Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Osea 9:11 - Biblia în versuri 2014

11 Slava lui Efraim pălește Și încurând ea se sfârșește, Căci va zbura asemenea Precum zboară și pasărea. De naștere, nu se mai știe; Însărcinări n-au să mai fie; Nici zămisliri, de-asemenea, Atunci nu se vor mai vedea!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Gloria Efraimului va zbura ca o pasăre: nu mai este nicio naștere, nicio sarcină și nicio zămislire.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Gloria Efraimului va zbura ca o pasăre. Ea nu va naște, nu va avea sarcină și nici nu va concepe ceva.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Efraím este ca o pasăre, va zbura gloria lui: nu va fi nici naștere, nici sarcină și nici zămislire.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Slava lui Efraim va zbura ca o pasăre: nu mai este nicio naștere, nicio însărcinare și nicio zămislire!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Efraim, slava lor va zbura ca o pasăre: nu va fi nici naștere, nici însărcinare, nici zămislire!

Onani mutuwo Koperani




Osea 9:11
18 Mawu Ofanana  

Pe cel de-al doilea, l-a numit „Efraim” – „Rodire”, tălmăcit – Zicând: „În clipele acele, Din țara întristării mele, Domnul m-a făcut roditor.”


Vlăstar crescut lângă izvor, Al pomului cel roditor, E Iosif. Ramurile lui Trec peste coama zidului.


Mical, apoi, cât a trăit, N-a mai putut, prunci, a avea, Căci stearpă rămăsese ea.


Stinsă-i lumina celui rău, Iar flacăra focului său Nu are să mai strălucească.


Ca și un miel, voiesc să piară Toți, de arșița de afară! Soare, să nu mai vadă ei, Ca stârpitura de femei!


Chiar dacă mult omul trăiește Și-o sută de copii va crește – Oricât în zile ar spori Și-averea i se va mări – Dacă din ce a adunat, Sufletu-i nu s-a bucurat Și dacă nici parte nu are Apoi măcar de-o-nmormântare, Atunci este mai fericită O stârpitură prăpădită, Decât e cel cari a trudit;


Cu cetățuia cea pe care Neamul lui Efraim o are, Iată, acum s-a isprăvit Și – de asemeni – s-a sfârșit Cu a Damascului domnie Și cu a lui împărăție. Dar cei care vor rămânea – Care vor fi din Siria – Fi-vor ca slava cea pe care Neamul lui Israel o are” – Spusese Domnul oștilor.


Locuitorii cei pe care Țara Samariei îi are, Uimiți vor fi, de-acei viței – Aflați la Bet-Aven – când ei Își vor jeli idolul lor. Apoi, ceata preoților – Care slujesc idolului – Vor tremura de soarta lui Și pentru casa ce-o avea Care, curând, va dispărea, Din al lor mijloc. Negreșit,


Cu cât mai mult s-au înmulțit, Cu-atât ei au păcătuit. De-aceea, iată ce-am să fac: Slava-n ocară le-o prefac.


Pe Efraim îl pustiesc, În ziua-n care-l pedepsesc. Ceea ce Eu am pregătit, Are să cadă, negreșit, Pe semințiile pe care Neamul lui Israel le are!


Doamne, le dă… Ce le dai, oare? Dă-le un pântec, ca să nască, ‘Nainte să se împlinească Vremea în cari se zămislește! Și țâțe seci le dăruiește!…


Domnul din ceruri a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Sunt trei nelegiuiri pe care Sămânța lui Amon le are. Ba, patru sunt și pentru ele Nu Îmi schimb planurile Mele. Iată că nu au fost cruțate Femeile însărcinate, Ci pântecul le-au spintecat, Celor pe care le-au aflat În Galaad, căci au voit Ca să își mute – negreșit – Hotarele ce le-au avut, Sporind astfel al lor ținut.


Va fi o vreme-ntunecată, În care, astfel se va zice: „De cele sterpe, e ferice! – De pântecul ce n-a născut, De sânii care n-au avut Parte de prunci, de alăptat!”


Rodul pe care o să-l dea Pântecul tău de-asemenea, Apoi rodul ogoarelor, Al turmei și-al cirezilor – Indiferent dacă e miel, Indiferent dacă-i vițel – Nu vor fi binecuvântate, De Dumnezeu, ci blestemate.


Nimic n-o să le dăruiască Din pielița ce l-a-nvelit Pe nou născutul zămislit. Din pielița aceea care Ieșitu-i-a dintre picioare – Și din copilul zămislit – N-o să le deie, negreșit, Nimic, fiind în lipsă mare. De-aceea, singură, ea are Să îl mănânce-n loc ferit, Pe cel pe cari l-a zămislit. Toate acestea au să fie Din pricină că au să vie Necazuri, strâmtorări, mult rău, Aduse de vrăjmașul tău.


El, frumusețe, a avut, Asemeni primului născut, Și este, la înfățișare, Precum e taurul cel tare. Asemenea bivolului, Se semețesc coarnele lui. De-mpunsătura coarnelor, Nu va scăpa nici un popor, Până la margini de pământ. Iată-i pe cei ce coarne-i sânt: Sunt zecile de mii pe care Neamul lui Efraim îi are, Precum și miile de case Din seminția lui Manase.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa