Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Plângerile 1:14 - Biblia în versuri 2014

14 Mâna asupra mea; m-a prins Și mi-a legat jugul pe care Nelegiuirea mea îl are. Nelegiuirile acele, De gât, îmi sunt legate ele, Iar relele înfăptuite Se-arată-a fi bine-mpletite. Frântă a fost a mea putere, Căci Domnul – după a Lui vrere – M-a dat în mâna celor cari Se dovedesc a fi mai tari Și-n nici un fel nu reușesc, Ca lor, să mă împotrivesc.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 Fărădelegile mele au fost prinse într-un jug și împletite de mâna Sa. Ele apasă asupra gâtului meu, frângându-mi puterea. Stăpânul m-a dat în mâinile dușmanilor, fără ca eu să mă pot împotrivi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Nedreptățile mele au fost împletite de mâna Lui și prinse într-un jug. Ele apasă pe gâtul meu și îmi distrug forța. Iahve m-a predat dușmanilor, fiindu-mi imposibil să mă pot opune.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 nun A legat jugul răzvrătirii mele de mâna lui: se împletesc și urcă pe grumazul meu. A făcut să cadă puterea mea, Domnul m-a dat în mâini din care nu mă pot ridica.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Mâna Lui a legat jugul nelegiuirilor mele, care stau împletite și legate de gâtul meu. Mi-a frânt puterea. Domnul m-a dat în mâinile acelora cărora nu pot să le stau împotrivă.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Jugul fărădelegilor mele este legat de mâna sa; s‐au împletit împreună, s‐au suit pe grumazul meu; a făcut ca puterea mea să se poticnească. Domnul m‐a dat în mâinile lor din care nu pot să mă ridic.

Onani mutuwo Koperani




Plângerile 1:14
21 Mawu Ofanana  

Cel rău nu poate-a se desface, Prins chiar de-a lui nelegiuire. Păcatul său, în stăpânire Are să-l țină, strâns legat.


Mâna, atunci, Îmi voi fi pus Pe-Asirieni, și-n țara Mea Am să-i zdrobesc. Nu vor avea Scăpare, căci în munții Mei, Calc cu piciorul peste ei. Jugul Asirianului Și-asemenea povara lui Le iau de pe poporul Meu Și n-au să-l mai apese greu.”


Eram furios. Mânia Mea – Ce se vădea nemăsurată – Spre-al Meu popor era-ndreptată. Mi-am pângărit, cu bună știre, A Mea întreagă moștenire, Pentru că am găsit cu cale, Pradă să-l las, mâinilor tale. Însă, după cum am văzut, Tu nici o milă n-ai avut Față de-acel popor al Meu Și-ai pus asupră-i un jug greu. Îi era greu tânărului Și-asemenea bătrânului.


Asupră-vă le-aduc pe toate Popoarele ce sunt aflate În miazănoapte. Așadar, Trimit la Nebucadențar, La robul Meu care, pe tron, E așezat în Babilon Și-i spun, încoace, să pornească Și astfel să vă nimicească. Vreau, prefăcută ca să fie Cetatea voastră, în pustie. Ruină fi-va, negreșit, Bună doar de batjocorit.


La Zedechia, eu m-am dus Și am zis tot ce mi s-a spus: „Grabnic, supune-te-așadar, Și tu, lui Nebucadențar Care aflat este pe tron, Drept împărat, în Babilon. Numai așa doar, reușiți Tu și poporul, să trăiți.


Poporul ce se va opune Și care nu se va supune Lui Nebucadențar – cel care, În Babilon, este mai mare – Are să fie nimicit, Pentru că el va fi lovit Cu ciuma și cu foametea Și o să-l taie sabia. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e cel care-a vorbit!


„Spre Hanania, te grăbește Și-n felu-acesta îi vorbește: „Iată că Domnul a văzut Lucrul pe care l-ai făcut Și-n urmă El a cuvântat: „Un jug de lemn ai sfărâmat, Însă,un jug de fier îți spun Că în al său loc am să pun!”


Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A glăsuit: „Am să veghez Și-un jug de fier am să așez, Pe gâturile tuturor, Căci va sluji orice popor La Nebucadențar cel care, În Babilon este mai mare. Chiar fiarele pământului Supuse au să-i fie, lui!”


Când împăratul Zedechia L-a-ntemnițat pe Ieremia, L-a întrebat: „Ce tot vorbești? De ce, în ăst fel, prorocești, Spunându-le la toți că, „Iată, Astă cetate va fi dată În mâinile celui pe care, În frunte, Babilonu-l are”? Cuvintele care le-ai spus, Ai zis că-s de la Cel de Sus.


Ai zis că-n Babilon, apoi, Eu am să fiu prins de război Și că acolo mă vor ține Până-Și va aminti, de mine, Domnul, cari zis-a: „Nu cătați, Contra Haldeilor să stați! Dacă cu ei vă războiți, Izbândă n-o să dobândiți!”


Dar Zedechia-a pus să-l cheme, În taină, și l-a întrebat: „Ai vreun cuvânt ce ți-a fost dat Din partea Domnului, apoi, Care-i anume pentru noi?” Atunci, răspunse Ieremia, Către-mpăratul Zedechia: „Am un cuvânt pentru-mpărat: Află că tu ai să fii dat În mâna celui cari, pe tron, Este aflat în Babilon!”


„Iată că pe neașteptate, Eu vă voi scoate din cetate Și-n mâinile străinilor Am să îl dau pe-al vost popor, Căci judecățile rostite Au să Îmi fie împlinite!


În contra ta are să vie Focul, aprins de-a Mea urgie Și-a Mea mânie înfocată Asupra ta va fi vărsată. Pradă te dau, acelor care Doar sfâșie fără-ncetare Și cari, mânați de a lor fire, Lucrează numai nimicire.


Iată că Domnul Dumnezeu A zis așa: „Te voi da Eu, În mâinile celor pe care Tu îi urăști cu-nverșunare, De care te-ai înstrăinat Și inima ți-ai depărtat.


Am să te las ca stăpânit Să fii de cei din Răsărit. Poporul lor, asupră-ți, vine Și staule-și va pune-n tine. După aceea-n țara ta, Și locuințe-și va sălta. Roadele o să ți le ieie, Iar laptele o să ți-l beie.


Iată că mâna Îmi întind Spre tine și am să te prind. Pradă te dau, neamurilor. Din mijlocul popoarelor, Am să te șterg. Te scot afară Și nu ai să mai fii o țară, Pentru că – iată – Eu voiesc, Pe tine să te nimicesc! În felu-acesta, mai apoi, Că Eu sunt Domnul, veți ști voi!”


Dar pentru Efraim, chiar Eu Voi fi asemeni unui leu, Iar pentru Iuda – mai apoi – Ca puiul leului fi-voi. Eu, da, Eu – cum se va vedea – Voi fi cel ce va sfâșia Și am să plec. Eu am să iau, În urmă, tot ceea ce vreau Și nu se află nimenea Ca să răpească prada Mea.


De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Nenorocirea – Mă gândesc – Peste ăst leat s-o repezesc. De-aceasta, nu se va putea Să se ferească nimenea. Necazul când are să vină, Nimeni nu va putea să-și țină Sus capul, căci vremile-acele Au să se-arate foarte rele.


Acuma ai să Îi slujești Din locu-n care te găsești: De foamete înconjurat, De mare secetă uscat, Gol și de lipsuri chinuit, Și de vrăjmași încercuit – Pe care Domnul i-a trimis În contra ta, cum a promis. Un jug de fier, El îți va pune, Pe gât, până te va supune Și vei ajunge – negreșit – În urmă, a fi nimicit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa