Plângerile 1:10 - Biblia în versuri 2014

¹⁰ Asupritorul și-a întins Mâna și astfel a cuprins Tot ceea ce se dovedea Că mai de preț și scump avea. Ba încă, a mai văzut cum, La sfântul său Locaș, acum, Neamuri s-au strâns și-au cutezat, În el apoi să fi intrat, Deși Tu n-ai îngăduit Lucrul acest, ci-ai poruncit Ca să nu intre nimenea Și-n adunarea Ta să stea!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁰ Vrăjmașul a întins mâna peste toate lucrurile ei prețioase. Mai mult, ea a văzut națiunile intrând în sfântul ei Lăcaș, cărora Tu le porunciseși să nu intre în adunarea Ta.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁰ Acesta a acaparat toate bogățiile (noastre). În plus, (poporul) a văzut celelalte națiuni intrând în locul (sfânt) de închinare, deși Tu le porunciseși să nu intre în adunarea Ta.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁰ yod Opresorul și-a întins mâna asupra lucrurilor lui de preț; [Ierusalímul] a văzut neamuri intrând în sanctuar, unde tu porunciseși să nu intre în adunarea ta.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁰ Asupritorul a întins mâna la tot ce avea el mai scump; ba încă a văzut cum, în Locașul lui cel Sfânt, au intrat neamurile, cărora Tu le porunciseși să nu intre în adunarea Ta!

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁰ Vrăjmașul și‐a întins mâna peste toate lucrurile plăcute ale lui: căci el a văzut intrând în locașul său sfințit neamuri de care tu porunciseși să nu intre în obștea ta.

Plângerile 1:10 Mawu Ofanana

2 Cronici 36:18

Iar Nebucadențar, apoi, A luat pradă de război, Uneltele cele pe care Casa lui Dumnezeu le are – Cu tot ceea ce se găsea În visteria ce-o avea – Averea împăratului Și-a căpeteniilor lui.

Neemia 13:1

În vremea ‘ceea, se citise Din cartea pe cari Moise-o scrise Și-astfel, în ea, a fost găsit Un text, prin cari s-a pomenit Precum că cei ce-s Amoniți Și cei care sunt Moabiți Nu aveau voie-n nici un fel Să stea apoi, cu Israel, În adunarea Domnului,

Isaia 63:18

Iată, poporul Tău cel sfânt, În țară, pe al lui pământ, Puțină vreme-a stăpânit. Vrăjmașii, însă, au venit Și în picioare au călcat Locașul Tău cel sfânt, ‘nălțat De către-al Tău popor, în țară.

Ieremia 15:13

Marea averea ce o ai, Comorile pe care stai – Pe toate – pradă-am să le dau! Despăgubiri nu am să iau, Pentru că ele vor fi date Pentru-ale tale mari păcate Și făr’delegi ce le-ai făcut Pe tot al tău întreg ținut.

Ieremia 20:5

Iar bogățiile-adunate, Avute de astă cetate – Prin truda-ntregului popor – Și-averea împăraților Din Iuda, vor avea să cadă În mâinile vrăjmașe, pradă Și-n Babilon ele vor duce Tot ceea ce au să apuce.

Ieremia 27:19

Căci iată, Domnul oștilor A spus în ăst fel, privitor La stâlpi, la marea de aramă, La temelii – de bună seamă – Și la uneltele pe care, Încă, cetatea le mai are

Ieremia 27:21

Iată dar, ce a cuvântat Cel care e încoronat Drept Domn al oștilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – Despre uneltele pe care, Azi, la Ierusalim, le are Atât casa-mpăratului, Precum și Casa Domnului:

Ieremia 50:28

Ascultați strigătele lor, Cele ale fugarilor Cari Babilonu-l părăsesc Și care în Sion vestesc O răzbunare-a Domnului, Din pricina Templului Lui!

Ieremia 51:51

„Iată că noi ne rușinam, Ocara când o auzeam. Adânc, rușinea ne-a pătruns Și fețele ni le-am ascuns, Atuncea când noi am zărit Niște străini că au venit Să intre-n Casa Domnului, În sfântul Său locaș al Lui.”

Ieremia 52:13

El, la Ierusalim, s-a dus Și-a poruncit, foc, de s-a pus, Îndată, Casei Domnului Și casei împăratului, Precum și caselor pe cari, Cetatea le avea, mai mari.

Plângerile 1:7

În zilele necazului Și-ale ticăloșiei lui, Ierusalimul ia aminte La zilele de dinainte, La bunătățile pe care Le-a tot avut fără-ncetare, De mult, în zilele lui bune Din vremile cele străbune. Când a căzut poporul lui În mâna-asupritorului, Nu s-a găsit nici un popor Ca să îi vină-n ajutor, Iar cei care îl dușmăneau, De prăbușirea lui, râdeau.

Езекиел 44:7

În sfântul Meu Locaș, apoi, Niște străini ați adus voi, A căror inimă se-arată Că împrejur nu e tăiată, Iar carnea lor, de-asemenea, Tot netăiată e și ea. Oameni-aceștia Mi-au spurcat Casa, în ea, când au intrat. Grăsimea, pâinea Mea apoi, Și sângele le-ați adus voi În fața urâciunilor Avute de al vost’ popor Și rupt-ați legământul Meu, Pe cari, cu voi, l-am făcut Eu.

Езекиел 7:22

Îmi întorc fața de la ei Și-i las pe oamenii acei. Îmi las Locașul Meu cel sfânt Care-i aflat pe-al lor pământ, Ca să ajungă pângărit De prădători și jefuit. În el, ei au să năvălească Și au ca să Mi-l pângărească.

Езекиел 9:7

Domnul, apoi, a cuvântat: Mergeți degrabă și spurcați Întreaga casă! Să intrați, În urmă, pe ale ei porți Și-i umpleți curțile cu morți! Ieșiți!” Atunci, ei au plecat Și în cetate au intrat Și să ucidă-au început, Așa precum li s-a cerut.

Marcu 13:14

„Iată că vă mai dau o știre: A „urâciunii pustiire”, Atunci când veți vedea că șade În locu-n care nu se cade – Cine citește să-nțeleagă Și-nvățătură să culeagă – Fugiți în munți, cei din Iudeea!

Deuteronom 23:3

Nu va intra, de-asemenea, În adunare, Amonitul; Nu va intra nici Moabitul – Chiar dacă e al zecelea În neamul ce îl va avea. Deci ei opriți vor fi să vie, În adunare, pe vecie,

Deuteronom 23:4

Căci ei nu v-au întâmpinat Când, călători, voi v-ați aflat – Când, din Egipt, voi ați ieșit – Așa cum ar fi trebuit, Cu pâine; și nici nu v-au dat, Apă să beți, ci au chemat – Pe preț de-argint, de la Petor – Pe Balaam, al lui Beor, Să vă blesteme – căci ședea Chiar în Mesopotamia.