Plângerile 2:18 - Biblia în versuri 2014

¹⁸ Inima lor s-a ridicat Și către Domnul a strigat… Tu zid, al celeia pe care Sionul drept fiică o are, Lacrimi să verși, necontenit, Ziua și noaptea, negreșit! Nu-ți da răgaz pentru odihnă, Iar ai tăi ochi să n-aibă tihnă!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁸ Inima lor strigă către Stăpânul. O, zid al fiicei Sionului! Lasă-ți lacrimile să curgă ca un râu, ziua și noaptea! Nu-ți oferi niciun răgaz! Ochii tăi, fiică, să nu aibă odihnă!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁸ O, zid al fiicei Sionului, strigă-L pe Iahve! Lasă-ți lacrimile să curgă la fel ca un râu, atât ziua cât și noaptea! Să nu îți permiți nicio pauză! Fiică, ochii tăi să nu aibă odihnă!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁸ țade Inima lor strigă către Domnul. Zid al fiicei Siónului, fă să coboare ca un râu lacrimi ziua și noaptea! Să nu-ți dai răgaz și să nu te liniștești, fiică a ochilor tăi!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁸ Inima lor strigă către Domnul: „Zid al fiicei Sionului, varsă zi și noapte șiroaie de lacrimi! Nu-ți da niciun răgaz și ochiul tău să nu aibă odihnă!

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁸ Inima lor a strigat către Domnul: O, zid al fiicei Sionului, varsă lacrimi zi și noapte ca un pârâu; nu‐ți da odihnă, să nu înceteze lumina ochilor tăi!

Plângerile 2:18 Mawu Ofanana

Psalmi 119:136

Ai mei ochi plâng, pentru că iată Că Legea Ta este călcată.

Psalmi 119:145

Din inimă, Te chem mereu, Doamne. Ascultă oful meu: Vreau să păzesc, pe a mea cale, Orânduirea Legii Tale.

Ieremia 13:17

Iar dacă voi vedea că încă N-am să fiu ascultat de voi, Pe-ascuns eu am să plâng apoi, Căci sunteți plini doar de mândrie Și pentru că în grea robie – Smulsă fiind din țara Lui – Va merge turma Domnului.

Ieremia 14:17

„Spune-le-așa: „Mereu oftez Și zi și noapte lăcrimez. Din plâns, nu pot să mă opresc, Pentru că ai mei ochi zăresc Fecioara, fiica cea pe care Sărmanul meu popor o are, Cât de adânc e chinuită Și cât de greu este lovită De-o rană mare, arzătoare, Întinsă și usturătoare.

Ieremia 4:31

Căci Eu aud țipătul care Doar chinul facerii îl are. E țipătul cel de durere, Pe care nașterea îl cere. Cea cari dă glas țipătului, Este fiica Sionului. Ale ei brațe, tremurând, Se-ntind când zice suspinând: „Nenorocită sunt și mor De mâna ucigașilor!”

Ieremia 9:1

O, dacă era capul meu Cu apă plin, plângeam mereu. Ochii de mi-ar fi fost izvor De lacrimi pentru-al meu popor Și pentru morții cei pe care Fiica poporului îi are, Eu aș fi plâns, nemângâiat, Noapte și zi, neîncetat!

Plângerile 1:16

De-aceea plâng, neîncetat, Pentru că S-a îndepărtat De mine, Cel care putea Ca mângâiere să îmi dea, Care putea să mă vegheze Și viața să-mi învioreze. Vrăjmașul meu a biruit Și pe-ai mei fii, el i-a zdrobit.

Plângerile 1:2

Noapte de noapte-amarnic plânge, Iar lacrima i se prelinge Pe-obraji și nu e nimenea Ca mângâiere să îi dea, Pentru că fost-a părăsită De cei de cari era iubită Și-acum, toți oamenii acei Au devenit vrăjmașii ei.

Plângerile 2:8

Domnul un gând Și-a pus și iată, Vrea să dărâme, de îndată, Întăriturile pe care Fiica Sionului le are. Sfoara Și-a-ntins – de măsurat – Și mâna nu Și-a mai luat ‘Napoi, până le-a nimicit. În jale a învăluit Ziduri și întăriri; ruine Ajuns-au, de tristețe pline.

Osea 7:14

Iată că strigătul nu vine Din inima lor, către Mine, Ci-n așternuturi doar, oftează Și se bocesc, mereu. Turbează, Căci numai grâu și must doresc Și-n contra Mea se răzvrătesc.

Habacuc 2:11

Căci strigă piatra-n zid aflată Și îi răspunde, de îndată, Lemnul anume așezat Cu care grinda s-a legat.