Osea 9:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Vin zile ale pedepsirii, Vin zile ale răsplătirii: Atuncea, singur, Israel Are să afle dacă cel Căruia drept proroc îi spun, Cu-adevărat este nebun, Sau dacă omul – insuflat – Drept zis-a, ori a aiurat. Din pricina nelegiuirii – Și-asemenea a răzvrătirii – Pe care tu le-ai arătat, Acestea se vor fi-ntâmplat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁷ Vin zilele pedepsei, vin zilele răsplătirii! Să știe Israel! Profetul este nesăbuit, omul insuflat este nebun, din cauza mărimii nelegiuirii tale și a dușmăniei tale celei mari.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Vin zilele pedepsei! Sunt aproape zilele recompensei pentru păcat! Să știe Israel acest lucru! Din cauza mulțimii păcatelor tale și a mărimii dușmăniei tale, profetul este considerat nebun, iar omul insuflat de Dumnezeu este declarat alienat.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Vin zilele pedepsirii, vin zilele răsplătirii. Israél va recunoaște: profetul este nebun, cei ai duhului delirează din cauza multelor nelegiuiri ale tale și a împotrivirii mari.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Vin zilele pedepsei, vin zilele răsplătirii: Israel va vedea singur dacă prorocul este nebun sau dacă omul insuflat aiurează. Și aceasta din pricina mărimii nelegiuirilor și răzvrătirilor tale.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ Au venit zilele cercetării, au venit zilele răsplătirii: Israel va cunoaște. Prorocul este un nebun, cel însuflat este smintit, din pricina mărimii nelegiuirii tale și a vrăjmășiei celei mari.

Osea 9:7 Mawu Ofanana

2 Regi 9:11

Când a ieșit Iehu afară, În jurul său se adunară Toți slujitorii cei pe care, Stăpânul său, în slujbă-i are. Curioși, cu toți l-au întrebat: „Nebunul cari te-a căutat, Ce-ți spuse? Ce-a vrut, de la tine?” Iehu le-a zis: „Voi îl știți bine, Pe omu-acela. Negreșit, Cred că știți și ce a vorbit.”

Isaia 10:3

„Hai spuneți, ce veți face oare, Voi toți, atunci, în ziua-n care Veni-va, ca și un șuvoi, Pedeapsa morții, peste voi?” La cine-oare-o să fugiți Ca ajutor să dobândiți?” „Unde veți pune, la păstrare, A voastră bogăție, mare?”

Isaia 26:11

Nu vede omul care-i rău, Cât e de tare brațul Tău. Dar pân’ la urmă, va vedea Râvna pe care-o vei avea Pentru al Tău popor și-ndat’ Are să fie rușinat. Focu-i va arde pe cei răi, Cari se vădesc dușmani ai Tăi.

Isaia 34:8

Căci este-o zi de răzbunare, Un an al Domnului în care, Pentru Sion, Se războiește Și tuturor le răsplătește.

Isaia 44:25

Eu singur doar, Mă dovedesc, În stare să zădărnicesc Chiar semnele cele pe care Prorocul mincinos le are Și să-i scot drept înșelători Pe cei care sunt ghicitori. Fac, pe-nțelepți, să dea-napoi Și-n nebunie mai apoi, Prefac toată știința lor.

Ieremia 10:15

Un dumnezeu, mare sau mic, Este un lucru de nimic. El este numai o lucrare Ce se vădește-nșelătoare Și are să se prăpădească, Pedeapsa când o să lovească.

Ieremia 11:23

Nu voi mai fi-ngăduitor Și n-o să scape nimenea, În anu-n care va cădea Pedeapsa peste Anatot, Căci îi voi nimici de tot.”

Ieremia 16:18

Iată că am să-i răsplătesc Și îndoit am să-i plătesc Pentru că au păcătuit Și pentru că au săvârșit Nelegiuiri, în țara Mea. Umplută Îmi fusese ea, Cu trupurile jertfelor Aduse idolilor lor. Mari urâciuni au săvârșit Și moștenirea Mi-au mânjit.”

Ieremia 23:13

Printre prorocii cei pe care Țara Samariei îi are, O nebunie și-a făcut Loc în cuvânt și am văzut Cum că pe Baal l-au prorocit. Pe-al Meu popor l-au rătăcit, Și în păcat, în acest fel, Au dus întregul Israel!

Ieremia 25:14

Neamuri puternice și mari, Precum și alți împărați tari, Le vor supune și pe ele, Atunci, în timpurile-acele, Căci după cum ele-au lucrat, Răsplată, Eu le voi fi dat.”

Ieremia 29:26

„Așa după cum bine știi, Domnul te-a pus preot să fii, În locul preotului care Drept Iehoiada, nume, are. Ești pus în Casa Domnului, Să priveghezi poporul Lui. La cei nebuni dar, să veghezi Și la toți cei pe care-i vezi Că-și zic proroci. Prinde-i atunci Ca în butuci să îi arunci. Întemnițează-i și în fiare Leagă-i apoi, pe fiecare.

Ieremia 46:21

Iată că simbriașii Lui – Adică ai Egiptului – Sunt ca vițeii îngrășați Și-n al lui mijloc sunt aflați. Dar ei dau dosul, lasă tot Și fug, pentru că nu mai pot, În nici un fel, piept a mai ține. Asupra lor, iată că vine Ceasul și clipa pedepsirii, Căci zi e, a nenorocire!

Ieremia 6:14

Chip ușuratic dovedesc, Atunci când ei se îngrijesc De rana fiicei cea pe care Sărmanul Meu popor o are, Zicând mereu: „Pace se face!” Și totuși, nu e nici o pace!

Ieremia 8:11

Chip ușuratic dovedesc Atunci când ei se îngrijesc De rana fiicei cea pe care Sărmanul Meu popor o are, Zicând mereu: „Pace se face!” Și totuși, nu e nici o pace.

Plângerile 2:14

Prorocii, toți, ți-au prorocit Vedenii ce te-au amăgit, Căci nu ți-au făcut cunoscute Nelegiuirile făcute, Ca să abată de le tine, Robia care-n lanț te ține. Tot ceea ce ți-au prorocit, Înșelăciune s-a vădit.

Езекиел 13:10

Toate acestea le-mplinesc, Pentru că ei îl rătăcesc Pe-al Meu popor, zicându-i „Pace!”, Chiar dacă pace nu se face. Un zid, poporul a zidit, Iar ei, cu ghips, l-au tencuit.

Езекиел 13:3

Așa vorbește Dumnezeu: „Vai de prorocii cei vădiți Cum că de minte sunt lipsiți Și sunt conduși de duhul lor, Pe calea prorociilor, Și-n felu-acesta – Eu vă zic – Că-n jurul lor, nu văd nimic!

Езекиел 25:17

Mă năpustesc, nimicitor, Cu răzbunare-asupra lor. Trimit asupra lor mânia Și am să Îmi revărs urgia. În felu-acesta, au să știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie.”

Езекиел 38:23

Atunci, cu toții vor vedea Mărimea și sfințenia Mea. Atuncea, Eu voi fi știut, Căci Mă voi face cunoscut Acolo-n fața tuturor Popoarelor neamurilor. Popoarele de pe pământ Afla-vor că Eu, Domnul, sânt.”

Езекиел 9:10

De-aceea, ei nu vor avea Parte de îndurarea Mea. Nu voi avea milă de ei, Căci peste oamenii acei, Voi face ca să fi căzut Răul pe care l-au făcut.”

Osea 14:1

„Întoarce-te dar, Israel, La Domnul! Vino la Acel Care S-a dovedit, mereu, Că este al tău Dumnezeu! Pentru că, iată, ai căzut, Prin relele ce le-ai făcut.

Osea 5:9

Pe Efraim îl pustiesc, În ziua-n care-l pedepsesc. Ceea ce Eu am pregătit, Are să cadă, negreșit, Pe semințiile pe care Neamul lui Israel le are!

Osea 8:13

Ei junghie acele vite Care-Mi sunt Mie dăruite Și carnea le-o mănâncă-apoi. De-aceea, Domnul, de la voi, Să le primească, nu voiește. Domnul, acum, Își amintește Nelegiuirile lor, toate. Plăti-vor toți, pentru păcate Și astfel, în Egipt, apoi, Se vor întoarce, înapoi!

Osea 9:8

Iată că Efraim pândește Pe Dumnezeu și pregătește Lațuri, pentru prorocul Lui, Chiar și în Casa Domnului.

Amos 8:2

„Ce vezi tu, Amos?”– m-a-ntrebat Domnul; eu am răspuns, de-ndat’: „Un coș în cari, poamele toate, Îmi pare precum că sunt coapte.” Domnul, atuncea, mi-a vorbit: „Iată, sfârșitul a venit, Pentru poporul Israel, Căci nu-l mai pot ierta, defel!

Miheia 2:11

Dar dacă ar veni, apoi, Un om, doar cu minciuni, la voi, Zicând: „Am să vă prorocesc Și despre vin am să vorbesc Sau despre băutură tare”, Omul acela va apare, Pentru poporul din ăst loc, Că este bun a fi proroc!

Miheia 7:4

Acela care e mai bun Din rândul lor, este – vă spun – Ca tufele de mărăcini. Mai rău ca tufele de spini, Este cel care s-a vădit, În rândul lor, cel mai cinstit. Ziua, de-ai Tăi proroci vestită – Pedeapsa care-i pregătită – Se-apropie-amenințător! Atunci va fi mirarea lor!

Țefania 3:4

Sunt ușuratici cei pe care, Cetatea, drept proroci, îi are, Pentru că ei se dovedesc Înșelători, când prorocesc. Preoții ei nu iau aminte Și astfel, lucrurile sfinte Le pângăresc, neîncetat, Căci peste Lege au călcat.

Marcu 3:21

Aflând, rudele lui Iisus, Tot ce făcuse El, și-au spus: „Haideți, cu toții să plecăm, Degrabă, să Îl înhățăm, Căci Și-a ieșit din minți!” La fel,

Luca 21:22

Căci fi-vor zile de măcel, De răzbunare, iar ce-i scris – Ceea ce prin Scripturi s-a zis – Se va-mplini atunci. De toate

2 Corinteni 5:13

Într-adevăr dar, dacă noi, Din minți, părem ieșiți apoi, Să știți că, pentru Dumnezeu, Din minți, suntem ieșiți, mereu. Dar dacă minți întregi avem, Întregi, doar pentru voi, suntem.

Revelația 16:19

În trei părți, fost-a împărțită Cetatea care-i socotită A fi cetatea cea mai mare. După această întâmplare, Cetățile, de pe pământ, În care, Neamurile sânt Stăpâne, s-au și prăbușit, Iar Dumnezeu Și-a amintit, De Babilonu-acela mare, Să-i dea și lui, potirul care Avea în el, vinul furiei Lui Dumnezeu, și al mâniei.