Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Plângerile 2:16 - Biblia în versuri 2014

16 Iată, cei ce te dușmănesc Își deschid gura și vorbesc În contra ta. Scrâșnesc furioși Și fluieră victorioși, Zicând: „Iată, am biruit-o! Am izbutit de-am înghițit-o!” „Aceasta-i ziua cea pe care O așteptam, cu nerăbdare, Și iată că acum putem Ca în sfârșit să o vedem!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 Toți dușmanii tăi își deschid larg gura împotriva ta. Fluieră, scrâșnesc din dinți și spun: „Am înghițit-o! Da, aceasta este ziua pe care am așteptat-o! Am ajuns s-o vedem!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Toți dușmanii tăi își deschid larg gura împotriva ta. Fluieră, își freacă (cu mânie) dinții și spun: «L-am înghițit! Da, aceasta este ziua pe care am așteptat-o! Acum o trăim!»”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 peh Toți dușmanii cască gura împotriva ta, fluieră și scrâșnesc din dinți, spunând: „Am înghițit-o; aceasta este ziua pe care am așteptat-o, am dat de ea, am văzut-o”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Toți vrăjmașii tăi deschid gura împotriva ta, fluieră, scrâșnesc din dinți și zic: „Am înghițit-o! Da, aceasta este ziua pe care o așteptam; am ajuns-o și o vedem!”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Toți vrăjmașii tăi și‐au deschis gura larg împotriva ta, șuieră și scrâșnesc din dinți zicând: Am înghițit‐o, da, aceasta‐i ziua pe care am așteptat‐o! Am aflat‐o, am văzut‐o!

Onani mutuwo Koperani




Plângerile 2:16
31 Mawu Ofanana  

Vrăjmașii, împotriva mea, Deschid acum o gură rea Și-nșelătoare. Când vorbesc, Limbi mincinoase dovedesc.


Văzând ăst lucru, ne-ndoios, Omul cel rău e mânios. Atuncea el din dinți scrâșnește Cu furie și se topește, Iar poftele lui, jinduite, Rămâne-vor neîmplinite.


De vii ei ne-ar fi înghițit, Căci tare rău s-au mâniat.


Iată-i că împotriva mea Gura-și deschid, asemenea Precum un leu care răcnește Și-apoi să sfâșie pornește.


Scrâșnesc din dinți, neîncetat, În contră-mi, ca și cei vădiți A fi niște nelegiuiți, Ca secăturile acele Cari doar batjocuri au în ele.


În contra mea ei sunt porniți Și-acum – iată-i – au cutezat, În gura mare, de-au strigat „Ha! Ha! Ha! Ha! S-a împlinit Tot ceea ce noi ne-am dorit!”


Să nu zică, triumfător Apoi, în inimile lor: „Aha! Aceasta ne doream! L-am înghițit precum gândeam!”


Cei răi doar planuri născocesc, Față de cel neprihănit Și împotriva lui scrâșnesc,


„E rău” – zic ei – „iată-l culcat. De nimeni nu va fi sculat!”


Sunt foarte mulți dușmanii mei; Zilnic sunt hărțuit de ei. Asupra mea când au venit, Plini de trufie s-au vădit.


Din ceruri, izbăvirea-mi vine, Cu toate că vrăjmașul meu, Ocări, mi-aruncă, tot mereu. Doar bunătate o să-mi vie Și-asemenea credincioșie, Din ceruri, de la Dumnezeu.


Ținutul tău, cel pustiit – Care fusese părăsit – Va prinde viață. Locuită, Țara, ce fost-a nimicită, Va fi din nou. Se va vedea Că strâmtă are a fi ea, Pentru cei care-au să sosească, La tine vrând, să locuiască. Aceia care-au căutat Să te mănânce ne-ncetat, Vor fi îndepărtați, să știi.


Atunci, acestei Casa, iată, Am să îi fac precum, odată, Casei din Silo i-am făcut, Așa după cum e știut. Nenorociri mari, am să chem Și-o pricină pentru blestem, Cetatea asta o să fie, Pentru orice împărăție.”


Îi urmăresc cu sabia Cu ciuma și cu foametea. Pricini de spaimă au să fie Pentru oricare-mpărăție, Căci pricini de nenorocire A țărilor de peste fire Au să ajungă. De ocară Îi fac, în fiecare țară În care fi-vor izgoniți. Buni de blestem vor fi găsiți Și de batjocură mereu, Oriunde-am să-i împrăștii Eu.


Precum o oaie rătăcită Care, de lei, a fost gonită, E Israel. A fost mâncat – Întâi – de cel înscăunat Peste Asiria și iată Că ultimul ce se arată E Nebucadențar, cel care În Babilon e cel mai mare. El este cel care-a venit Și-ale lui oase le-a zdrobit.”


Mâncat a fost poporul Meu, De cei ce-l întâlneau, mereu. Dușmanii lui au zis apoi: „Nevinovați, ne aflăm noi, Ci vinovați sunt – negreșit – Doar ei, căci au păcătuit Mereu, în contra Domnului Și-a sfântului Locaș al Lui, Acela cari, pe-ntinsul firii, Lăcaș e al neprihănirii. Păcatele poporului Sunt împotriva Domnului Care-i Nădejdea ce-o aveau Părinții lui, pe când trăiau.”


„Căci Nebucadențar – cel care În Babilon este mai mare, Pentru că este împărat – M-a nimicit și m-a mâncat. Ca un vas gol, el m-a făcut, Iar pântecul și l-a umplut Cu ce aveam mai scump. La fel Ca un balaur, a fost el, Iar după ce mi-a înghițit Tot ce-am avut, m-a izgonit.


M-au auzit c-am suspinat, Dar nimeni nu m-a mângâiat. Vrăjmașii mei primit-au știre Despre a mea nenorocire Și bucuria i-a umplut În clipa-n care au văzut Cum că necazul care vine, Asupra mea, e de la Tine. Însă eu știu că va apare Și pentru ei, o zi în care Tu îi vei face ca să fie Și ei, atunci, asemeni mie.


Ai noști’ vrăjmași se semețesc Și împotrivă-ne vorbesc.


Așa a zis Cel cari mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Iată că am găsit cu cale, Să bei potirul sorei tale. E larg și-adânc potiru-acel Și mult poate-ncăpea în el! De râs te fac s-ajungi – să știi – Și de batjocură să fii!


Spre Filisteni S-a îndreptat Domnul apoi, și-a cuvântat: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „A Filistenilor popoare Dedatu-s-au la răzbunare. Din inimă s-au bucurat Și astfel ele-au arătat Că sufletul le este plin Doar de batjocuri și venin. S-au bucurat peste măsură Și-mpinși de-a lor străveche ură, Au vrut ca să se repezească Cu gând ca tot să nimicească.”


Spune copiilor pe care, Poporul lui Amon îi are: „Ascultați glasul Domnului! Seama luați, la vorba Lui! Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Iată, fiindcă ai rânjit Zicând „Ha! Ha!”, când pângărit Fusese sfântul Meu Locaș, Atunci când aprigul vrăjmaș Făcea din țară o pustie, Iar Iuda se ducea-n robie,


Iată ce-a spus Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Când tu, din palme, ai bătut – Și din picior – Eu am văzut! Pentru că tu te-ai bucurat Și pentru că ai arătat Că sufletul îți este plin Doar de batjocuri și venin Față de țara cea pe care Neamul lui Israel o are,


Tu spune: „Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, În acest fel, a glăsuit: „Da! Pentru că ei au voit Să vă înghită, ne-ncetat, Pentru că v-au înconjurat Voind ca să vă pustiască, S-ajungă să vă moștenească Și alte neamuri care sânt Pe fața-ntregului pământ, Pentru că v-au batjocorit Și pentru că au azvârlit Ocara peste voi astfel,


Numai ocară și rușine Are să fie peste tine. Pildă de groază și semn rău, Pentru cei cari în jurul tău Se află, vei ajunge-apoi, Atuncea când Eu duce-voi La împlinire, negreșit, Cuvintele ce le-am rostit În contra ta, plin de mânie Și-asemenea, plin de urgie, Precum și cu pedepse care Avea-vor o asprime mare. Eu, Domnul, am să vă lovesc Căci vreau ca să vă nimicesc Cu ale foametei săgeți Și morți, astfel, o să cădeți.


Israelul e nimicit! Printre popoare-i risipit Și e un vas lipsit de preț.


Căci multe neamuri s-au unit Și împotrivă-ți au venit, Zicând: „Să fie pângărită, Ca să vedem că împlinită Va fi dorința noastră mare, În ce-o privește pe cea care E fiică a Sionului!”


Când aste vorbe-au auzit, Tăiați, pe inimi, s-au simțit Și-au început ca să scrâșnească Din dinți, gata să îl lovească.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa