Plângerile 2:1 - Biblia în versuri 2014

¹ Vai! În ce beznă-a aruncat Domnul – când S-a înfuriat – Pe a Sionului copilă, Fără să aibă pic de milă! Podoabă a lui Israel, Din ceruri, jos te-a zvârlit El Și-aminte nu Și-a mai adus De scaunul pe cari Și-a pus Picioarele, în ziua-n care Se-aprinse-a Lui mânie mare!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹ Cum a acoperit-o Stăpânul, cu norul mâniei Lui, pe fiica Sionului! A aruncat măreția lui Israel din cer pe pământ. În ziua mâniei Lui nu Și-a adus aminte de scăunașul picioarelor Sale.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ Cum a acoperit-o Iahve pe fiica Sionului cu norul mâniei Lui! A aruncat măreția lui Israel din cer pe pământ. În ziua mâniei Lui, nu Și-a mai amintit de acel loc (de pe pământ) unde Își ținea picioarele.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ alef Cum a acoperit-o Domnul cu întuneric pe fiica Siónului! A aruncat din ceruri pe pământ frumusețea Israélului și nu și-a adus aminte de scăunelul picioarelor sale în ziua mâniei lui!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Vai, în ce întunecime a aruncat Domnul, în mânia Lui, pe fiica Sionului! A azvârlit din cer pe pământ podoaba lui Israel și nu Și-a mai adus aminte de scaunul picioarelor Lui în ziua mâniei Lui!

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Cum a acoperit Domnul cu mânia sa cu nor pe fiica Sionului! A aruncat din ceruri pe pământ frumusețea lui Israel și nu și‐a adus aminte în ziua mâniei sale de așternutul picioarelor sale!

Plângerile 2:1 Mawu Ofanana

2 Samuel 1:19

„Acuma, poți a te-ntrista Israele, căci fala ta Zace, pe dealuri, risipită, De-al morții braț, fiind lovită! Cum au căzut vitejii tăi, Răpuși pe dealuri și pe văi!

1 Cronici 28:2

Când au venit, la-mpărăție, David, din jilț, s-a ridicat Și-n fața lor, a cuvântat. „Mă ascultați dar, fraților, Precum și-al meu întreg popor! Aveam de gând să construiesc O casă-n cari să găzduiesc Acel chivot al Domnului, Unde e legământul Lui. Această casă-n planul meu, Voiam ca pentru Dumnezeu – De-asemeni – să o fi făcut, Ca să o aibă așternut Pentru picioare. Când voiam S-o-nalț și când mă pregăteam,

Psalmi 132:7

„Haidem la locuința Lui, Să ne-nchinăm dar, Domnului!

Psalmi 89:45

I-ai scurtat anii cei pe care Vremea de tinerețe-i are Și cu rușine, negreșit, Acuma l-ai acoperit.

Psalmi 99:5

Pe Dumnezeu să-L lăudați Și-n fața Lui să vă-nchinați, Cu fețele stând la pământ, Pentru că Domnul este sfânt!

Isaia 64:11

Slăvita noastră Casă sfântă, În care laudă Îți cântă Ai noști’ părinți, acuma, pradă Ajuns-a focului să-i cadă, Iar tot ceea ce-am prețuit Mai mult, mereu e pustiit.

Ieremia 30:14

Cei cari iubire-au arătat Față de tine, te-au uitat Și nu le pasă. Te-am lovit, Ca pe-un vrăjmaș. Te-am pedepsit Din pricina păcatelor Și a nelegiuirilor Ce le-ai făcut, fără-ncetare, Și sunt în număr foarte mare.

Plângerile 1:1

Vai! Cât e de nenorocită Și-acuma șade părăsită Cetatea-n care, altădată, Mare mulțime-a fost aflată! Ca și o văduvă, e ea! Dacă-nainte se vădea Mare-ntre neamuri, iar sub soare, Fruntașă fost-a-ntre popoare, Iată că e nenorocită, Căci astăzi este înrobită!

Plângerile 1:12

„Priviți-mă acuma, bine, Voi ce-ați trecut pe lângă mine Și spuneți de, asemenea, E vreo durere, cu a mea, Cu cea pe cari o sufăr eu, Căci sunt lovit de Domnul meu Și-ajuns sunt de a Lui urgie, În zilele Lui de mânie!

Plângerile 2:17

Domnu-a făcut ce hotărâse Și-a împlinit vorbele zise Mai dinainte. Negreșit, Fără de milă-a nimicit. El te-a făcut, prilej să fii Pentru vrăjmași, de bucurii! Iată, puterea celor care Te asupreau fără-ncetare, De Domnul fost-a înălțată Și-asupra ta e așezată!

Plângerile 4:1

Vai, vai! Cum s-a mai nimerit Că aurul s-a înnegrit! Vai, vai! Cum s-a mai preschimbat, Acuma, aurul curat! Vai, vai! Cum s-au mai risipit Pietrele ce-au alcătuit Sfântul Locaș al Domnului, Pe marginile drumului!

Plângerile 4:11

Domnul sleitu-Și-a urgia. Vărsat-a, în Sion, mânia Și-n temelii i-a pus un foc, Pentru a-l mistui pe loc.

Езекиел 13:13

De-aceea, Domnul Dumnezeu Așa vorbește: „Iată, Eu Porni-voi, în a Mea urgie, Furtuna. În a Mea mânie, Ploaia – cu vifor – o-nsoțesc Și grindina o pregătesc, Ca să aducă, peste fire, Șivoaiele de nimicire.

Езекиел 19:12

Dar mâinile au înhățat-o, Au smuls-o și au aruncat-o, Jos, pe pământ. Când a venit Vântul cel de la răsărit, Îndată roada i-a uscat, Iar flăcările au mâncat Puternicele ei mlădițe Și-au nimicit ale ei vițe.

Езекиел 24:21

„Să spui casei lui Israel: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Locașul Meu cel sfânt, voiesc – Acuma – să îl pângăresc, Căci voi iubiți Locașu-acel. Fala puterii vă e el. Ai voștri fii – și-asemenea Fiicele voastre – vor cădea Sub ascuțișul sabiei, Asemeni vouă fiind ei.”

Езекиел 30:18

Când al Egiptului jug greu O să-l sfărâme brațul Meu, Peste Tahpanes, ziua mare O să se-ntunece în zare. Tahpanesul – și-a lui mândrie Născută din a lui tărie – De-un nor vor fi acoperite, Iar ale lui cetăți, robite.

Ioel 2:2

O zi de întuneric mare Și negură, o zi în care Întunecimea se întinde, Iar vălul norilor cuprinde Tăriile cerurilor. Pe munți, se-ntinde un popor, Precum zorii de dimineață Se-ntind peste a lumii față. E un popor puternic, tare, Cum n-a mai fost din veac și n-are, Nicicând, altul ca să mai fie, În vremile ce au să vie.

Matei 11:23

Tu Capernaume, crezi chiar Că pân’ la cer vei fi-nălțat? Află că fi-vei dărâmat! Căci dacă ar fi fost văzute Minunile ce-au fost făcute În tine, de către acei Locuitori ai Sodomei, Și azi, cetate-ar exista.

Luca 10:15

Tu Capernaume, crezi chiar, Că pân’ la cer, vei fi-nălțat? Te-nșeli, căci fi-vei dărâmat! În locuința morților, Pogori, oraș ne-ascultător!

Luca 10:18

Iisus răspunse: „L-am văzut, Ca fulgerul, cum a căzut Satan, din cer. Ați căpătat

1 Samuel 4:21

Apoi, copilului, i-a pus, Drept nume, „I-Cabod”. Astfel, „Nu mai e slavă”-nseamnă el. În urmă, a adăugat: „Iată, acum s-a depărtat Slava pe care Israel, Oriunde, o avea cu el.” În felu-acesta a vorbit, Doar pentru că a fost răpit – Atunci – chivotul Domnului, Și pentru moartea socrului Și-al soțului ce îl avuse.

1 Samuel 4:22

Apoi la urmă, ea mai spuse: „S-a dus slava din Israel, Pentru că nu mai e, la el, Mereu, chivotul Domnului, Căci l-au răpit vrășmașii lui.”