Plângerile 2:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Porțile cele ‘nalte-i sânt, Azi, cufundate în pământ. A rupt zăvoarele acele Care erau puse pe ele. Și împăratul – și cei cari Sunt căpitanii lui cei mari – Sunt printre neamuri risipiți. Nu mai au Lege și lipsiți Sunt de proroci și de vreo știre, Vedenie sau vreo vestire Din partea Domnului Cel Sfânt.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁹ Porțile ei au fost îngropate în pământ, iar zăvoarele i-au fost rupte și distruse. Regele și conducătorii ei sunt exilați printre națiuni, Legea nu mai este, iar profeții ei nu mai primesc nicio vedenie de la Domnul.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Porțile ei au fost îngropate în pământ; iar zăvoarele i-au fost rupte și distruse. Regele și conducătorii ei sunt exilați printre celelalte națiuni. Legea (mozaică) nu mai există; iar profeții ei nu mai primesc nicio viziune de la Iahve.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ tet S-au cufundat în pământ porțile ei, a distrus și a zdrobit zăvoarele sale; regele și căpeteniile sale sunt printre neamuri, nu mai este lege și nici profeții săi nu mai găsesc viziune de la Domnul.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Porțile îi sunt cufundate în pământ; i-a nimicit și rupt zăvoarele. Împăratul și căpeteniile sale sunt între neamuri. Lege nu mai au și chiar prorocii nu mai primesc nicio vedenie de la Domnul.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Porțile lui s‐au cufundat în pământ; i‐a pierdut și i‐a sfărâmat zăvoarele; împăratul său și mai marii săi sunt între neamuri unde legea nu este; și prorocii lui nu găsesc vedenie de la Domnul.

Plângerile 2:9 Mawu Ofanana

2 Regi 25:7

Toți fiii împăratului Au fost uciși, în fața lui. Pe Zedechia l-au luat, Ochii i-au scos și l-au legat Cu lanțuri de aramă, grele. Legat cu lanțurile-acele – La fel ca prinșii de război – La Babilon, l-au dus apoi.

2 Cronici 15:3

Mai multă vreme, Israel Fusese fără Domnul; el, Nici măcar preoți, n-a avut, Preoți care să fi putut Pe oameni ca să îi învețe Și-n lege să le dea povețe. Israeliții, la-nceput, Nici măcar lege n-au avut.

Neemia 1:3

Au început să-mi spună: „Iată, Cei ce scăpat-au din robie, ‘Napoi au reușit să vie. Acuma, sunt aflați în țară, În strâmtorări și în ocară, Căci zidul ce împrejmuia Ierusalimul – și-l veghea – Surpat se află, la pământ, Iar ale lui porți, arse, sânt.”

Psalmi 74:9

Semnele noastre, nu putem – Acuma – să le mai vedem Și iată că nici un proroc Nu se mai află-n acest loc. Nu mai e nimeni cari să știe, Până când, totul va să ție…

Isaia 24:12

În țară, numai pustiirea S-a-ntins și stăpânește firea. E pustiire în cetate, Iar porțile sunt dărâmate.

Ieremia 14:14

Dar Domnul, astfel, mi-a vorbit: „Prorocii lor au prorocit Spunându-le minciuni, mereu, Și toate, în Numele Meu. Nu Eu sunt Cel ce i-a trimis, Iar ce să spună, nu le-am zis. Ei doar vedenii prorocesc Cari mincinoase se vădesc, Pentru că știu numai să poarte Doar prorocii ce sunt deșarte, Înșelăciuni și-nchipuiri Scornite de ale lor firi.

Ieremia 23:16

„A zis Domnul oștirilor: „Cuvintele prorocilor, Nu le-ascultați, căci vă mințesc! Închipuiri vă prorocesc Și doar vedenii născocite, Din ale lor inimi ieșite. Nu de la Domnul a venit Ceea ce ei au prorocit.

Ieremia 39:2

Oștile lui, nenumărate, Intrară-n urmă, în cetate, În anu-al unsprezecelea, De când În Iuda se vădea Că a ajuns să ia domnia Cel ce se cheamă Zedechia. În an, tocmai se potrivise, A patra lună că venise. A noua zi a început Și-atunci Haldeii au putut Ca să pătrundă în cetate.

Ieremia 39:8

Și casa împăratului Și casele poporului Arse-au fost de către Haldei. În urmă, dărâmat-au ei, Zidul Ierusalimului, Ce se afla în jurul lui.

Ieremia 51:30

Vitejii Babilonului Nu luptă. Stau în cetățui. Puterea a sleit în ei Și sunt ca și niște femeii. Cei care sunt vrăjmași ai lor, Foc le-au pus locuințelor, Sfărmând zăvoarele aflate Pe ale lor uși încuiate!

Ieremia 52:14

Oștirile Haldeilor Cari căpetenia străjilor O însoțeau, au dărâmat Zidul ce a înconjurat Ierusalimul; iar apoi,

Plângerile 1:3

În pribegie e plecat Iuda, căci este apăsat. Din pricină că-i greu muncit, Ajuns-a a fi izgonit, Iar locuința-i se vădește Că între neamuri se găsește. Acolo, el nu află tihnă Și n-are parte de odihnă! Prigonitori l-au atacat, Când el era mai strâmtorat.

Plângerile 4:15

„Vă depărtați, vă depărtați, Voi cei ce sunteți necurați!” – Li se striga – „Nu cumva, voi Să vă atingeți și de noi!” Când printre neamuri pribegeau Și fără țintă alergau, Li se zicea: „Să nu-ndrăznească, Aici, ca să mai locuiască!”

Plângerile 4:20

Acela ce ne-a fost suflare A vieții – unsul cel pe care Îl avea Domnul – înadins, În gropile lor a fost prins. Prins a ajuns să fie el, Cu toate că ziceam astfel: „La umbră, sub ale lui ramuri, O să trăim noi, printre neamuri.”

Езекиел 12:13

Mreaja, Mi-o voi întinde Eu Și-am să îl prind în lațul Meu. De mână am să îl apuc Și-n Babilon am să îl duc. În urmă, la Haldei, în țară, Ajunge-va el ca să piară.

Езекиел 17:20

Mreaja, asupră-i, am s-o-ntind Și-n al Meu laț am să îl prind. În Babilon va fi mutat Și-acolo fi-va judecat, Pentru abaterea vădită, Față de Mine săvârșită.

Езекиел 7:26

Nenorocirile ce vin Asupra lor, șireag se țin. Zvon după zvon aduce știre, Mereu, doar de nenorocire. Ei, pe proroci, i-au căutat Și cer vedenii, ne-ncetat. Dar iată că ai lor preoți Nu mai știu Legea și-apoi toți Bătrânii lor, de-asemenea, Nu mai pot, sfaturi, ca să dea.

Osea 11:6

Sabia o să năvălească Asupră-le, să nimicească Cetățile ăstui popor Și pe al lui sprijinitor, Din pricină că au făcut Planuri care nu Mi-au plăcut.

Osea 3:4

„Iată, copiii cei pe care Neamul lui Israel îi are, Vor sta, mult timp, fără-mpărat. De-asemeni, nu vor fi aflat Nici căpetenie să vie Și-n fruntea lor, apoi, să fie. Nici chip de idol n-or avea, Nici terafimi de-asemenea Și nici efod măcar. Apoi,

Amos 1:5

Zăvoarele Damascului, Cari străjuiesc porțile lui, Iată, am să le nimicesc. Pe toți cei care locuiesc, Acuma, în Bicat-Aven, Cu cel ce ține-n Bet-Eden Toiagul cel de cârmuire, Îi spulber, cu desăvârșire. La Chir ajunge – negreșit – Poporul Siriei, robit. Așa se va fi întâmplat, Pentru că Domnu-a cuvântat.”

Deuteronom 28:36

Și tu și cel cari îl vei ține Ca împărat pus peste tine, De Dumnezeu, duși o să fiți, La un popor pe cari nu-l știți – Pe care nu l-ați cunoscut, Și-ai voști’ părinți nu l-au știut; Iar printre oamenii acei, Sluji-veți altor dumnezei Care din lemn și piatră sânt.

Deuteronom 28:63

Așa cum Domnul Dumnezeu Se bucurase, tot mereu, Să te-nmulțească, acum El O să se bucure la fel, Când te va pierde-n mod voit, Până când fi-vei nimicit.

1 Samuel 28:6

Saul, în fața Domnului S-a dus să ceară sfatul Lui. Dar Domnul nu l-a ascultat Și nici răspunsuri nu i-a dat. Prin vise, El nu i-a vorbit, Nici prin Urim nu l-a vestit, Nici prin proroci nu l-a-nștiințat.