Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Plângerile 3:11 - Biblia în versuri 2014

11 Până la mine a pătruns Și căile mi le-a-ncurcat. În urmă, El S-a aruncat Asupră-mi și m-a pustiit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 M-a abătut de la căile mele, m-a sfâșiat și m-a lăsat pustiit.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Mi-a deviat planurile, m-a sfâșiat și m-a lăsat devastat.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Căile mele le-a deviat, m-a sfâșiat și m-a devastat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Mi-a abătut căile și apoi s-a aruncat pe mine și m-a pustiit.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Mi‐a abătut căile și m‐a sfâșiat; m‐a făcut pustiu.

Onani mutuwo Koperani




Plângerile 3:11
20 Mawu Ofanana  

Dar acum, vai! El Și-a întins Mâna și iată că m-a prins! M-a stors de vlagă, m-a strivit, Cu pustiire mi-a lovit Întreaga casă. M-a luat,


Duhul îmi e, mereu, mâhnit, Iar inima mi-e tulburată.


Seamă luați voi cari, mereu, Uitați de Domnul Dumnezeu, Ca nu cumva să vă sfâșii Și să vă șterg dintre cei vii, Căci n-o să fie nimenea, De-a vă scăpa din mâna Mea.


Vor geme porțile pe care Fiica Sionului le are, Căci despoiată va fi ea Și pe pământ are să stea.


Asupra lor, am pregătite Nenorociri mari a trimite. Nenorocirile acele, În număr, patru vor fi ele. Îi va ucide sabia, Și câinii îi vor sfâșia; Iar păsările cerului – Cu fiarele pământului – Au să-i mănânce, căci voiesc – În acest fel – să-i nimicesc.


Astă cetate o să fie Batjocorită și pustie. Speriați vor fi cei ce-au s-o vadă Și nu le va veni să creadă. Trecând prin ea, vor fi uimiți Mișcând din cap, nedumeriți. Cei care trec pe lângă ea, Când rănile îi vor vedea, Vor șuiera a disperare, Cuprinși fiind de-o groază mare.


În acel timp, ogoare – iară – Au să se cumpere în țară. Lucrul acesta – să se știe – În țara voastră o să fie, În vremile de mai târziu, Chiar dacă ziceți că „pustiu Are să fie-acest pământ Căci dobitoace nu mai sânt Pe-ntinsul lui și-asemenea, Nici oamenii nu vor putea Să-l locuiască, niciodat’, Pentru că el va fi lăsat În mâinile Haldeilor”.


De-aceea, leul îi omoară Sau din pustie, bunăoară, Asupră-le se repezește Lupul furios și-i nimicește. Lângă cetăți șade – la pândă – Pardosul, gata să îi prindă. Acei cari vor ieși afară Dintr-o cetate, au să piară, Căci vor fi sfâșiați, pe dată. Fărădelegile lor – iată – Sunt multe și s-au înmulțit Relele ce le-au făptuit!”


Ierusalime, ia aminte La ale Mele-nvățăminte Și caută să te porți bine, Să nu Mă-ndepărtez de tine, S-ajungi o țară pustiită Ce nu mai este locuită!”


Un foc a azvârlit, de sus, Pe care-n oase mi l-a pus. Sub pași, un laț, mi-a-ntins apoi, Făcându-mă să dau ‘napoi. Cu pustiire m-a lovit Iar lâncezeala m-a sleit, În toate zilele. A-ntins


Ca și un urs, ca și un leu, El mă pândește tot mereu, Din locu-n care S-a ascuns.


El mi-a vorbit, în urmă, iară: „Află dar că a patra fiară E cea de-a patra-mpărăție Ce pe pământ are să vie. Deosebită va fi ea, De restul, căci va sfâșia Întreg pământul. În picioare, Îl va călca – fără cruțare – Și-l va zdrobi, astfel, cu ele.


„Haideți, veniți și înapoi, La Domnul, să ne-ntoarcem noi! Chiar dacă El S-a arătat Acela cari ne-a sfâșiat, Tot El este acela care Ne va aduce vindecare. Cu toate că El ne-a lovit – Și-n felu-acesta ne-a rănit – Tot El e-Acela care poate A ne lega rănile toate.


De-asemeni, acea rămășiță Care-i din a lui Iacov viță, Precum e leul printre fiare Se va vădi printre popoare, Sau ca un pui de leu apoi, Aflat în turmele de oi, Cari sfâșie fără cruțare Și calcă totul în picioare, Încât nimeni nu va putea, La altul, ajutor, să-i dea.


Toți v-ați opus. Casa, pustie, Iată, că vă va fi lăsată;


Când se jeleau pentru cetate, Țărână-n cap își aruncau, Țipau plângând, se tânguiau Și-n urmă, toți strigat-au: „Vai! Cetate mare, tu erai! Doar lucruri scumpe-ai târguit Și astfel, i-ai îmbogățit, Neîncetat, pe-aceia care, Corăbii, au avut, pe mare! Vai! Într-o clipă, am văzut, Cum în pustiu, te-ai prefăcut!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa