Când toți, la curte, au venit, Iosia astfel le-a vorbit: „Vă poruncesc ca să plecați, De grabă, să Îl întrebați Pe Domnul, ce are să fie Cu a lui Iuda-mpărăție, Cu Israel și neamul meu, Pentru că a lui Dumnezeu Mare mânie s-a aprins Și-asupra noastră s-a întins, Căci nici părinții noști’ și-apoi – În vremea de acum – nici noi, Iată că nu am împlinit Ceea ce El ne-a poruncit. N-am făcut voia Domnului, Precum e scris în cartea Lui.”
Plângerile 2:4 - Biblia în versuri 20144 Ca un vrăjmaș Și-a încordat Arcul. Dreapta Și-a ridicat, La fel ca un asupritor. Ce-a fost plăcut privirilor – Îndată – El a prăpădit. Urgia Lui s-a repezit Precum un foc mistuitor Și a căzut necruțător, Asupra cortului pe care Fiica Sionului îl are. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească4 El Și-a încordat arcul ca un dușman, Și-a ridicat dreapta ca un vrăjmaș și i-a ucis pe toți cei plăcuți ochilor noștri în cortul fiicei Sionului; Și-a revărsat furia ca un foc. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20184 Și-a încordat arcul ca un dușman și Și-a pregătit dreapta (de acțiune). A distrus tot ce era plăcut privirilor. Și-a revărsat mânia ca un foc peste teritoriul locuit de fiica Sionului. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20204 dalet A întins arcul ca un dușman, și-a ținut ridicată dreapta ca un opresor și a ucis tot ce era plăcut ochiului în cortul fiicei Siónului: și-a revărsat ca un foc mânia sa. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu4 Și-a încordat arcul ca un vrăjmaș, Și-a ridicat dreapta ca un asupritor și a prăpădit tot ce era plăcut privirilor; Și-a vărsat ca un foc urgia peste cortul fiicei Sionului. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19314 Și‐a întins arcul ca un vrăjmaș, a stat cu dreapta sa ca un potrivnic și a ucis tot ce era plăcut ochiului în cortul fiicei Sionului. Și‐a vărsat mânia ca un foc. Onani mutuwo |
Plângerile 2:4
38 Mawu Ofanana
„Casă-a lui David! Domnul Sfânt Îți spune-acum, acest cuvânt: „Dreptate, faceți – de îndat’ – Din zorii zilei, ne-ncetat! Scăpați-l pe cel asuprit, De cel care l-a prigonit, Ca nu cumva, altfel, să vie Asupră-vă a Mea mânie, Să se aprindă ca un foc Și-apoi să spulbere ăst loc, Din pricina răului care Îl săvârșiți, fără-ncetare!
Poate că se smeresc și-apoi, Se vor întoarce înapoi, Din căile lor cele rele, Din ale lor păcate grele. Poate că-ncearcă a fi buni ‘Nălțând spre Domnul rugăciuni, Căci mare e a Lui mânie. Urgia Lui gata-i să vie Și să lovească ăst popor Cari este neascultător – Așa precum l-a înștiințat – Cu tot ce l-a amenințat!”
Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel, În acest fel a cuvântat: „Așa după cum s-a vărsat Nestăvilita Mea mânie Și cu aprinsa Mea urgie Peste cei care se vădeau Că la Ierusalim ședeau, Așa vă vor lovi apoi Toate acestea, și pe voi, Dacă-n Egipt o să fugiți, Pentru un timp să locuiți. Acolo, vă voi face-apoi, O pricină s-ajungeți voi, De-afurisenie și ocară, De groază și blestem în țară, Iar acest loc n-o să puteți, Nicicând, în urmă, să-l vedeți!”
De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Am să revărs a Mea mânie, Precum și-ntreaga Mea urgie – De-ndată – peste acest loc Și astfel am să ard cu foc Copacii toți de pe câmpie, Roadele scoase de sub glie, Oameni și dobitoace. Iată, Focul porni-va dintr-odată, Întreaga țară o va-ncinge, Va arde și nu se va stinge.”
Zotsatsa