Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Osea 9:12 - Biblia în versuri 2014

12 Chiar dacă ei copii-și cresc, Iată că am să îi lipsesc De toți copii-aceia cari Nu vor ajunge oameni mari. Vai o să fie de acel Popor atunci când, de la el, Am să-Mi întorc a Mea privire Și n-am să mai am, de el, știre!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Chiar dacă își cresc fiii acum, Eu îi voi lipsi de fiecare din ei. Căci va fi vai de ei când Îmi voi întoarce privirea de la ei!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Chiar dacă își cresc fiii acum, Eu voi face să rămână fără niciunul dintre ei. Va fi vai de ei când Îmi voi întoarce privirea de la ei!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Chiar dacă vor crește copii, îi voi lipsi de oameni. Ba chiar vai de ei când mă voi distanța de ei!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Chiar dacă își vor crește copiii, îi voi lipsi de ei înainte ca să ajungă oameni mari, și vai de ei când Îmi voi întoarce privirile de la ei!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Căci chiar de și‐ar crește copiii, totuși îi voi lipsi de ei, ca niciun bărbat să nu rămână; căci vai și de ei, când mă voi depărta de la ei!

Onani mutuwo Koperani




Osea 9:12
23 Mawu Ofanana  

De-aceea, Domnul – mâniat – Din fața Lui a-ndepărtat Atunci, poporul Israel. Doar Iuda a rămas cu El,


De-aceea, El i-a izgonit, Așa după cum a vestit Prin robii Săi care veneau În Israel și proroceau. Rob – în Asiria – astfel, Ajunse-n urmă Israel Și – tot acolo – a rămas Până acum, în acest ceas.


Omul cel rău, atunci când are Mulți fii, va crede că e tare, Și nu știe, bietul, că ei Sunt numai hrană sabiei. Odraslele lor nu au pâine.


Iată că am găsit cu cale, Să-i vântur, la porțile tale Și pe lopată am să-i iau, Căci să-i lipsesc de fii, Eu vreau. Am să îl pierd pe-al Meu popor, Căci este neascultător Și pentru că nu a urmat Drumul pe cari l-am îndreptat.


Ierusalime, ia aminte La ale Mele-nvățăminte Și caută să te porți bine, Să nu Mă-ndepărtez de tine, S-ajungi o țară pustiită Ce nu mai este locuită!”


Uită-te Doamne și privește La ceea ce se săvârșește: Ai mai făcut, oare – cumva – În ăst fel, Tu, la cineva? Când oare, s-a mai întâmplat, Femeile să fi mâncat Până și carnea pruncilor Ce-s rod al pântecelor lor, Pe cari cu drag i-au dezmiermat? Când oare s-a mai întâmplat, Măcelăriți să fie toți – Atât proroci, cât și preoți – Chiar în Locașul sfânt pe care Domnul în astă lume-l are?


Din toate părțile-ai chemat Groaza, să vină-asupra mea, Exact așa precum venea Valul mulțimii călătoare, În zilele de sărbătoare. Cu viață, nimeni n-a scăpat Atuncea când s-a arătat Ziua mâniei Domnului Și s-a vărsat urgia Lui. Pe cei pe care i-am crescut Și-n îngrijire i-am avut, Vrăjmașul mi i-a nimicit Când peste mine-a năvălit!”


Vai! Vai, de oamenii acei! Vai, are-a fi atunci, de ei, Pentru că iată-i, fug de Mine! Asupra lor, pieirea vine, Căci necredință-au arătat Față de Mine, ne-ncetat. Aș vrea să-i scap, dar nu sunt buni, Căci împotrivă-Mi spun minciuni!


Iată că Efraim, drept pradă Își va lăsa fiii să cadă. El singur are să își dea Copii-n mâna celuia Cari are ca să îi omoare!


Lovit e Efraim și iată Că rădăcina e uscată. De-aceea, nici un rod nu dau Și chiar dacă copii ei au, Le voi ucide – negreșit – Rodul pe care l-au iubit.


Domnul va nimici pe cel Care-a lucrat în acest fel. Îl va zdrobi și pe cel care Veghează și răspunderi are, Și pe cel cari o să se ducă Dar de mâncare să aducă În fața Domnului aflat În fruntea oștii așezat. Pe toți aceștia – negreșit – Din Iacov, îi va fi zdrobit.


Deci dacă voi ați iscodit Țara ce vă fusese dată, În patruzeci de zile, iată Că patruzeci de ani de-acum, Purta-veți, pe-al pustiei drum, Pedeapsa pentru-al vost’ păcat; Pentru o zi, un an v-am dat Și astfel, veți simți apoi, Că Mi-am tras mâna de pe voi.


Căci Domnul spuse: „Fiecare, Mort, o să cadă, în pustiu. Nimeni nu va rămâne viu, Afară de Caleb – cel care, Drept tată, pe Iefune-l are – Și-apoi de Iosua – vă spun – Cel care, fiu îi e, lui Nun.”


Rodul pe care o să-l dea Pântecul tău de-asemenea, Apoi rodul ogoarelor, Al turmei și-al cirezilor – Indiferent dacă e miel, Indiferent dacă-i vițel – Nu vor fi binecuvântate, De Dumnezeu, ci blestemate.


Copiii tăi duși au să fie, De alte neamuri, în robie. Ai tăi ochi s-or topi de dor, Privind mereu, în urma lor, Iar mâna ta nu va avea Atunci, nici o putere-n ea.


Când acea zi are să vie, Mă voi aprinde de mânie Și fi-voi împotriva lor. Voi părăsi acest popor Și-am să-Mi ascund Fața, de el. Atunci, întregul Israel Are să fie bântuit De multe rele și lovit De mari necazuri. Atunci are Să se întrebe fiecare: „Necazul care m-a ajuns Și răul care m-a pătruns Pot ca să fie-ntâmplătoare? Nu se întâmplă totul, oare, Din pricină că Dumnezeu Nu șade în mijlocul meu?”


Atunci când vor ieși afară, De sabie, ei au să piară; Când înlăuntru-au să se-adune, O groază mare-i va răpune. Cel tânăr nu e ocrotit; Fata, și ea a-mpărtășit Aceiași soartă ca și el; Sugarul va păți la fel; Iar cel bătrân, de-asemenea, Aceiași soartă va avea.


Barac și-ai să-i a urmărit Oștirea lui Sisera-apoi, Și au împins-o înapoi, La Haroșet-Goim, lovind-o Cu sabia și nimicind-o.


Duhul lui Dumnezeu, de-ndat, De Saul S-a îndepărtat Și un duh rău, asupra lui, Veni din partea Domnului. Duhul acest – necontenit – L-a apăsat și l-a muncit,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa