Plângerile 2:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ Ca pe-o grădină-a pustiit Cortul cel sfânt. I-a nimicit Locul pe care-l folosea Când adunările-și ținea. Domnu-a făcut de s-a uitat Până și ziua de Sabat Și sărbătorile vestite, Cari, în Sion, sunt prăznuite. Domnu-n năpraznica-I mânie A lepădat, plin de furie, Pe preot și pe împărat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁶ Și-a devastat coliba ca pe o grădină; a distrus locul Lui de întâlnire. Domnul a făcut să fie uitate în Sion sărbătorile și Sabaturile. În indignarea Lui, i-a îndepărtat pe rege și pe preot.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Și-a devastat locul sfânt ca pe o grădină. Și-a distrus locul Lui de întâlnire (cu oamenii). Iahve a făcut ca în Sion să fie uitate sărbătorile și Sabatele. În marea Lui indignare, i-a îndepărtat (din funcție) atât pe rege, cât și pe preot.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ waw A tratat cu violență ca pe o grădină cortul său, a prădat adunarea sa și a făcut să se uite în Sión sărbătoarea și sabátul; în indignarea mâniei sale, i-a disprețuit pe rege și pe preot.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ I-a pustiit cortul sfânt ca pe o grădină, a nimicit locul adunării sale; Domnul a făcut să se uite în Sion sărbătorile și Sabatul și, în mânia Lui năprasnică, a lepădat pe împărat și pe preot.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ A răsturnat locașul său ca pe al unei grădini, a stricat locul adunării sale. Domnul a făcut să se uite în Sion ziua de sărbătoare și sabatul și în urgia mâniei sale a disprețuit pe împărat și pe preot.

Plângerile 2:6 Mawu Ofanana

Psalmi 74:7

Foc a aprins acel vrăjmaș, Să ardă sfântul Tău locaș. A dărâmat și-a pângărit Locașu-n care-a locuit Sfântul Tău Nume. Oameni răi –

Psalmi 76:2

Cortu-n Salem Și-l are El Și-n muntele Sionului Se află locuința Lui.

Psalmi 80:12

Acum, ea e a nimănui. De ce-ai rupt gardul ridicat În jurul ei și i-ai lăsat Pe trecători să năvălească Asupră-i, să o jefuiască?

Psalmi 89:40

Ale lui zile le-ai scurtat. Cetățile le-ai dărâmat.

Isaia 1:13

Nu-Mi mai dați daruri de mâncare, Care nu sunt folositoare, Căci scârbă Mi se face Mie, Când voi Îmi dăruiți tămâie! Iată, nu mai vreau nici luni noi! Nu vreau Sabate, de la voi! Nu vreau nici sărbători în care, Vă strângeți toți, în adunare, Căci nu mai pot privi, cum știți Nelegiuirea s-o uniți Cu sărbătoarea, ne-ncetat!

Isaia 1:8

Fiica Sionului se-arată, De mari necazuri, apăsată: Este ca o colibă-n vie, Ca o covercă – pe câmpie – În lanurile semănate Cu castraveți, ca o cetate Care fusese atacată Și de vrăjmași împresurată.

Isaia 43:28

De-aceea, toți aceia cari S-au dovedit a fi mai mari Peste locașul Meu cel sfânt, Drept pângăriți socot că sânt. Pe Iacov, Eu M-am mâniat Și-apoi pierzării l-am lăsat. Pradă batjocurii, la fel, Eu l-am lăsat pe Israel.”

Isaia 5:5

De-aceea, iată ce-am să-i fac Viei aceleia, de-ndată: Am să-i smulg gardul și călcată Are să fie-atunci, de vite, Iar zidurile construite În jurul ei, le năruiesc.

Isaia 5:6

Astfel, am să o pustiesc. N-o să mai fie curățată Și nici nu va mai fi săpată. Vor crește-n vie numai spini Și tufele de mărăcini, Căci n-am să las norii să dea, Un strop de ploaie, peste ea.”

Isaia 63:18

Iată, poporul Tău cel sfânt, În țară, pe al lui pământ, Puțină vreme-a stăpânit. Vrăjmașii, însă, au venit Și în picioare au călcat Locașul Tău cel sfânt, ‘nălțat De către-al Tău popor, în țară.

Isaia 64:11

Slăvita noastră Casă sfântă, În care laudă Îți cântă Ai noști’ părinți, acuma, pradă Ajuns-a focului să-i cadă, Iar tot ceea ce-am prețuit Mai mult, mereu e pustiit.

Ieremia 17:27

Dar dacă nu Mă ascultați Și-a Mea poruncă o călcați, Cărând poveri nenumărate Ce le aduceți în cetate – Chiar de Sabat – și nu voiți, Al Meu Sabat să îl sfințiți, Atuncea – chiar în acest loc – La porțile cetății, foc Am să aprind. El se va-ntinde, Ierusalimu-l va cuprinde, Arzând casele minunate Care se află în cetate. Ierusalimul se va-ncinge, Căci focul nu se va mai stinge.”

Ieremia 42:18

Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel, În acest fel a cuvântat: „Așa după cum s-a vărsat Nestăvilita Mea mânie Și cu aprinsa Mea urgie Peste cei care se vădeau Că la Ierusalim ședeau, Așa vă vor lovi apoi Toate acestea, și pe voi, Dacă-n Egipt o să fugiți, Pentru un timp să locuiți. Acolo, vă voi face-apoi, O pricină s-ajungeți voi, De-afurisenie și ocară, De groază și blestem în țară, Iar acest loc n-o să puteți, Nicicând, în urmă, să-l vedeți!”

Ieremia 45:4

Dar Dumnezeu a cuvântat: „Îi spune lui Baruc, de-ndat’: „Voi dărâma ce am zidit, Voi smulge ceea ce-am sădit! E vorba despre-această țară.

Ieremia 50:28

Ascultați strigătele lor, Cele ale fugarilor Cari Babilonu-l părăsesc Și care în Sion vestesc O răzbunare-a Domnului, Din pricina Templului Lui!

Plângerile 1:4

Iată-n Sion, pe al său drum, Numai tristețe e acum, Pentru că nu sunt călători Să-l calce-n prag de sărbători. Pustiu-n poarta lui se-așează, Iar ai lui preoți, toți, oftează. Mâhnite-s ale lui fecioare, Iar o tristețe-apăsătoare, Iată, asupră-i s-a întins Și-n a ei mreajă l-a cuprins.

Plângerile 4:16

Domnul, pe toți, i-a-mprăștiat Atuncea când S-a mâniat Și către ei, n-a mai privit! Vrăjmașul care a venit, La preoți nu s-a mai uitat, Nici milă nu a arătat Față de cei bătrâni pe care, Sărmanul meu popor îi are.

Plângerile 4:20

Acela ce ne-a fost suflare A vieții – unsul cel pe care Îl avea Domnul – înadins, În gropile lor a fost prins. Prins a ajuns să fie el, Cu toate că ziceam astfel: „La umbră, sub ale lui ramuri, O să trăim noi, printre neamuri.”

Plângerile 5:12

Mai marii noștri-au fost luați De către ei și spânzurați. Pe cei bătrâni, nu i-au cinstit.

Езекиел 17:18

Iată, el și-a nesocotit Cuvintele ce le-a rostit, Căci și-a călcat pe jurământ. Nu s-a ținut de legământ Și astfel, el nu va putea, Nici o scăpare, a avea!

Levitic 26:31

Cetățile vor rămânea, Pustii și de-asemenea, Locașurile voastre sfinte Pustii vor fi – luați aminte! Apoi, mirosul cel plăcut, Pe cari tămâia l-a făcut, Eu n-am să vi-l mai mirosesc.

Țefania 3:18

„Îi strâng pe toți cei întristați Care departe sunt aflați De a ta sfântă adunare. Am să îi strâng pe toți cei care Din al tău mijloc au ieșit Și-acum ocara i-a lovit.

Maleahi 2:9

„Am să vă fac disprețuiți Și o s-ajungeți înjosiți În fața-ntregului popor, Căci fețele oamenilor, Neîncetat, voi le priveați Atunci când Legea tălmăceați, Și pentru că nu ați păzit Căile ce le-am rânduit.”