Plângerile 1:21 - Biblia în versuri 2014

²¹ M-au auzit c-am suspinat, Dar nimeni nu m-a mângâiat. Vrăjmașii mei primit-au știre Despre a mea nenorocire Și bucuria i-a umplut În clipa-n care au văzut Cum că necazul care vine, Asupra mea, e de la Tine. Însă eu știu că va apare Și pentru ei, o zi în care Tu îi vei face ca să fie Și ei, atunci, asemeni mie.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²¹ Oamenii m-au auzit suspinând, dar nimeni nu m-a mângâiat. Toți dușmanii mei au aflat de nenorocirea mea și s-au bucurat de ce ai făcut. Adu ziua pe care ai vestit-o! Să fie și ei ca mine!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²¹ Oamenii m-au auzit oftând; dar nimeni nu m-a consolat. Toți dușmanii mei au auzit despre nenorocirea mea; și s-au bucurat de tot ce Tu ai făcut. Dar fă să vină ziua pe care ai anunțat-o Tu; pentru ca și ei să ajungă ca mine!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²¹ șin Ei au auzit că suspin, dar nu a fost nimeni care să mă mângâie. Toți dușmanii mei au auzit de nenorocirea mea și se bucură, pentru că tu ai făcut-o; ai făcut să vină ziua pe care ai anunțat-o și ei vor fi ca mine.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²¹ M-au auzit suspinând, dar nimeni nu m-a mângâiat. Toți vrăjmașii mei, când au aflat de nenorocirea mea, s-au bucurat că Tu ai adus-o, dar vei aduce, vei vesti ziua când și ei vor fi ca mine.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²¹ M‐au auzit suspinând: nu este cine să mă mângâie. Toți vrăjmașii mei au auzit de nenorocirea mea, se bucură că ai făcut‐o. Tu vei face să vină ziua pe care ai vestit‐o și ei vor fi ca mine.

Plângerile 1:21 Mawu Ofanana

Psalmi 35:15

Dar dacă sub necazul greu, M-am clătinat acum și eu, Ei bucuroși s-au arătat. Fără să știu, s-au adunat Ca despre mine să vorbească Râzând, să mă batjocorească Și să mă sfâșie de-ndat’.

Psalmi 37:13

Dar Dumnezeu râde de ei Văzând ceea ce plănuiesc.

Psalmi 38:16

Eu zic: „Tu nu îi lași pe cei Care îmi sunt vrăjmași ai mei, Ca să se bucure de mine. De-asemenea, eu știu prea bine Că nu-i lași să se fudulească Și împotrivă-mi să vorbească, Atuncea când al meu picior Se clatină șovăitor!”

Isaia 14:5

Căci Dumnezeul meu Cel Sfânt Și-a întins brațul și a frânt Toiagul celor răi din fire, Nuiaua lor de stăpânire.

Isaia 14:6

Cel care, în urgia lui, Popoarele pământului Le-a tot lovit peste obraz – Mereu, și nu le-a dat răgaz – E prigonit, fără cruțare. E prigonit acela care, Popoarele pământului Le supunea-n mânia lui.

Ieremia 30:16

Totuși, cei care te mâncau Vor fi mâncați. Cei ce-ți erau Vrăjmași, purtându-ți dușmănie, Au să ajungă în robie. Toți cei care te jefuiesc, Aceeași soartă-mpărtășesc, Pentru că am să-i las să cadă, Jefuitorilor, drept pradă.

Ieremia 48:27

Nu a ajuns de râsul tău, Și Israel cu neamul său? A furat, oare, înadins Și printre hoți el a fost prins, Încât tu ai ajuns să dai Din cap, mereu, atunci când ai Prilejul, căci ai auzit Că despre el s-a povestit?

Ieremia 50:11

„Pentru că voi vă veseleați Necontenit, când jefuiați Tot ceea ce se dovedea Că este moștenirea Mea! Ca o juncană, voi săreați, Mereu, în iarbă! Nechezați Asemeni unor armăsari Ce se vădeau focoși și tari!”

Ieremia 50:15

Din toate părțile apoi, Scoateți un strigăt de război! Ale lui brațe sunt întinse, Iar temeliile-i, cuprinse De-un tremur greu, s-au dărâmat. Ale lui ziduri s-au surpat. Căci răzbunarea Domnului S-a prăvălit asupra lui. Vă răzbunați! Faceți la fel După cum a făcut și el!

Ieremia 50:29

Pe-arcași, degrabă, să-i chemați! Veniți voi cei ce încordați Arcul și stați în jurul lui – În jurul Babilonului – Să nu scape nimeni, din el! Să-l răsplătiți și voi, la fel Cu faptele ce le-a făcut! Căci după cum este știut, El, cutezanță, a vădit, Astfel încât s-a semețit Față de Domnul, de Acel Cari Sfânt îi e, lui Israel!”

Ieremia 50:31

„Iată că am necaz pe tine!” – Zisese Domnul cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu. „Iată că ziua a sosit, În care fi-vei pedepsit!

Ieremia 51:24

Locuitorilor pe care Țara Haldeilor îi are – Precum și Babilonului Și-asemeni oamenilor lui – Iată, acuma, Eu voiesc, Răsplată, să le dăruiesc, Pentru tot răul cel știut, Sionului, că l-au făcut. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

Ieremia 51:49

„Chiar Babilonul va cădea, Căci va păți asemenea După cum a făcut și el Să cadă morți, în Israel.

Plângerile 1:16

De-aceea plâng, neîncetat, Pentru că S-a îndepărtat De mine, Cel care putea Ca mângâiere să îmi dea, Care putea să mă vegheze Și viața să-mi învioreze. Vrăjmașul meu a biruit Și pe-ai mei fii, el i-a zdrobit.

Plângerile 1:2

Noapte de noapte-amarnic plânge, Iar lacrima i se prelinge Pe-obraji și nu e nimenea Ca mângâiere să îi dea, Pentru că fost-a părăsită De cei de cari era iubită Și-acum, toți oamenii acei Au devenit vrăjmașii ei.

Plângerile 1:22

Adună răutatea lor, În fața Ta și, tuturor, Fă-le la fel, cum am văzut Că mie însumi mi-ai făcut, Pentru că am păcătuit Și făr’delegi am săvârșit! Iată, suspinurile mele Multe se-arată-a fi și grele. Inima mea s-a-mbolnăvit, De tot ceea ce-a suferit.”

Plângerile 1:4

Iată-n Sion, pe al său drum, Numai tristețe e acum, Pentru că nu sunt călători Să-l calce-n prag de sărbători. Pustiu-n poarta lui se-așează, Iar ai lui preoți, toți, oftează. Mâhnite-s ale lui fecioare, Iar o tristețe-apăsătoare, Iată, asupră-i s-a întins Și-n a ei mreajă l-a cuprins.

Plângerile 1:8

Ierusalimul – negreșit – Un greu păcat a săvârșit! De-aceea a ajuns astfel, Iar azi, o scârbă este el. Aceia care se vădeau Că mai ‘nainte-l prețuiau, Acuma îl disprețuiesc, Căci goliciunea i-o zăresc. El însuși vede, se-ntristează, Se-ntoarce, iar apoi oftează.

Plângerile 2:15

Toți trecătorii se opresc, Din palme bat și se grăbesc Să clatine din cap, pe dat’, Scoțând un șuier îndreptat În contra fiicei cea pe care Ierusalimul, azi, o are, Zicând mirați: „Așa să fie Cetatea, despre cari se știe Precum că e cea mai frumoasă, Mai mândră și mai arătoasă? Ea-i bucuria cea pe care, Acest pământ întreg o are?”

Plângerile 2:16

Iată, cei ce te dușmănesc Își deschid gura și vorbesc În contra ta. Scrâșnesc furioși Și fluieră victorioși, Zicând: „Iată, am biruit-o! Am izbutit de-am înghițit-o!” „Aceasta-i ziua cea pe care O așteptam, cu nerăbdare, Și iată că acum putem Ca în sfârșit să o vedem!”

Езекиел 26:2

Și-mi zise: „Fiu al omului, Tirul să râdă-a cutezat, Zicând: „Ha! Ha!” – când s-a uitat Către Ierusalim. „Lovită Este acum și e zdrobită Poarta popoarelor! Apoi, Se vor întoarce înapoi, La mine, toți. Voi fi bogat, Iar el, doar un pustiu, uscat!”

Ioel 3:14

În valea judecăților, Grămezi vin neamurile-acele, Căci e aproape – pentru ele – Ziua anume pregătită, Care-i de Domnul rânduită. Ea, în a judecății vale, Să vină, tocmai e pe cale.

Revelația 18:6

Răsplată, dați-i fiecare, Așa cum ea v-a răsplătit! Dați-i acuma, îndoit, Plata, la tot ce ați văzut, La faptele ce le-a făcut. Al ei potir să îl luați Și, îndoit, în el, turnați Tot ce amestecat-a ea, Și dați-i-l apoi, să-l bea!