Osea 9:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ Iată că Efraim pândește Pe Dumnezeu și pregătește Lațuri, pentru prorocul Lui, Chiar și în Casa Domnului.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁸ Efraim este un străjer împreună cu Dumnezeul meu. Lațul păsărarului este pe toate căile lui, iar în Casa Dumnezeului său, are parte de dușmănie.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ Profetul este (ca) o santinelă din partea Dumnezeului meu pentru Efraim. Totuși, oriunde merge el, îi sunt puse capcane și este tratat cu dușmănie chiar în casa Dumnezeului lui.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ Paznicul lui Efraím este cu Dumnezeul meu – profetul – se întinde laț peste toate căile sale și împotrivire este în casa Dumnezeului său.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ Efraim stă la pândă împotriva Dumnezeului meu, prorocului i se întind lațuri de păsări pe toate căile lui, îl vrăjmășesc în Casa Dumnezeului său.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁸ Efraim era un străjer cu Dumnezeul meu. Prorocul e un laț de păsărar pe toate căile sale, o vrăjmășie în casa Dumnezeului său.

Osea 9:8 Mawu Ofanana

1 Regi 17:1

În Galaad, a locuit Un om ce-a fost de neam Tișbit Și cari, Ilie, s-a chemat. Ilie-a mers la împărat Și lui Ahab astfel i-a spus: „Viu este Domnul Cel de Sus, Al cărui slujitor sunt eu, Că doar după cuvântul meu, În acești ani nu va fi rouă Și nici nu are să mai plouă.”

1 Regi 18:1

Noian de zile au trecut Și-apoi, când trei ani s-au făcut, Cuvântul Domnului s-a dus Iar, la Ilie, și i-a spus: „Du-te pân’ la Ahab, căci vreau, Peste pământ, ploaie, să dau.”

1 Regi 18:19

Strânge întregul Israel, La muntele chemat Carmel. Ia și prorocii cei pe care Idolul vostru – Baal – îi are. Sunt patru sute și cincizeci Acei proroci. Când ai să pleci, Să-i strângi și pe acei pe care A voastră Astartee-i are. Căci dacă stai să îi socoți, Ei, patru sute, sunt, de toți. La masa Izabelei stau, Unde, de hrană, parte au.”

1 Regi 22:11

Unul – zis Zedechia – care, Părinte, pe Chenana-l are, Coarne de fier și-a făurit Și-n acest fel a glăsuit: „Așa vorbește Domnul: „Iată, Cu aste coarne, o să-i bată Ahab, pe Sirieni apoi. Când va porni acest război, Cu ele, o să-i biruiască Și are să îi nimicească!”

1 Regi 22:22

„Dar cum vei face?” – a voit Domnul să știe, negreșit. „Am să mă fac duh de minciună Și-ai săi proroci, toți, au să-i spună Ca să se ducă la Ramot. În felu-acesta, eu socot Cum că Ahab are să piară.” „Așa să faci! Ieși dar, afară, Și fă precum ai cuvântat” – Îi zise Domnul – „de îndat’!”

1 Regi 22:28

„Dacă, în pace ai să vii” – Răspunse Mica – „vreau să știi Că Domnul n-a vorbit prin mine! Luați popoare, seama, bine!” – Mai zise el, când a sfârșit – „La ceea ce s-a prorocit!”

1 Regi 22:6

În fața împăratului, Prorocii – toți – s-au adunat Și-n număr, ei s-au ridicat La patru sute-aproape. Când Se strânseră toți, așteptând ‘Naintea lui, Ahab a spus: „Iată, în gând, acum, ne-am pus, În Galaad, ca să plecăm, Ramotul să-l eliberăm. Voiesc să știu ce spuneți voi: Să pornesc oare, ăst război, Sau să mă las? Cum e mai bine?” „Du-te, căci Domnul e cu tine” – Prorocii toți l-au sfătuit.

2 Regi 13:21

Israeliții îngropau Pe cineva. Când îl duceau Spre groapă, ei s-au pomenit Că Moabiți-au năvălit. Speriați, pe mort l-au aruncat Într-un mormânt, aproape-aflat, Fugind apoi. S-a potrivit Ca groapa-n care l-au zvârlit Pe mortul lor oameni-acei, Să fie a lui Elisei. Atunci când trupul mortului, De oasele prorocului Se-atinse, mortul a-nviat Și din mormânt s-a ridicat.

2 Regi 2:14

Ale lui ape le-a lovit Și-n felu-acesta a vorbit: „Unde e Domnul Cel pe care Ilie-al meu, stăpân, Îl are?” Apele-atunci s-au despicat, Iar Elisei, ca pe uscat, În clipa ‘ceea, a putut, Peste Iordan să fi trecut.

2 Regi 2:21

Când Elisei a căpătat Vasul cu sare, s-a-ndreptat Către al apelor izvor. A aruncat, în unda lor, Sarea care fusese-n el Și-a glăsuit în acest fel: „Așa vorbește Domnul: „Iată, Această apă-i vindecată. Moartea, din ea, n-o să mai vie; Sterpe câmpii, n-au să mai fie.”

2 Regi 4:41

Atuncea Elisei a spus: „Luați făină!” Ei au pus, Făină-n oală, de îndată, Iar ciorba putea fi mâncată. Din ceea ce-a fost rău în ea, Acum nimic nu mai avea.

2 Regi 4:43

Îndată, al său slujitor L-a întrebat: „La ăst popor, Cum să îi dau eu, de mâncare? Nu sunt o sută de inși, oare?” Dar Elisei a glăsuit: „Să faci precum ți-am poruncit, Căci Domnul zice: „Veți vedea Că hrană va mai rămânea, După ce toți vor fi mâncat Și toți se vor fi săturat.”

2 Regi 5:14

Naman, atuncea, a făcut Așa precum i s-a cerut: Când, în Iordan, el a intrat, De șapte ori s-a scufundat Și-n urmă s-a tămăduit, Așa după cum a vorbit Prorocul Domnului. Astfel, Carnea care era pe el, Părea precum e cea pe care Numai un copilaș o are.

2 Regi 5:27

Pentru că lepra lui Naman Se va lipi de tine-ndată Și de a ta sămânță, toată.” Lepra, atuncea, a venit Și de Ghehazi s-a lipit. Trupul, de răni, i s-a umplut Și plin de groază a văzut Cum ca zăpada s-a albit. În urmă, el l-a părăsit Pe Elisei, și a plecat, Fiind de boală apăsat.

2 Regi 7:19

Iar călărețul a murit, Pentru că astfel i-a vorbit, Lui Elise: „N-am să cred eu! Chiar dacă face Dumnezeu, Mâine, ferestre-n cer – cumva – N-o să se-ntâmple-așa ceva!” Prorocul i-a răspuns: „Nu crezi? Ei bine, mâine ai să vezi Tu însuți, lucrurile-acele, Însă nu vei mânca din ele.”

2 Regi 7:2

Când călărețul cel pe care, Drept sprijin, împăratu-l are, Aste cuvinte-a auzit, Plin de dispreț, a glăsuit: „Peste putință! Nu cred eu! Chiar de va face Dumnezeu, Mâine, ferestre-n cer, cumva, Cum să se-ntâmple-așa ceva?” Prorocul zise-atunci: „Nu crezi? Ei bine, mâine ai să vezi Tu însuți lucrurile-acele, Însă nu vei mânca, din ele.”

Psalmi 124:7

Asemenea păsărilor Scăpate-n ‘naltul cerului Din lațul păsărarului, Sufletul nostru a zburat. Lațul s-a rupt: noi am scăpat.

Qohelet 9:12

Căci omul, ceasul, nu îl știe, Năpasta când are să vie Să îl lovească, fără veste, Ci el sărmanul la fel este Ca păsările în laț prinse, Ca pești-n mrejele întinse Căzuți numai din întâmplare.

Кынтаря кынтэрилор 3:3

M-am dus, atuncea, să-i găsesc Pe oamenii care păzesc Cetatea și i-am întrebat: „Nu știți, cumva, ce s-a-ntâmplat? Pe-al meu iubit, nu l-ați văzut?”

Isaia 62:6

„Ierusalime, am adus Niște străjeri și-apoi i-am pus Pe ale tale ziduri stând, Pentru a nu tăcea, nicicând. De-a lungul zilei, n-au să tacă Și nici când noapte-o să se facă. Să nu vă odihniți, defel, Voi care-I amintiți de el, Lui Dumnezeu. Nu încetați,

Ieremia 11:19

Precum un miel blând, eu eram, Dus la tăiere. Nu știam Ce planuri rele ei urzesc Și împotrivă-mi le gătesc, Zicând: „Haideți să nimicim Pomul cu rod și să-l stârpim Ca pe pământ să nu mai fie Numele lui, pentru vecie!”

Ieremia 14:13

„Eu am răspuns: „Ah! Domnul meu, Prorocii lor le spun, mereu: „Nici foamete nu veți avea, Nu veți simți nici sabia, Pentru că Dumnezeu va face, În acest loc, să fie pace.”

Ieremia 23:13

Printre prorocii cei pe care Țara Samariei îi are, O nebunie și-a făcut Loc în cuvânt și am văzut Cum că pe Baal l-au prorocit. Pe-al Meu popor l-au rătăcit, Și în păcat, în acest fel, Au dus întregul Israel!

Ieremia 31:6

Are să vină ziua când Străjerii vor porni, strigând, Prin muntele lui Efraim: „Hai, în Sion să ne suim, La Cel care este mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu!

Ieremia 6:14

Chip ușuratic dovedesc, Atunci când ei se îngrijesc De rana fiicei cea pe care Sărmanul Meu popor o are, Zicând mereu: „Pace se face!” Și totuși, nu e nici o pace!

Ieremia 6:17

„Niște străjeri pun, peste voi: „Fiți cu luare-aminte-apoi, La cetele străjerilor, La sunetul trâmbiței lor!” Dar ei răspund, lipsiți de minte: „Nu vrem ca să luăm aminte!”

Plângerile 2:14

Prorocii, toți, ți-au prorocit Vedenii ce te-au amăgit, Căci nu ți-au făcut cunoscute Nelegiuirile făcute, Ca să abată de le tine, Robia care-n lanț te ține. Tot ceea ce ți-au prorocit, Înșelăciune s-a vădit.

Plângerile 4:13

Faptul acest e rodul lor – A tuturor păcatelor – Făcute de ai săi preoți, Precum și de prorocii toți, Pentru că-n el, ei au vărsat Sângele cel nevinovat!

Езекиел 3:17

Zicându-mi: „Fiu al omului, Te pun – acuma – păzitor, Peste-al lui Israel popor. Când, un cuvânt tu vei avea, Ce va veni din partea Mea, Ai să te duci și ai să spui, Cuvântul Meu, poporului!

Езекиел 33:7

Tu, fiu al omului, ești cel Pus drept străjer, în Israel. Vei asculta cuvântul Meu, Pentru că trebuie, mereu, Să înștiințezi casa pe care Neamul lui Israel o are.

Osea 5:1

„Preoți, să ascultați și voi! S-asculte Israel apoi! Pleacă-ți urechea, de îndat’, Și tu, casă de împărat! Amenințați sunteți voi – iată – Acum, de dreapta judecată, Căci voi, la Mițpa, ați făcut O cursă iar, cum am văzut, Un laț ați împletit și, sus, Chiar pe Tabor apoi l-ați pus.

Osea 9:7

Vin zile ale pedepsirii, Vin zile ale răsplătirii: Atuncea, singur, Israel Are să afle dacă cel Căruia drept proroc îi spun, Cu-adevărat este nebun, Sau dacă omul – insuflat – Drept zis-a, ori a aiurat. Din pricina nelegiuirii – Și-asemenea a răzvrătirii – Pe care tu le-ai arătat, Acestea se vor fi-ntâmplat.

Osea 9:9

În stricăciuni se-afundă ei, Precum în zilele Ghibei. Domnul are să-i pedepsească, Pentru că o să-Și amintească De făr’delegile pe care Le-au săvârșit, fără-ncetare.

Miheia 7:4

Acela care e mai bun Din rândul lor, este – vă spun – Ca tufele de mărăcini. Mai rău ca tufele de spini, Este cel care s-a vădit, În rândul lor, cel mai cinstit. Ziua, de-ai Tăi proroci vestită – Pedeapsa care-i pregătită – Se-apropie-amenințător! Atunci va fi mirarea lor!

Ioan 15:24

Dacă-ntre ei n-aș fi făcut Lucrări, cum nimeni n-a putut A mai face asemenea, Atunci, păcate, n-ar avea. Acuma însă, le-au văzut Și iată că am început A fi urâți de ei: și Eu, Și-asemenea și Tatăl Meu.

Romani 3:7

Și dacă, prin minciuna mea, Atuncea când se va vedea Că adevărul Domnului Va străluci, spre slava Lui, De ce, oare, mai sunt luat, Drept păcătos, și judecat?

Evrei 13:17

De-ai voști’ mai mari, să ascultați: Supunere să le-arătați, Căci priveghează peste voi, La sufletele voastre apoi, Ca unii cari – fără-ndoială – De ele, da-vor socoteală. În acest fel, să vă purtați, Cu-aceștia dar, dragii mei frați, Căci vreau ca lucrul lor să fie Făcut, mereu, cu bucurie, Fără suspine, căci apoi, Nici un folos n-ați avea voi.