Osea 9:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ Ei, ca să plece, s-au grăbit, Căci pustiirea a venit. Egiptul are să-i adune; Mofu-n morminte îi va pune. Ce au mai scump – argintul lor – Drept pradă mărăcinilor, Cădea-va. Crește-vor doar spini – În cortul lor – și mărăcini.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁶ Căci iată, chiar dacă vor scăpa de distrugere, Egiptul îi va strânge, iar Noful îi va înmormânta. Lucrurile lor prețioase de argint vor fi stăpânite de mărăcini, iar corturile lor – de spini.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Chiar dacă vor scăpa de distrugere, Egiptul îi va aduna și Noful îi va înmormânta. Lucrurile lor valoroase de argint vor fi acoperite de mărăcini; iar corturile lor vor fi invadate de spini.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ Căci, iată, ei vor pleca din cauza distrugerii. Egiptul îi va aduna, Mémfis îi va îngropa, urzica va lua în stăpânire cele plăcute din argintul lor și mărăcini vor fi în corturile lor.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ Căci iată că ei pleacă din pricina pustiirii; Egiptul îi va aduna, Moful le va da morminte; ce au mai scump, argintul lor, va fi prada mărăcinilor și vor crește spinii în corturile lor.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ Căci iată, au plecat din pricina pieirii; totuși Egiptul îi va aduna, Moful îi va înmormânta. Lucrurile lor plăcute de argint le va stăpâni urzica, spini vor fi în corturile lor.

Osea 9:6 Mawu Ofanana

2 Regi 13:7

Din tot poporul cari scăpase De Sirieni, Domnu-i lăsase Doar zece mii de pedestrași Lui Ioahaz, iar călărași, Numai cincizeci. De-asemenea, Puține care, el avea: De toate, zece au fost ele. Restul oștirilor acele Pe care Israel le-avuse, De Sirieni au fost distruse.

Psalmi 107:34

Din țara roditoare, iată, El face o țară sărată, Pentru că rele săvârșesc Aceia cari o locuiesc.

Proverbe 24:31

Pe amândouă – ia aminte – Creșteau, în voie, numai spini, Acoperiți de mărăcini, Iar zidul ce le-a-mprejmuit, De mult, fusese prăbușit.

Isaia 11:11

În vremea ‘ceea, bunăoară, Domnul – pentru a doua oară – Mâna-Și va-ntinde, căci va vrea, Răscumpărare, ca să dea – Atunci – pentru o rămășiță Din a poporului Său viță Cari în Egipt e-mprăștiată Sau cari în Patros e aflată, Elam, Șinear, Asiria, Hamat și Etiopia, Ori în acele-ostroave care Se află risipite-n mare.

Isaia 19:13

Cei ce-n Țoan au stăpânit, Cu toții au înnebunit, Iar cei din Nof – fără-ndoială – În tot ceea ce spun, se-nșală. De-asemenea, aceia cari Sunt peste seminții mai mari – Condușii fiind de a lor fire – Duc tot Egiptu-n rătăcire.

Isaia 27:12

În vremea ‘ceea, Domnul are Să scuture roadele care Sunt de la matca Râului, La apele pârâului Egiptului. Atuncea voi – Cu toții – veți fi strânși apoi, Copii din casa cea pe care Neamul lui Israel o are!

Isaia 32:13

Iată, pământul – cel pe care Sărmanul meu popor îl are – Acoperit este de spini Și-asemenea de mărăcini. Iată, aceștia au ajuns Până-ntratât, că au pătruns Chiar și în casele vestite, Spre veselie rânduite.

Isaia 34:13

În casele împărătești – Precum și-n curțile domnești – Vor crește tufele de spini, Iar în cetăți, doar mărăcini, Căci locurile de aici Pline-au să fie de urzici Și adăpost al struților Vor fi, și al șacalilor.

Isaia 5:6

Astfel, am să o pustiesc. N-o să mai fie curățată Și nici nu va mai fi săpată. Vor crește-n vie numai spini Și tufele de mărăcini, Căci n-am să las norii să dea, Un strop de ploaie, peste ea.”

Isaia 7:23

În acea zi, orice bucată De loc, în care au să fie O mie de butuci de vie – Iar în argint se dovedește Că sicli-o mie prețuiește – Are să fie lepădat, Și astfel fi-va el lăsat În voia tufelor de spini, Umplut fiind de mărăcini.

Ieremia 2:16

Chiar și cei ce-s în Nof aflați Sau în Tahpanes așezați Vor năvăli asupra lui Și în creștetul capului Au să-l lovească. Însă oare,

Ieremia 42:22

De-aceea, să știți bine voi, Că toți o să pieriți apoi. Vă va ajunge sabia, Cu ciuma și cu foametea, În țara-n care vă doriți Să mergeți, ca să locuiți!”

Ieremia 44:1

Iată cuvântul cel de sus, Ce-a fost prin Ieremia spus, Pentru-al Iudeilor popor, Din țara Egiptenilor. Acel popor s-a așezat Într-un ținut „Migdol” chemat; Și la Tahpanes a venit; La Nof, el a mai locuit Și-n țara care se vădea Precum că „Patros” se numea.

Ieremia 44:12

Am să iau astă rămășiță, Care-i din a lui Iuda viță – Cari spre Egipt vrea să pornească, Acolo ca să locuiască, Pentru o vreme – și să știți Precum că fi-vor nimiciți. Îi va ajunge sabia, Cu ciuma și cu foametea. Vor fi o pricină, în țară, De-afurisenie și ocară Și de blestem, de spaimă mare Și groază, pentru fiecare.

Ieremia 44:13

La fel, am să îi pedepsesc Pe-aceia care locuiesc În al Egiptului ținut, Așa după cum am făcut Și la Ierusalim. Să știți, La fel vor fi ei pedepsiți: O să-i ajungă sabia, Cu ciuma și cu foametea.

Ieremia 46:14

„Veste, Egiptului să-i dați! Către Migdol să mai strigați! În Nof, apoi, să mai vestiți Și în Tahpanes să vorbiți! Ziceți așa: „Te pregătește, Pentru că sabia pândește Și vine! Ascuțișul său Înghite vieți, în jurul tău!

Ieremia 46:19

Calabalâcul să îți fie Gata făcut, pentru robie, Tu, fiică a Egiptului! Întreg ținutul Nofului Are să fie pustiit Și de locuitori lipsit.

Езекиел 30:13

Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Pe idoli am să-i nimicesc Și-apoi din Nof am să stârpesc Toate-ale lui chipuri cioplite Care deșarte sunt vădite. Iată că nu o să mai fie Vreun voievod care să vie Din al Egiptului ținut. Egiptu-ntreg va fi umplut De groaza ce o răspândesc.

Езекиел 30:16

Voi pune foc Egiptului Și spaimă-n sânul Sinului. În No, voi face-o crăpătură Și-l voi deschide prin spărtură; Iar Noful fi-va cucerit, Căci peste el va fi venit – Chiar ziua, în amiaza mare – Vrăjmașul său, cel crunt și tare.

Osea 10:8

Toate-nălțimile, aflate În Bet-Aven, vor fi surpate, Căci Israelul – negreșit – Acolo a păcătuit. Pe-altare, au să crească spini Și tufele de mărăcini. Spre munți, atunci, vor fi strigat: „Acoperiți-ne, de-ndat’!”, Iar către dealuri, mai apoi, Vor zice: „Cădeți, peste noi!”

Osea 11:11

Cei ce-n Egipt se află stând Au să alerge, tremurând, Ca și o pasăre în zbor. Din al Asirienilor Ținut, ieși-vor – bunăoară – Precum o pasăre ce zboară. În ale lor case, apoi, Să se așeze, face-voi” – Zice Acel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.

Osea 2:6

De-aceea, iată, drept măsură, Mulți spini voi aduna acum Și astupa-voi al ei drum. Un zid, pe drum, o să-ntâlnească Și calea n-o să-și mai găsească.

Osea 7:11

Tot Efraimul e o mică Precum și proastă turturică, Fără pricepere în ea, Căci a chemat Asiria Ca să îi vină-n ajutor, Cu neamul Egiptenilor.

Osea 7:13

Vai! Vai, de oamenii acei! Vai, are-a fi atunci, de ei, Pentru că iată-i, fug de Mine! Asupra lor, pieirea vine, Căci necredință-au arătat Față de Mine, ne-ncetat. Aș vrea să-i scap, dar nu sunt buni, Căci împotrivă-Mi spun minciuni!

Osea 7:16

Iată-i că se întorc ‘napoi, Dar nu la Cel Prea-Nalt. Apoi, Precum un arc înșelător, Se-arată-ntregul lor popor. Am hotărât ca toți cei cari Se dovedesc ai lui mai mari, Prin sabie, apoi, să cadă, În ale morții gheare, pradă, Din pricina vorbirii lor – A îndrăznelii vorbelor – De râs, când se vor fi făcut, În al Egiptului ținut.”

Osea 8:13

Ei junghie acele vite Care-Mi sunt Mie dăruite Și carnea le-o mănâncă-apoi. De-aceea, Domnul, de la voi, Să le primească, nu voiește. Domnul, acum, Își amintește Nelegiuirile lor, toate. Plăti-vor toți, pentru păcate Și astfel, în Egipt, apoi, Se vor întoarce, înapoi!

Osea 9:3

Iată că nu vor mai putea, În țara Domnului, să stea, Ci Efraim se-ntoarce iară, La Egipteni, în a lor țară. Va merge în Asiria, Și-acolo, parte va avea – La masă – numai de bucate Ce se arată necurate.

Levitic 26:33

Ale Israelului ramuri, Am să le-mprăștii printre neamuri. Am să scot sabia apoi, Ca să alerge după voi. Țara, atunci, va rămânea Ca un pustiu; de-asemenea, Cetățile voastre-ntărite Au să rămână pustiite.

Țefania 1:11

Locuitori din Macteș, voi Vă văietați dar, căci apoi, Cei care fac negoț, să știți Că au să fie nimiciți. De-asemenea, cei încărcați Cu-argint nu vor mai fi cruțați, Căci spulberați de peste fire Vor fi ei, cu desăvârșire.

1 Samuel 13:6

Israeliții au văzut Că la strânsoare au căzut, Și-atunci cătat-a fiecare Ca să-și găsească o scăpare. Unii în peșteri au fugit, Iar alții s-au adăpostit Prin trunchiuri, tufe sau prin stânci Ori s-au ascuns în gropi adânci Cari pentru apă s-au făcut.