Plângerile 1:12 - Biblia în versuri 2014

¹² „Priviți-mă acuma, bine, Voi ce-ați trecut pe lângă mine Și spuneți de, asemenea, E vreo durere, cu a mea, Cu cea pe cari o sufăr eu, Căci sunt lovit de Domnul meu Și-ajuns sunt de a Lui urgie, În zilele Lui de mânie!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹² Nu înseamnă nimic pentru voi, cei care treceți pe lângă mine? Priviți și vedeți dacă există vreo durere asemenea durerii mele, cu care Domnul m-a făcut să sufăr în ziua mâniei Lui!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² „Oare acest lucru nu înseamnă nimic pentru voi, toți aceia care treceți pe lângă mine? Priviți și observați dacă există vreo durere asemănătoare cu aceasta, pe care Iahve m-a făcut să o suport în ziua mâniei Lui intense!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² lamed Să nu aveți [parte de așa ceva], voi cei care treceți pe drum! Priviți și vedeți dacă este o durere ca durerea mea ce mă chinuie, pe care Domnul m-a făcut s-o sufăr în ziua mâniei sale aprinse!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² „O, voi, care treceți pe lângă mine, priviți și vedeți dacă este vreo durere ca durerea mea, ca durerea cu care m-a lovit Domnul în ziua mâniei Lui aprinse!

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Oare nu este nimic pentru voi toți care treceți? Priviți și vedeți dacă este durere ca durerea mea care mi s‐a făcut, cu care m‐a întristat Domnul în ziua aprinderii mâniei sale.

Plângerile 1:12 Mawu Ofanana

Psalmi 88:16

A Ta mânie peste mine. Spaimele Tale mă lovesc În valuri și mă nimicesc.

Isaia 13:13

Pentru aceasta, să se știe Că cerul îl voi clătina. Pământul se va legăna, Căci zguduit are să fie Din temelii, de-a Mea mânie. De-a Domnului mânie-aprinsă, Lumea va fi atunci cuprinsă, Pentru că este ziua Lui, Ziua mâniei Domnului.

Ieremia 10:19

Atuncea o să se vorbească: „O, vai de mine! Sunt zdrobită Și am dureri, căci sunt rănită!” „Dar eu voi zice: „Negreșit, Nenorocirea m-a lovit, Însă am să o sufăr eu!

Ieremia 18:16

Făcând ca țara lui să fie Batjocorită și pustie. Cei cari, prin ea trec, sunt uimiți Și dau din cap, nedumeriți.

Ieremia 30:23

„Iată furtuna Domnului, Iscată de mânia Lui! Dezlănțuită e urgia Și cade precum vijelia, Asupra celor ce sunt răi, Vădindu-se dușmani ai Săi!

Ieremia 30:24

Mânia Domnului, aprinsă, Nu va putea să fie stinsă, Până nu se va fi-mplinit Ceea ce Domnul a gândit. Veți înțelege, întru tot, Lucrul acesta, cum socot, Cât de curând, în viitor, Prin perindarea vremilor.”

Ieremia 30:7

Vai! Ziua ‘ceea este mare. Cu altă zi, seamăn, mai are? Lovit e Iacov, în obraz, De vremea ‘ceea de necaz. Dar Iacov fi-va izbăvit, Din vremea ‘ceea, negreșit.

Ieremia 4:8

De-aceea – grabnic – vă luați Saci și cu ei vă îmbrăcați. Plângeți și gemeți toți apoi, Căci nu se-abate de la noi, Mânia Celui cari, mereu, Ne este Domn și Dumnezeu.”

Ieremia 48:27

Nu a ajuns de râsul tău, Și Israel cu neamul său? A furat, oare, înadins Și printre hoți el a fost prins, Încât tu ai ajuns să dai Din cap, mereu, atunci când ai Prilejul, căci ai auzit Că despre el s-a povestit?

Plângerile 1:18

Domnul e drept, căci ne-ncetat, Doar răzvrătire-am arătat Față de tot ce-a poruncit Că trebuie a fi păzit. Popoarelor, mă ascultați Și-a mea durere o aflați! Fecioarele ce le-am avut Și tinerii ce i-am crescut, Acum, ajuns-au ca să fie Luați și duși în grea robie.

Plângerile 2:1

Vai! În ce beznă-a aruncat Domnul – când S-a înfuriat – Pe a Sionului copilă, Fără să aibă pic de milă! Podoabă a lui Israel, Din ceruri, jos te-a zvârlit El Și-aminte nu Și-a mai adus De scaunul pe cari Și-a pus Picioarele, în ziua-n care Se-aprinse-a Lui mânie mare!

Plângerile 2:13

„Cu ce pot să te întăresc? Cu cine să te-asemuiesc, Pe tine, fiica cea pe care, Mândrul Ierusalim o are? Fecioară a Sionului, Cu cine-alături, să te pui? Ce mângâiere să găsesc, Pe care să ți-o dăruiesc, Când ale tale răni aprinse Sunt precum marea de întinse?

Daniel 9:12

În ăst fel, fost-au împlinite Cuvintele de El rostite, În contra noastră-a tuturor, Precum și a mai marilor Cari al nost’ neam au cârmuit. Nenorocirea ne-a lovit, Așa după cum, niciodat’, Sub cer, nu s-a mai întâmplat. Așa s-a dovedit de mare, A fi nenorocirea care, Ierusalimul, l-a lovit.

Ioel 2:2

O zi de întuneric mare Și negură, o zi în care Întunecimea se întinde, Iar vălul norilor cuprinde Tăriile cerurilor. Pe munți, se-ntinde un popor, Precum zorii de dimineață Se-ntind peste a lumii față. E un popor puternic, tare, Cum n-a mai fost din veac și n-are, Nicicând, altul ca să mai fie, În vremile ce au să vie.

Matei 24:21

Iată, vă spun adevărat, Că încercarea ce-o să vie, Atât de mare o să fie, Precum n-a mai fost niciodată, De când e lumea-ntemeiată.