Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Plângerile 3:26 - Biblia în versuri 2014

26 Stai în tăcere, că e bine Să așptepți astfel, până vine Și ajutorul Domnului.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

26 Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

26 Este bine să aștepți în tăcere intervenția salvatoare a lui Iahve.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

26 Bine este să aștepți în tăcere mântuirea Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

26 Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

26 Bine este ca omul să nădăjduiască și să aștepte în liniște mântuirea Domnului.

Onani mutuwo Koperani




Plângerile 3:26
24 Mawu Ofanana  

În sprijinul lui Dumnezeu, Are nădejde duhul meu.


Nu trebuie să luptați voi. Doar așezați-vă apoi, Pe deal, ca astfel să priviți Ce izbăvire-o să primiți, Din partea Domnului. Luați Seama și nu vă-nspăimântați! Ierusalime, să n-ai teamă! Iuda, nici tu, de bună seamă! Mâine, ieșiți pe deal și-apoi, Domnul Se va afla cu voi!”


Nădejdea mea de mântuire Este în Domnul, căci voiesc, Poruncile-I, să le-mplinesc.


Suspin, căci fericirea-mi vine Din mântuirea de la Tine. În Legea Ta, de-a pururea, Se află desfătarea mea.


În Domnul, am nădejdea eu Pentru-al meu suflet, tot mereu, Și-aștept făgăduința Lui.


În Dumnezeu nădăjduiește, Păzește calea Lui, căci iată, Ai să fii iarăși înălțat, Să stăpânești din nou în țară, Iar cel rău fi-va spulberat Și azvârlit, apoi, afară.


Taci, înaintea Domnului, Și să îți pui nădejdea-n El. Pe-acela care-n calea lui A izbutit, în nici un fel Să nu te mânii. Ai văzut Că planul rău se împlinește, Așa precum și l-a făcut.


Am să Te laud, ne-ncetat, Doamne, pentru că ai lucrat. În fața fiilor Tăi, eu Am să nădăjduiesc mereu, În Numele-Ți răsunător, Căci este binevoitor.


Jertfe de bună voie – iată – Îți voi aduce-atunci, de-ndată, Iar cât am să trăiesc pe lume, Eu am să laud al Tău Nume, Căci Tu ești binevoitor.


Stâncă îmi e și Ajutor. Turn de scăpare-mi e, mereu. De-aceea nu mă clatin eu.


Eu, fericit, voi fi mereu, Pentru că bucuria mea E ca, de bunul Dumnezeu, Să pot a mă apropia. La El, eu mă adăpostesc; Despre lucrarea Domnului, La toată lumea povestesc. Fie slăvit Numele Lui!


Frumos este să căutăm, Pe Domnul, să Îl lăudăm Și al Său Nume să-L mărim.


Moise a spus atuncea: „Voi Să nu vă temeți de nimic! Pe loc rămâneți, căci vă zic: O să vedeți ce izbăvire, Domnul vă dă. Astă oștire, De care-acum speriați sunteți, Nicicând n-o să o mai vedeți,


Căci Dumnezeu se va lupta, Pentru voi, azi. Voi doar veți sta, Mai la oparte, să priviți Ce se întâmplă, liniștiți.”


Căci Dumnezeul Cel pe care, Drept Sfânt, Israelul Îl are, A spus așa: „Vă dau odihnă, Pentru ca-n liniște și-n tihnă, Voi, mântuirea, s-o primiți. Tăria voastră o găsiți Doar în încredere, precum Și în seninătate-acum.” Voi, însă, nu v-ați învoit,


Căci ajutorul așteptat Cari de Egipt le este dat, Nu e decât deșertăciune De-aceea eu și pot a spune Că ajutorul dobândit Doar „zarvă mare s-a vădit, Însă ispravă, nicidecum”.


Când pe Ahaz îl întâlnești, În felu-acesta să-i vorbești: „Ia seama și fii liniștit! De teamă, nu fi stăpânit, Din pricină că doi tăciuni, Doar ca să fumege, sunt buni! N-ai teamă de Rețin – cel care Este în Siria mai mare – Și nici de-al lui Remalia


Este, cumva, vreun idol care Să deie ploaie e în stare? Sau cerul, singur, oare poate Ploaie să dea, precum socoate? Nu ești Tu Doamne, Cel ce ai Ploaia? Oare, nu Tu o dai? În Tine, noi nădăjduim, Căci după cum prea bine știm, Tu ești cel care a putut, Pe toate, să le fi făcut!”


Bine îi este omului, Un jug să poarte-n tinerețe.


Căci vremea ei e stabilită Și astfel a ei împlinire, Curând se-arată peste fire. Ea nu are ca să mințească, Dar dacă o să zăbovească, Așteapt-o însă, cu răbdare, Căci negreșit ea va apare.


E foarte bine – vă spun eu – De râvnă, să fiți plini, mereu, Nu doar atuncea când sosesc, Sau când, la voi, eu mă găsesc.


Nu părăsiți încrederea Ce o aveți, căci doar prin ea, O să ajungă fiecare, Să capete-o răsplată mare!


Căci ne-am făcut – neîndoios – Părtași ai lui Iisus Hristos, Dacă păstrăm pân’ la sfârșit, Al nostru crez, nezguduit – Încrederea ce am avut, În inimi, de la început.


Vă spun, să vă încingeți dar, Coapsele minții voastre, iar Nădejdea-n harul cel de sus – În harul ce va fi adus, Când va veni Hristos – să știți, Ca să vi-o puneți. Voi să fiți


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa