Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Plângerile 2:17 - Biblia în versuri 2014

17 Domnu-a făcut ce hotărâse Și-a împlinit vorbele zise Mai dinainte. Negreșit, Fără de milă-a nimicit. El te-a făcut, prilej să fii Pentru vrăjmași, de bucurii! Iată, puterea celor care Te asupreau fără-ncetare, De Domnul fost-a înălțată Și-asupra ta e așezată!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

17 Domnul a dus la îndeplinire ceea ce plănuise; Și-a împlinit cuvântul pe care-l poruncise încă din zilele din vechime. Te-a distrus fără milă; a făcut din tine bucuria dușmanilor tăi și a mărit puterea vrăjmașilor tăi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 „Iahve a pus în aplicare ce planificase. El a făcut ca lucrurile să se întâmple conform poruncii pe care o rostise încă din zilele străvechi. Te-a distrus fără milă. A făcut din tine bucuria dușmanilor tăi și le-a mărit forța.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 ayn Domnul a făcut ceea ce a plănuit, a împlinit cuvântul pe care l-a poruncit din zilele de odinioară; a doborât și nu a cruțat, a făcut să se bucure dușmanul din cauza ta și a făcut să se înalțe puterea opresorului tău.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Domnul a înfăptuit ce hotărâse, a împlinit cuvântul pe care-l sorocise de multă vreme, a nimicit fără milă; a făcut din tine bucuria vrăjmașului, a înălțat tăria asupritorilor tăi!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Domnul a făcut ce și‐a pus de gând; a împlinit cuvântul său pe care l‐a poruncit din zile de demult. A răsturnat și n‐a cruțat și a făcut ca vrăjmașul să se bucure de tine; a înălțat cornul potrivnicilor tăi.

Onani mutuwo Koperani




Plângerile 2:17
28 Mawu Ofanana  

Atuncea fi-veți nimiciți Din țara care ați primit-o Și din părinți ați moștenit-o. De-asemeni, fi-va lepădată Casa aceasta, închinată Numelui Meu – Casa pe care Eu am sfințit-o-n adunare. De râs, ajunge-va, astfel, Printre popoare, Israel.


După dreptate, ne-ncetat, Voiesc să fiu eu judecat, Să nu se bucure acei Ce se vădesc vrăjmași ai mei!


Ci Doamne, fă ca rușinați Mereu să fie și-nfruntați Cei ce privesc cu mulțumire Către a mea nenorocire! Numai rușine și ocară Dă-le la cei ce cutezară Ca împotrivă să îmi fie!


Eu zic: „Tu nu îi lași pe cei Care îmi sunt vrăjmași ai mei, Ca să se bucure de mine. De-asemenea, eu știu prea bine Că nu-i lași să se fudulească Și împotrivă-mi să vorbească, Atuncea când al meu picior Se clatină șovăitor!”


Ai săi dușmani sunt întăriți; Vrăjmașii sunt înveseliți,


Că Tu făcut-ai ca apoi Sabia lui să dea-napoi, Pentru că sprijin nu i-ai dat Când el în luptă s-a aflat.


„Nu te mai bucura, de zor, Țară a Filistenilor Pentru că frânt s-a dovedit Toiagul care te-a lovit, Căci din a șarpelui tulpină, Un basilic are să vină, Al cărui rod, îngrozitor, E un balaur zburător.


„La cei ce-n Iuda locuiesc Și la cei care se găsesc, Azi în Ierusalim, de-ndată Ai să te duci și-ai să spui: „Iată, Așa vorbește Dumnezeu: „Necazuri mari pregătesc Eu, În contra voastră și-am făcut Un plan, pentru că am văzut Tot răul ce l-ați săvârșit. De-aceea, este nimerit Ca fiecare dintre voi Să se întoarcă înapoi, Din căile ce le avea, Din relele ce le făcea!”


Din astă pricină se-ntinde Jalea și țara o cuprinde, Iar cerul este-ntunecat Și fața și-a înnegurat. Căci Eu am zis și negreșit, Lucrul acest l-am stabilit. De el, nu-Mi pare rău și-apoi, Nu-l voi întoarce înapoi.”


Dar Domnul a și împlinit Cuvintele ce le-a vestit Și toate vi s-au întâmplat Pentru că nu L-ați ascultat, Ci ați păcătuit, mereu.


Iată, ai lui asupritori Se-arată-a fi biruitori Și toți vrăjmașii lui, vădiți, Acum ajuns-au mulțumiți, Pentru că Domnul l-a smerit Fiindcă a păcătuit. Copiii i-au ajuns să-i fie, De-asupritori, duși în robie.


Domnul un gând Și-a pus și iată, Vrea să dărâme, de îndată, Întăriturile pe care Fiica Sionului le are. Sfoara Și-a-ntins – de măsurat – Și mâna nu Și-a mai luat ‘Napoi, până le-a nimicit. În jale a învăluit Ziduri și întăriri; ruine Ajuns-au, de tristețe pline.


Atuncea când Te-ai mâniat, Tu Te-ai ascuns, ne-ai urmărit Și fără milă ne-ai lovit Și ne-ai ucis. Tu Ți-ai luat


Domnul sleitu-Și-a urgia. Vărsat-a, în Sion, mânia Și-n temelii i-a pus un foc, Pentru a-l mistui pe loc.


De-aceea, Domnul Dumnezeu A zis: Pe viața Mea jur Eu – Pentru că tu M-ai părăsit, Pentru că tu Mi-ai pângărit, Mereu, Locașul Meu cel sfânt, Ce se afla pe-al tău pământ, Cu idolii ce i-ai urmat Și urâciuni, neîncetat – Și Eu găsesc acum că-i bine Să-Mi întorc ochii de la tine. Mila, în ochii mei, loc n-are Și nu voi mai avea-ndurare.


De-aceea, voi lucra și Eu, Doar cu urgie. Ochiul Meu, Loc pentru milă, în el, n-are Și n-au să capete-ndurare. Degeaba vor striga, mereu, Pentru că n-am să-i ascult Eu.”


De-aceea, ei nu vor avea Parte de îndurarea Mea. Nu voi avea milă de ei, Căci peste oamenii acei, Voi face ca să fi căzut Răul pe care l-au făcut.”


În ăst fel, fost-au împlinite Cuvintele de El rostite, În contra noastră-a tuturor, Precum și a mai marilor Cari al nost’ neam au cârmuit. Nenorocirea ne-a lovit, Așa după cum, niciodat’, Sub cer, nu s-a mai întâmplat. Așa s-a dovedit de mare, A fi nenorocirea care, Ierusalimul, l-a lovit.


De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Nenorocirea – Mă gândesc – Peste ăst leat s-o repezesc. De-aceasta, nu se va putea Să se ferească nimenea. Necazul când are să vină, Nimeni nu va putea să-și țină Sus capul, căci vremile-acele Au să se-arate foarte rele.


„Voi nimici, de pe pământ, Toate câte pe el, azi, sânt” – Spusese Domnul. „Nimicesc


Totuși, cuvintele rostite, Poruncile orânduite Pe care Eu le-am dăruit Prorocilor ce M-au slujit, Nu i-au atins pe-acei pe care, Al vost’ popor, părinți, îi are? Atunci, ei s-au întors ‘napoi Și-n acest fel au zis apoi: „Domnul oștirii ne-a făcut Precum a spus de la-nceput, Căci după fapte, numai, are A-i răsplăti la fiecare!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa