Plângerile 1:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Necurăția s-a lipit De haina lui, necontenit, Iar el nici măcar nu gândea La ce sfârșit poate avea. Căzut-a greu de tot și iată, Nimeni nu-l mângâie vreodată. „Vezi-mi a mea ticăloșie Doamne și milă să Îți fie, Căci cel care mă dușmănește, Iată-l ce mult se semețește!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁹ Necurăția era pe rochia ei; nu s-a gândit la sfârșitul său. Căderea ei a fost de neînțeles; n-a avut niciun mângâietor. „Privește-mi, Doamne, durerea, căci dușmanul a triumfat!“

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Marginea robei lui era murdară; și nu s-a gândit la sfârșitul lui. A avut o cădere inexplicabilă; și nu a fost nimeni să îl consoleze. „Doamne, remarcă durerea mea; pentru că dușmanul a triumfat!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ tet Impuritatea lui este pe poalele mantiei sale, nu și-a amintit de cele de pe urmă ale sale. A căzut în mod surprinzător și nu este cine să-l aline. „Vezi, Doamne, suferința mea, pentru că dușmanul s-a preamărit!”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Necurăția stătea lipită pe poala hainei lui și nu se gândea la sfârșitul său. A căzut greu de tot. Nimeni nu-l mângâie. „Vezi-mi ticăloșia, Doamne, căci iată ce semeț este vrăjmașul!”

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Necurăția lui era în poalele lui. Nu și‐a adus aminte de sfârșitul său; de aceea s‐a înjosit uimitor; nu este cine să‐l mângâie: Vezi, o, Doamne, mâhnirea mea, căci vrăjmașul s‐a înălțat.

Plângerile 1:9 Mawu Ofanana

2 Samuel 16:12

Poate că la necazul meu, O să privească Dumnezeu, Și se va îndura de mine, Încât are să-mi facă bine, Chiar dacă blestemat mereu, De acest om, astăzi, sunt eu.”

2 Regi 14:26

Domnu-a văzut necazul greu, În care se zbătea, mereu, Poporul său. Greu o duceau Și cei care robiți erau, Dar și cei slobozi, tot la fel, Căci nimenea, lui Israel, Nu îi venea în ajutor.

Neemia 9:32

Doamne, al nostru Dumnezeu, Tu care Te areți mereu Mare a fi și-nfricoșat, Tu care nu ai lepădat Cuvântul legământului, Pe cari l-ai dat poporului, Să nu privești ca ne-nsemnat Ceea ce noi, neîncetat, Din vremuri vechi am suferit, De când părinții ne-au trăit. Să nu privești drept ne-nsemnat, Ce-au suferit, neîncetat, Toți căpitani-aceia cari, Peste popor au fost mai mari, Cu împărați și cu preoți, Precum și cu prorocii toți. Să nu privești ca ne-nsemnat, Ce-am suferit noi, ne-ncetat – Noi cari suntem al Tău popor – Din vremea împăraților Asiriei și pân’ acum Când de pe al robiei drum, Din nou, în țară, am intrat.

Psalmi 119:153

Un ticălos sunt eu. Privește La mine și mă izbăvește, Căci a Ta Lege, niciodată – De mine – nu a fost uitată.

Psalmi 140:8

Nu împlini gândul pe care, Doamne, omul cel rău îl are! Al său plan să nu izbutească, Să nu poată să se fălească!

Psalmi 25:18

Privește-a mea ticăloșie, Iar truda mea, în față-Ți fie! Iartă-mi păcatele, căci ele Multe se-arată-a fi și grele!

Psalmi 69:21

Ei îmi pun fiere în mâncare Și-n urmă, doar oțet îmi dau – Când îmi e sete – ca să beau.

Exodul 3:17

Am hotărât dar, a vă scoate Din suferința ce-o-ndurați Azi, în Egipt. Veți fi mutați În țara Canaaniților, Precum și a Hetiților; La Amoriți și Fereziți, Și la Heviți și Iebusiți. Miere și lapte curg, mereu, În țara ce-am să vi-o dau Eu.”

Exodul 3:7

Domnul a zis: „Eu am văzut Chinul, prin care a trecut Poporul Meu, care-i robit La Egipteni, și-am auzit Și strigătul poporului. Deci Eu cunosc durerea lui.

Exodul 4:31

Întreg poporul adunat Atunci, acolo, a crezut Vorbele lor și au văzut Că Dumnezeu a cercetat Pe Israel, căci a aflat De toate câte-a suferit Cât, în Egipt, a fost robit. Toți, fețele, și-au aplecat Și la pământ, s-au aruncat.

Qohelet 4:1

Apoi, privit-am cu-ntristare La asuprirea de sub soare; Și iată, toți cei apăsați Sunt cu obraji-nlăcrimați. Nimeni, pe oamenii acei, Nu-i mângâie. Lăsați sunt ei, Pradă asupritorilor, Supuși ai silniciei lor.

Isaia 3:8

Ierusalimul s-a stricat Și-acuma este clătinat. Cu Iuda s-a-ntâmplat la fel, Căci clătinat este și el. Faptele lor necugetate Se dovedesc a fi-ndreptate Doar împotriva Domnului, Să-nfrunte măreția Lui.

Isaia 37:17

Doamne, în îndurarea-Ți multă, Pleacă-Ți urechea și ascultă! Deschide-Ți ochii și privește! Ascultă ce vorbe rostește – Acuma – Sanherib cel care Peste Asiria-i mai mare. Căci vorbele care le-a zis, Prin solii pe cari i-a trimis, Batjocoresc pe Dumnezeu, Pe Cel care e viu, mereu!

Isaia 37:23

Pe cine-ai ocărât tu dar? Batjocuri, cui ai aruncat Și-n contra cui, tu ai strigat? Dar împotriva cui, cutezi, Să îți ridici ochii? Nu vezi? În contra Sfântului pe care Neamul lui Israel Îl are!

Isaia 37:29

Pentru că te-ai înfuriat Pe Mine, pentru c-am văzut, Cât de trufaș tu te-ai făcut, Iată că hotărât-am Eu, Să-ți pun în nări, belciugul Meu. De-asemeni, am găsit cu cale, Să pun buzelor gurii tale Zăbala Mea și înapoi Te vei întoarce tu, apoi, Pe drumul pe care-ai venit.”

Isaia 37:4

Poate că Domnu-a auzit, Tot ce Rabșache a rostit. De-Asirieni a fost trimis, Iar vorbele pe cari le-a zis, Pe Domnul Îl batjocoresc. De-aceea, eu acum gândesc Precum că Domnul Dumnezeu – Cel care este viu, mereu – Nu va lăsa nepedepsite Vorbele care-au fost rostite. O rugăciune-n acest ceas, Pentru cei care-au mai rămas, Vreau să îți fac, acuma, eu, Să-i înalți tu, lui Dumnezeu.”

Isaia 40:2

„Mergeți, degrabă, să vorbiți Și în Ierusalim vestiți Că e robia lui sfârșită Și că îi este ispășită Nelegiuirea. A primit Mai mult – adică îndoit – Decât era păcatul lui, Acum, din partea Domnului.

Isaia 47:7

Ai zis: „Mereu voi avea casă Și-n veci voi fi împărăteasă. Nu te-ai gândit, nici n-ai visat, Că totul se sfârșește-odat’.

Isaia 51:19

Aceste două lucruri, iată Că ți s-au întâmplat, deodată. Dar cine te va plânge, oare? Te plânge foametea cea mare, Dărăpănarea, pustiirea Cu sabia și nimicirea. „Cum pot ca să te mângâi Eu?”

Isaia 54:11

Nenorocito! Întristată, Cari ai rămas nemângâiată Și de furtună ești lovită! N-ai să mai fii tu, necăjită! Cu antimoniu te gătesc: Cu el am să împodobesc Pietrele tale scumpe. Iată, Tu vei fi iarăși ridicată Și din safir are să-ți fie Făcută noua temelie.

Ieremia 13:27

Ce preacurvii ai săvârșit, Pe toate Eu ți le-am zărit. Nechezături, scoase de tine – De-asemenea – nu-Mi sunt străine. Curviile nelegiuite – Nenumărate – săvârșite Pe dealuri, dar și pe câmpie, Toate-Mi sunt cunoscute Mie. Și urâciuni – câte-ai făcut – Pe toate Eu ți le-am văzut. Ierusalime, vai de tine! Nu înțelegi că este bine, Acuma, să te curățești? Oare, cât timp mai zăbovești?”

Ieremia 16:7

Nimeni nu are să le iasă ‘Nainte, spre-a le-ntinde-o masă Când vor jeli, ca mângâierea Să le-o aducă în durerea Care le-a fost pricinuită, Când o ființă prea iubită, În gheara morții a căzut. Vor suferi, căci de băut, Nu va fi nimeni să le dea – Așa precum se-obișnuia – Paharul cel de mângâiere, Ca să aline-a lor durere, În urma morții taților Precum și a mamelor lor.

Ieremia 2:34

Și hainele ți le-ai pătat, De sângele nevinovat, Al celor care au căzut, Fără ca rău să fi făcut, Pentru că nu i-ai prins furând Și nici vreo spargere, făcând.

Ieremia 48:26

„Hei! Voi, cu toți, să căutați Ca pe Moab să-l îmbătați, Pentru că el a îndrăznit, Acum, să se fi semețit, Fiind în contra Domnului! Pentru nelegiuirea lui, Moabul să se prăvălească, S-ajungă să se tăvălească În vărsătura lui și-astfel, De râs s-ajungă a fi el!

Ieremia 5:31

Minciuni, prorocii prorocesc, Iar preoții le folosesc Pentru a stăpânii în pace. Poporului Meu mult îi place Lucrul acesta. Dar apoi – În urmă – ce veți face voi?”

Ieremia 50:29

Pe-arcași, degrabă, să-i chemați! Veniți voi cei ce încordați Arcul și stați în jurul lui – În jurul Babilonului – Să nu scape nimeni, din el! Să-l răsplătiți și voi, la fel Cu faptele ce le-a făcut! Căci după cum este știut, El, cutezanță, a vădit, Astfel încât s-a semețit Față de Domnul, de Acel Cari Sfânt îi e, lui Israel!”

Plângerile 1:17

Sionu-ntinde, rugător, Ale lui brațe, tuturor, Însă nu este nimenea Care să-l poată mângâia. Iacov este înconjurat, Căci Domnul l-a împresurat, Acum, cu toți acei pe care, Vrăjmași ai săi, Iacov îi are. Ierusalimul e găsit Doar bun pentru batjocorit.

Plângerile 1:21

M-au auzit c-am suspinat, Dar nimeni nu m-a mângâiat. Vrăjmașii mei primit-au știre Despre a mea nenorocire Și bucuria i-a umplut În clipa-n care au văzut Cum că necazul care vine, Asupra mea, e de la Tine. Însă eu știu că va apare Și pentru ei, o zi în care Tu îi vei face ca să fie Și ei, atunci, asemeni mie.

Plângerile 2:13

„Cu ce pot să te întăresc? Cu cine să te-asemuiesc, Pe tine, fiica cea pe care, Mândrul Ierusalim o are? Fecioară a Sionului, Cu cine-alături, să te pui? Ce mângâiere să găsesc, Pe care să ți-o dăruiesc, Când ale tale răni aprinse Sunt precum marea de întinse?

Plângerile 4:1

Vai, vai! Cum s-a mai nimerit Că aurul s-a înnegrit! Vai, vai! Cum s-a mai preschimbat, Acuma, aurul curat! Vai, vai! Cum s-au mai risipit Pietrele ce-au alcătuit Sfântul Locaș al Domnului, Pe marginile drumului!

Plângerile 5:1

„Aminte să-Ți aduci, de-ndat’, Doamne, de tot ce s-a-ntâmplat! Privește Doamne, către noi, Să vezi ocara noastră-apoi!

Osea 2:14

„Am s-o ademenesc, să fie Dusă, în urmă, în pustie, Căci să-i vorbesc, găsesc cu cale, Să-i placă mult, inimii sale.

Țefania 2:10

Aceasta se va fi-ntâmplat, Pentru că ei s-au arătat Semeți și l-au batjocorit Pe-al Meu popor, necontenit, Disprețuind acel popor Al Domnului oștirilor.

Ioan 11:19

Pentru că satul se găsea Atât de-aproape, mulți Iudei, Au coborât, pân’ la femei – La Marta și Maria – vrând, Cu toți să le mângâie. Când

Deuteronom 26:7

Din acel loc, în urmă, noi, La Domnul, am strigat apoi. El, glasul, ni l-a auzit Și înspre noi, când a privit, Văzut-a chinu-acela mare Și asupririle pe care Le îndura al nost’ popor.

Deuteronom 32:27

Dar de vrăjmașii lor Mi-e teamă, Căci vor veni – de bună seamă – Numai ocări, ca să rostească; Apoi, au să se amăgească, Spunâdu-și: „Tot ce am văzut, Prin mâna noastră, s-a făcut. Nu Dumnezeu le-a săvârșit, Ci brațul nostru întărit!”

Deuteronom 32:29

Dacă-nțelepți s-ar dovedi, Ar înțelege și-ar gândi La ce va fi în viitor – Ce va păți al lor popor.

1 Petru 4:17

Căci iată că, acum, suntem În clipa-n care este gata Ca să înceapă judecata, Și va începe – vă spun eu! – Din casele lui Dumnezeu. Și dacă ea-ncepe cu noi, Care va fi sfârșitu-apoi, Al celor care n-au voit S-asculte – când li s-a vestit – De Evanghelia Domnului Și-au refuzat chemarea Lui?

1 Samuel 1:11

Ea a făcut o juruință, Căci avusese o dorință: „O, Doamne al oștirilor! Dacă vei fi îndurător, Dacă vei vrea a Te uita, Cu milă, către roaba Ta Și ai să-mi dai un fiu și mie, Atunci Ți-l voi închina Ție. Va fi-nchinat, lui Dumnezeu, În toată viața lui, mereu. Peste-al său cap, brici – niciodat’ – Să treacă, nu va fi lăsat.”