Plângerile 2:16 - Biblia în versuri 201416 Iată, cei ce te dușmănesc Își deschid gura și vorbesc În contra ta. Scrâșnesc furioși Și fluieră victorioși, Zicând: „Iată, am biruit-o! Am izbutit de-am înghițit-o!” „Aceasta-i ziua cea pe care O așteptam, cu nerăbdare, Și iată că acum putem Ca în sfârșit să o vedem!” Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească16 Toți dușmanii tăi își deschid larg gura împotriva ta. Fluieră, scrâșnesc din dinți și spun: „Am înghițit-o! Da, aceasta este ziua pe care am așteptat-o! Am ajuns s-o vedem!“. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 201816 Toți dușmanii tăi își deschid larg gura împotriva ta. Fluieră, își freacă (cu mânie) dinții și spun: «L-am înghițit! Da, aceasta este ziua pe care am așteptat-o! Acum o trăim!»” Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 202016 peh Toți dușmanii cască gura împotriva ta, fluieră și scrâșnesc din dinți, spunând: „Am înghițit-o; aceasta este ziua pe care am așteptat-o, am dat de ea, am văzut-o”. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu16 Toți vrăjmașii tăi deschid gura împotriva ta, fluieră, scrâșnesc din dinți și zic: „Am înghițit-o! Da, aceasta este ziua pe care o așteptam; am ajuns-o și o vedem!” Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 193116 Toți vrăjmașii tăi și‐au deschis gura larg împotriva ta, șuieră și scrâșnesc din dinți zicând: Am înghițit‐o, da, aceasta‐i ziua pe care am așteptat‐o! Am aflat‐o, am văzut‐o! Onani mutuwo |
Îi urmăresc cu sabia Cu ciuma și cu foametea. Pricini de spaimă au să fie Pentru oricare-mpărăție, Căci pricini de nenorocire A țărilor de peste fire Au să ajungă. De ocară Îi fac, în fiecare țară În care fi-vor izgoniți. Buni de blestem vor fi găsiți Și de batjocură mereu, Oriunde-am să-i împrăștii Eu.
Mâncat a fost poporul Meu, De cei ce-l întâlneau, mereu. Dușmanii lui au zis apoi: „Nevinovați, ne aflăm noi, Ci vinovați sunt – negreșit – Doar ei, căci au păcătuit Mereu, în contra Domnului Și-a sfântului Locaș al Lui, Acela cari, pe-ntinsul firii, Lăcaș e al neprihănirii. Păcatele poporului Sunt împotriva Domnului Care-i Nădejdea ce-o aveau Părinții lui, pe când trăiau.”
M-au auzit c-am suspinat, Dar nimeni nu m-a mângâiat. Vrăjmașii mei primit-au știre Despre a mea nenorocire Și bucuria i-a umplut În clipa-n care au văzut Cum că necazul care vine, Asupra mea, e de la Tine. Însă eu știu că va apare Și pentru ei, o zi în care Tu îi vei face ca să fie Și ei, atunci, asemeni mie.
Spre Filisteni S-a îndreptat Domnul apoi, și-a cuvântat: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „A Filistenilor popoare Dedatu-s-au la răzbunare. Din inimă s-au bucurat Și astfel ele-au arătat Că sufletul le este plin Doar de batjocuri și venin. S-au bucurat peste măsură Și-mpinși de-a lor străveche ură, Au vrut ca să se repezească Cu gând ca tot să nimicească.”
Spune copiilor pe care, Poporul lui Amon îi are: „Ascultați glasul Domnului! Seama luați, la vorba Lui! Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Iată, fiindcă ai rânjit Zicând „Ha! Ha!”, când pângărit Fusese sfântul Meu Locaș, Atunci când aprigul vrăjmaș Făcea din țară o pustie, Iar Iuda se ducea-n robie,
Tu spune: „Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, În acest fel, a glăsuit: „Da! Pentru că ei au voit Să vă înghită, ne-ncetat, Pentru că v-au înconjurat Voind ca să vă pustiască, S-ajungă să vă moștenească Și alte neamuri care sânt Pe fața-ntregului pământ, Pentru că v-au batjocorit Și pentru că au azvârlit Ocara peste voi astfel,
Numai ocară și rușine Are să fie peste tine. Pildă de groază și semn rău, Pentru cei cari în jurul tău Se află, vei ajunge-apoi, Atuncea când Eu duce-voi La împlinire, negreșit, Cuvintele ce le-am rostit În contra ta, plin de mânie Și-asemenea, plin de urgie, Precum și cu pedepse care Avea-vor o asprime mare. Eu, Domnul, am să vă lovesc Căci vreau ca să vă nimicesc Cu ale foametei săgeți Și morți, astfel, o să cădeți.