa moștenire.


Când în robie a căzut, Doar cu măsură l-ai bătut Atuncea când l-ai pedepsit. Trimis-ai vânt din răsărit Și cu puterea lui cea mare, Tu i-ai luat pe fiecare.


Nu vreau să mustru pe vecie Și nici o veșnică mânie Nu-Mi place și nu vreau să țin, Când înainte-Mi, în leșin, Cad suflete și-asemenea, Duhuri pe care mâna Mea – Precum se știe – le-a făcut, În vremurile de-nceput.


În urmă, Domnul a mai spus: „Iată cât e cerul, de sus! Dacă se va-ntâmpla, cumva, Să îl măsoare cineva, Iar temeliile – vreodat’ – Pe care este așezat Pământul, fi-vor măsurate De cineva și cercetate, Atuncea doar, neamul acel Cari este al lui Israel, Am să îl leapăd, negreșit, Pentru tot ce a făptuit!”


Cu ei, un legământ fac Eu, Care va dăinui mereu, Prin care le voi face bine Și frică vor avea, de Mine. Nu se vor mai îndepărta, Ci lângă Mine ei vor sta.


„Dar, oare, nu ai auzit Când oamenii au glăsuit În acest fel: „Cu-adevărat, Două familii a lăsat Domnul, după ce le-a ales Și dintre neamuri le-a cules?” Oameni-aceștia dovedesc Că foarte mult disprețuiesc Poporul Meu. În ochii lor, Ei nici măcar nu-s un popor.”


Dar care Dumnezeu, sau cine Se mai aseamănă cu Tine, Nelegiuirile iertând Și cu privirea-apoi trecând Păcatele cele pe care Le-au săvârșit, fără-ncetare, Cei care sunt o rămășiță De-a moștenirii Tale viță? Iată dar că a Lui mânie Nu o să țină pe vecie, Căci o plăcere mult mai mare, Găsește El, în îndurare!


Domnul atunci a cuvântat: „Oricât de mulți vă vădiți voi Și-oricât de tari ați fi apoi, Toți secerați aveți să fiți Și-n acest fel o să periți. Ierusalime, câteodat’, Chiar dacă te-am mai întristat, Nu am să te mai întristez…


Dar fiți încredințați – vă zic – Căci Dumnezeu Își ocrotește Poporul și nu-l părăsește, Din pricina Numelui Lui Cel mare. Voia Domnului E de-a vă ridica pe voi, Ca să Îi fiți popor apoi.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa