Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Plângerile 2:22 - Biblia în versuri 2014

22 Din toate părțile-ai chemat Groaza, să vină-asupra mea, Exact așa precum venea Valul mulțimii călătoare, În zilele de sărbătoare. Cu viață, nimeni n-a scăpat Atuncea când s-a arătat Ziua mâniei Domnului Și s-a vărsat urgia Lui. Pe cei pe care i-am crescut Și-n îngrijire i-am avut, Vrăjmașul mi i-a nimicit Când peste mine-a năvălit!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

22 Ai chemat teroarea peste mine din toate părțile, ca la o zi de sărbătoare. În ziua mâniei Domnului nimeni n-a scăpat, nici n-a supraviețuit! Pe cei îngrijiți și crescuți de mine i-a nimicit dușmanul meu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 Ai chemat teroarea peste mine din toate părțile – ca la o zi de sărbătoare! În ziua manifestării mâniei lui Iahve, nimeni nu a scăpat și nici nu a supraviețuit! Dușmanul a distrus pe aceia pe care îi îngrijisem și îi crescusem.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 tau Ai chemat ca în zi de sărbătoare groaza mea de jur împrejur și nu a fost nimeni care să scape și să supraviețuiască în ziua mâniei Domnului; pe cei pe care i-am dezmierdat și i-am crescut, i-a nimicit dușmanul meu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 Ai chemat groaza din toate părțile peste mine, ca la o zi de sărbătoare. În ziua mâniei Domnului, n-a scăpat unul și n-a rămas cu viață. Pe cei îngrijiți și crescuți de mine, mi i-a nimicit vrăjmașul!”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

22 Ai chemat spaimele mele din toate părțile ca într‐o zi de adunare de sărbătoare și nimeni n‐a scăpat, nici n‐a rămas în ziua mâniei Domnului. Pe cei ce i‐am purtat în brațe și i‐am crescut i‐a nimicit vrăjmașul meu.

Onani mutuwo Koperani




Plângerile 2:22
16 Mawu Ofanana  

Atuncea, Domnul a trimis Haldeii care au ucis Pe tinerii ce i-au aflat. Pe nimenea nu au cruțat – Nici pe cei cari bătrâni erau Și nici pe cei ce se vădeau Că au ajuns îngârboviți, Cu perii capului albiți –


Aud pe mulți și iau aminte La ale lor rele cuvinte; Văd spaima care se lățește Și care împrejur domnește, Când toți vrăjmașii se adună Ca sfat să țină, împreună Și uneltesc apoi pe față, Voind să ieie a mea viață.


De câte ori va trece ea, Scăpare, voi nu veți avea, Ci apucați aveți să fiți. De al ei vuiet, îngroziți Aveți a fi, căci ea va trece În zori. Nici bine n-o să plece, Căci peste zi va trece iară Și-apoi când se va face seară, Căci zi și noapte căutați Veți fi de ea și apucați.”


„De-aceea, Domnul a vorbit În acest fel: „Vă dau de știre Că am s-aduc nenorocire Peste popor și vor vedea, Scăpare, că nu vor avea. La Mine vor striga, speriați, Dar n-au să fie ascultați!


„De Iuda, Tu oare-ai uitat Și chiar de tot l-ai lepădat? Pentru Sion, sufletu-Ți are Atât de multă ură, oare? De ce, acuma, ne lovești, Așa ca să ne nimicești? Sau pentru noi, nu mai e oare, La Tine, nici o vindecare? Nădăjduiam că va fi pace, Însă nimic bun nu se face. Spream să fie-o vindecare, Dar nu-i decât o groază mare!”


A doua zi, Pașhur s-a dus Până la poarta cea de sus, Unde fusese-ntemnițat Prorocul. L-a eliberat, Iar când l-a scos afară, el Îi zise lui Pașhur astfel: „De-acum, Domnul nu îți mai spune Pașhur, ci alt nume îți pune. Magor și Misabib, El are Să te numească, nume care Prin „Spaimă” este tălmăcit, „Din toate părțile”. Pierit Îți va fi numele „Pașhur”. „Norocul mereu, jur împrejur”, Tu nu o să mai fii numit,


Pe Zedechia – cel aflat, În Iuda, pus ca împărat – Pe slugile-mpăratului Și pe întreg poporul lui – Care de ciumă au scăpat, De sabie și n-au picat Uciși de foame și nevoi, Am să îi las s-ajungă-apoi, Pe mâinile celui aflat În Babilon, drept împărat. Acolo, Nebucadențar O să îi prigonească iar. Cu sabia o să-i omoare Și nu vor mai avea scăpare.


„Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – Așa a zis: „De ce vreți voi, Ca să vă faceți rău apoi, Neluând seama la porunci, Pierind bărbați, femei și prunci? De ce dar, din a voastră viță, Să piară orice rămășiță?


Ce văd? Cu toții sunt speriați: Dau înapoi, înspăimântați. Iată, vitejii cei temuți Se-mprăștie acum, bătuți. Fug disperați, iar înapoi, Nimeni nu mai privește-apoi. O groază mare a venit Și peste tot s-a răspândit.


„Să nu vă duceți pe ogoare Și nici pe drum sau pe cărare! Acolo este sabia Vrăjmașului. Fugiți de ea, Căci numai spaimă răspândește, Jur împrejur, când se rotește!


Rodul pe care o să-l dea Pântecul tău de-asemenea, Apoi rodul ogoarelor, Al turmei și-al cirezilor – Indiferent dacă e miel, Indiferent dacă-i vițel – Nu vor fi binecuvântate, De Dumnezeu, ci blestemate.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa