Plângerile 2:21 - Biblia în versuri 2014

²¹ Copiii și bătrânii sânt Culcați, în uliți, la pământ. Fecioarele, tinerii mei, Prin ascuțișul sabiei Au fost trecuți și au pierit, Căci i-ai ucis, când a venit Ziua mâniei Tale. Iată, I-ai junghiat pe toți, de-ndată, Căci milă nu ai arătat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²¹ Tânărul și bătrânul zac întinși pe pământ, pe străzi. Fecioarele și tinerii mei au căzut loviți de sabie. I-ai ucis în ziua mâniei Tale și i-ai înjunghiat fără milă.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²¹ Băieții și bătrânii zac împreună doborâți la pământ pe străzi. Fecioarele și tinerii mei au căzut învinși de sabie. I-ai omorât în ziua mâniei Tale și i-ai înjunghiat fără milă!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²¹ șin Zac la pământ pe străzi copilul și bătrânul; fecioarele mele și tinerii mei au căzut de sabie. I-ai ucis în ziua mâniei tale, ai înjunghiat și nu ai cruțat.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²¹ Copiii și bătrânii stau culcați pe pământ în ulițe; fecioarele și tinerii mei au căzut uciși de sabie; i-ai ucis în ziua mâniei Tale și i-ai înjunghiat fără milă.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²¹ Copilul și bătrânul zac la pământ pe ulițe, fecioarele mele și tinerii mei au căzut de sabie. I‐ai ucis în ziua mâniei tale, ai junghiat și n‐ai cruțat.

Plângerile 2:21 Mawu Ofanana

2 Cronici 36:17

Atuncea, Domnul a trimis Haldeii care au ucis Pe tinerii ce i-au aflat. Pe nimenea nu au cruțat – Nici pe cei cari bătrâni erau Și nici pe cei ce se vădeau Că au ajuns îngârboviți, Cu perii capului albiți –

Estera 3:13

În toată-mpărăția lui, Au fost trimiși alergători Să ducă tuturor scrisori. Prin ele, era poruncit Că trebuie-a fi nimicit Orice Iudeu, în orice loc. Milă n-a existat deloc: Bătrâni, femei, bărbați și prunci, Puteau fi omorâți atunci, În luna doisprezece care, Adar, se cheamă. Fiecare, Când ziua treisprezece vine, Putea ucide, pe oricine Dintre Evrei și-apoi prădate Vor fi averile lor, toate.

Isaia 27:11

Când ramurile-i sunt uscate Rupte-s și focului sunt date. Femeile au să le-adune Și-apoi, pe foc, au a le pune. Acest popor a dovedit Că de pricepere-i lipsit. De-aceea, rău nu I-a părut, De el, Celui ce l-a făcut. De-aceea, nu i-a arătat Milă și nici nu l-a iertat.

Ieremia 11:22

„De-aceea, Domnul oștilor A zis, spre știrea tuturor: „Iată că am să-i pedepsesc! Cu sabia am să-i lovesc Pe tinerii aflați în țară Și-apoi, de foame au să piară Copiii din acest popor.

Ieremia 13:14

Cu toții fi-vor adunați – De-a valma și-apoi sfărâmați. Fii și părinți – se va vedea – Aceeași soartă vor avea. Nu le voi da nici o cruțare, Căci nu am milă și-ndurare. În nici un fel nu Mă opresc, Până când nu îi nimicesc.”

Ieremia 18:21

De-aceea, Doamne fă să cadă Copiii lor, foametei, pradă Și trece oamenii acei Prin ascuțișul sabiei! Fă dar, ca ale lor soții Să ducă lipsă de copii Și strai de văduvă să-și pună. Pe-ai lor bărbați să îi răpună Ciuma, iar tinerii să cadă În luptă, săbiilor, pradă!

Ieremia 21:7

Pe Zedechia – cel aflat, În Iuda, pus ca împărat – Pe slugile-mpăratului Și pe întreg poporul lui – Care de ciumă au scăpat, De sabie și n-au picat Uciși de foame și nevoi, Am să îi las s-ajungă-apoi, Pe mâinile celui aflat În Babilon, drept împărat. Acolo, Nebucadențar O să îi prigonească iar. Cu sabia o să-i omoare Și nu vor mai avea scăpare.

Ieremia 4:31

Căci Eu aud țipătul care Doar chinul facerii îl are. E țipătul cel de durere, Pe care nașterea îl cere. Cea cari dă glas țipătului, Este fiica Sionului. Ale ei brațe, tremurând, Se-ntind când zice suspinând: „Nenorocită sunt și mor De mâna ucigașilor!”

Ieremia 51:22

Prin tine, am sfărmat – la fel – Carul și cel ce sta în el. Prin tine, am mai sfărâmat Apoi, femeie și bărbat, Bătrân și tânăr totodată Și-asemenea băiat și fată.

Ieremia 6:11

Iată, a Domnului mânie, Asupră-ne, gata-i să vie. De ea, umplut eu mă simțesc Și nu pot să o mai opresc.” „Toarnă-o peste-un copil aflat În uliță. Toarnă-o de-ndat’, Asupra adunărilor Ce sunt ale tinerilor; Căci prinși, atuncea, au să fie Bărbatul și a lui soție Și cel care-i bătrân aflat Și cel de zile încărcat.

Ieremia 9:20

„Femeilor, luați aminte La ale Domnului cuvinte! Cântări de jale-i învățați Pe-ai voști’ copii și vă-ndemnați Una pe alta, ca să știți, Plângeri de jale să rostiți!

Ieremia 9:21

Căci pe fereastră s-a urcat Moartea și iată, a intrat În casele împărătești Și în palatele domnești. Pe-ai noștri fii i-a nimicit, În ulițe când i-a găsit, Iar în piețe-a secerat Pe-ai noștri tineri, de îndat’.”

Plângerile 1:15

Domnul trântit-a la pământ, Pe cei care, viteji, îmi sânt. O oaste, a strâns El apoi, Și împotrivă-mi, cu război, Ea a pornit, să mă lovească Și tinerii să-mi nimicească. Precum în teasc, Domnu-a călcat, Peste cea care s-a chemat A fi drept fiica cea pe care Neamul Iudeilor o are.

Plângerile 1:18

Domnul e drept, căci ne-ncetat, Doar răzvrătire-am arătat Față de tot ce-a poruncit Că trebuie a fi păzit. Popoarelor, mă ascultați Și-a mea durere o aflați! Fecioarele ce le-am avut Și tinerii ce i-am crescut, Acum, ajuns-au ca să fie Luați și duși în grea robie.

Plângerile 1:4

Iată-n Sion, pe al său drum, Numai tristețe e acum, Pentru că nu sunt călători Să-l calce-n prag de sărbători. Pustiu-n poarta lui se-așează, Iar ai lui preoți, toți, oftează. Mâhnite-s ale lui fecioare, Iar o tristețe-apăsătoare, Iată, asupră-i s-a întins Și-n a ei mreajă l-a cuprins.

Plângerile 2:17

Domnu-a făcut ce hotărâse Și-a împlinit vorbele zise Mai dinainte. Negreșit, Fără de milă-a nimicit. El te-a făcut, prilej să fii Pentru vrăjmași, de bucurii! Iată, puterea celor care Te asupreau fără-ncetare, De Domnul fost-a înălțată Și-asupra ta e așezată!

Plângerile 2:2

Fără de milă, a surpat Domnul – când S-a înfuriat – Și locuințele pe care Iacov, în lume, le mai are. Făcut-a-n marea Lui urgie, Ca dărâmat, atunci, să-i fie Fiicei lui Iuda, zidul care Îi folosea la apărare Și prăvălite la pământ, Întăriturile ei sânt. Domnul făcut-a de ocară Împărăția, a ei țară, Precum și pe aceia cari Se dovedeau a fi mai mari.

Plângerile 3:43

Atuncea când Te-ai mâniat, Tu Te-ai ascuns, ne-ai urmărit Și fără milă ne-ai lovit Și ne-ai ucis. Tu Ți-ai luat

Езекиел 24:21

„Să spui casei lui Israel: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Locașul Meu cel sfânt, voiesc – Acuma – să îl pângăresc, Căci voi iubiți Locașu-acel. Fala puterii vă e el. Ai voștri fii – și-asemenea Fiicele voastre – vor cădea Sub ascuțișul sabiei, Asemeni vouă fiind ei.”

Езекиел 5:11

De-aceea, Domnul Dumnezeu A zis: Pe viața Mea jur Eu – Pentru că tu M-ai părăsit, Pentru că tu Mi-ai pângărit, Mereu, Locașul Meu cel sfânt, Ce se afla pe-al tău pământ, Cu idolii ce i-ai urmat Și urâciuni, neîncetat – Și Eu găsesc acum că-i bine Să-Mi întorc ochii de la tine. Mila, în ochii mei, loc n-are Și nu voi mai avea-ndurare.

Езекиел 7:4

În ai Mei ochi, loc, mila n-are Și n-ai să capeți îndurare, Pentru că iată, Eu voiesc – Acuma – să te pedepsesc, Căci faptele ce-au fost făcute, În fața Mea sunt cunoscute. Pedeapsa ai să o primești, Cu toate că tu te găsești În mijlocul păcatelor, Precum și-a urâciunilor – Care de tine-au fost făcute – Și-ar trebui să te ajute. Atunci, vei ști că Domn sunt Eu.”

Езекиел 7:9

În ai Mei ochi, loc, mila n-are Și n-ai să capeți îndurare, Pentru că, iată, Eu voiesc, Acuma, să te pedepsesc, Căci faptele ce-au fost făcute, În fața Mea sunt cunoscute. Pedeapsa ai să o primești, Cu toate că tu te găsești În mijlocul păcatelor, Precum și-a urâciunilor Care de tine-au fost făcute Și-ar trebui să te ajute. Atunci veți ști că Domn sunt Eu Și Cel ce vă lovesc mereu!

Езекиел 8:18

De-aceea, voi lucra și Eu, Doar cu urgie. Ochiul Meu, Loc pentru milă, în el, n-are Și n-au să capete-ndurare. Degeaba vor striga, mereu, Pentru că n-am să-i ascult Eu.”

Езекиел 9:10

De-aceea, ei nu vor avea Parte de îndurarea Mea. Nu voi avea milă de ei, Căci peste oamenii acei, Voi face ca să fi căzut Răul pe care l-au făcut.”

Amos 4:10

Ca și-n Egipt, ciumă-am trimis Asupră-vă și i-am ucis Pe-ai voști’ tineri, cu sabia; Caii, am pus, să vi se ia. Făcut-am de vi s-a suit, În nări, duhoarea ce-a ieșit Din tabăra unde erați Toți, laolaltă adunați. Cu toate-acestea însă voi Nu v-ați întors la Mine-apoi.”

Amos 8:13

Când acea zi să vină are, Se vor topi, de sete, mare Fete frumoase și feciori.

Zaharia 11:6

Față de cei ce locuiesc În țară, milă, nu nutresc. Pe oameni, pradă, i-au lăsat La alți-n mână, sau i-au dat Pe mâna împăratului, Să facă după voia lui. Ei, țara, doar o pustiesc Însă n-am să o izbăvesc Din mâna lor. M-am apucat

Deuteronom 28:50

Este un neam cu-nfățișare Sălbatică; e un neam care, De cei bătrâni, nu se sfiește, Și nici o milă nu vădește Pentru copiii nimănui.

Deuteronom 32:25

Atunci când vor ieși afară, De sabie, ei au să piară; Când înlăuntru-au să se-adune, O groază mare-i va răpune. Cel tânăr nu e ocrotit; Fata, și ea a-mpărtășit Aceiași soartă ca și el; Sugarul va păți la fel; Iar cel bătrân, de-asemenea, Aceiași soartă va avea.

Iosua 6:21

Au nimicit tot ce-au aflat – Nimic, în viață, n-au lăsat. Prin ascuțișul sabiei, Ei au trecut bărbați, femei, Copii, bătrâni, cirezi de boi, Măgari și turmele de oi.

1 Samuel 15:3

Te pregătește dar, de drum! Du-te la Amalec acum, Să-l nimicești de peste fire! Să nu faci vreo deosebire, Ci să ucizi femei, bărbați, Copii și prunci – tot ce aflați! Să nu cruțați măgari sau boi, Cămile sau turme de oi.”