Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Plângerile 1:4 - Biblia în versuri 2014

4 Iată-n Sion, pe al său drum, Numai tristețe e acum, Pentru că nu sunt călători Să-l calce-n prag de sărbători. Pustiu-n poarta lui se-așează, Iar ai lui preoți, toți, oftează. Mâhnite-s ale lui fecioare, Iar o tristețe-apăsătoare, Iată, asupră-i s-a întins Și-n a ei mreajă l-a cuprins.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Drumurile Sionului bocesc, căci nimeni nu mai vine la sărbători. Toate porțile lui sunt distruse, iar preoții săi suspină. Fecioarele lui sunt mâhnite și el însuși este plin de amărăciune.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Drumurile Sionului jelesc; pentru că nimeni (dintre vechii lui locuitori) nu mai vine la sărbători. Toate porțile îi sunt distruse; iar preoții lui oftează. Fecioarele îi sunt mâhnite; și el personal este plin de regrete profunde.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 dalet Drumurile Siónului suspină, pentru că nu este nimeni care să vină la sărbători; toate porțile sale sunt devastate, preoții săi gem și fecioarele sale sunt mâhnite: el este în amărăciune.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Drumurile Sionului sunt triste, căci nimeni nu se mai duce la sărbători, toate porțile lui sunt pustii, preoții lui oftează; fecioarele lui sunt mâhnite și el însuși este plin de amărăciune.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Căile Sionului jelesc, căci nu este nimeni să vină la sărbătoarea măreață. Toate porțile lui sunt pustiite; preoții săi suspină, fecioarele sale sunt întristate, el însuși este în amărăciune.

Onani mutuwo Koperani




Plângerile 1:4
19 Mawu Ofanana  

Vor geme porțile pe care Fiica Sionului le are, Căci despoiată va fi ea Și pe pământ are să stea.


Vuit se-aude-n depărtare! Din miazănoapte, zarvă mare, Spre Iuda, se îndreaptă iară, Lovind cetățile din țară. Ele-au să fie pustiite Și de șacali, doar, locuite.”


„Iuda jelește ne-ncetat. Câmpiile i s-au uscat. Cetățile-i sunt pustiite, Sunt întristate, necăjite, Iar din Ierusalim, spre zare, S-a înălțat un strigăt mare.”


În vremea care o să vie, Ierusalimul va să fie Doar un morman de pietre-n care Șacalul locuință-și are. Cetățile-n Iuda zidite Vor fi cu toate, pustiite, Căci nimeni n-o să mai cuteze, În ele, ca să se așeze.


M-au auzit c-am suspinat, Dar nimeni nu m-a mângâiat. Vrăjmașii mei primit-au știre Despre a mea nenorocire Și bucuria i-a umplut În clipa-n care au văzut Cum că necazul care vine, Asupra mea, e de la Tine. Însă eu știu că va apare Și pentru ei, o zi în care Tu îi vei face ca să fie Și ei, atunci, asemeni mie.


Pe-ai noștri tineri i-au silit Ca să râșnească, ne-ncetat. Copii-au fost puși la cărat Poveri de lemne. Mulți slăbeau Și sub poveri se prăbușeau.


Bătrânii nu mai merg să stea La poartă și de-asemenea Și tinerii au încetat Cu al lor cântec minunat.


Pentru acele zile când Mergea, tămâie, aducând ‘Naintea Baalilor, doresc – Acuma – să o pedepsesc. Pentru acele zile când – După ibovnici, alergând – Cu salbă mândră se gătea Și-n nas verigă își punea, Am să o pedepsesc, de-ndat’. O pedepsesc, căci M-a uitat! Așa va fi căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


În contra voastră-am să trimit Fiarele câmpului, răpind Pe-ai voști’ copii și nimicind, Vitele voastre. Imediat, Poporul fi-va-mpuținat, Pieri-vor mulți din ai săi fii, Iar drumurile-or fi pustii.


În timpul ce va fi urmat – Din astă pricină – arat Va fi Sionul, cum se ară Ogoarele în primăvară. Ierusalimul – să se știe – Morman de pietre o să fie. Muntele Templului, astfel, Doar o-nălțime va fi el, Iar pe întregul său cuprins Pădurea se va fi întins.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa