Osea 9:10 - Biblia în versuri 2014

¹⁰ Pe Israel, când l-am găsit, Putea a fi asemuit Cu strugurii cei din pustie. Părinții lui păreau să fie Roada dintâi ce o s-apară, Pe un smochin, în primăvară. Dar iată că al lor popor S-a îndreptat spre Bal-Peor – Către acel idol scârbos – Și urâcioși, neîndoios, Ajuns-au precum s-a vădit Și cel pe care l-au iubit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁰ „Precum găsirea unor struguri în deșert așa a fost atunci când l-am găsit pe Israel. Ca vederea primelor roade coapte dintr-un smochin, așa a fost atunci când i-am văzut pe strămoșii voștri. Ei au ajuns însă la Baal-Peor și s-au dedicat rușinii. Și au ajuns spurcăciuni, precum acela pe care-l iubeau.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁰ Atunci când l-am găsit pe Israel, a semănat cu găsirea unor struguri în deșert și a fost ca vederea primelor fructe coapte dintr-un smochin. Așa s-a întâmplat atunci când i-am văzut pe strămoșii voștri. Dar când au ajuns la Baal-Peor, au practicat fapte rușinoase și au devenit ceva oribil – la fel ca idolul pe care îl iubeau.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁰ L-am găsit pe Israél ca pe niște struguri în pustiu, ca pe cele dintâi roade ale smochinului, de la început i-am văzut pe părinții voștri. Ei au mers la Báal-Peór și s-au consacrat spre rușine și au devenit urâciune ca iubitul lor.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁰ „Am găsit pe Israel ca pe niște struguri în pustie, am văzut pe părinții voștri ca pe cele dintâi roade ale unui smochin, în primăvară, dar ei s-au dus la Baal-Peor, s-au pus în slujba idolului scârbos și au ajuns urâcioși ca și acela pe care îl iubeau.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁰ Am aflat pe Israel ca un strugure în pustie. Am văzut pe părinții voștri, ca întâile roade ale smochinului la început; dar au mers la Baal‐Peor și s‐au despărțit spre rușine și au ajuns de urâciune ca ibovnicul lor.

Osea 9:10 Mawu Ofanana

1 Regi 16:31

Părinte pe Nebat, îl are – El a umblat, necontenit, Iar pe deasupra, s-a-nsoțit Cu Izabela – fata care, Părinte, pe Etbaal, îl are – Al cărei tată, împărat Era-n Sidon încoronat. Ahab, în urmă, a zidit, Altar – lui Baal – și i-a slujit.

2 Regi 17:11

Poporul, pe-nălțimi, s-a dus Și-a ars tămâie-acolo, sus, Așa precum obișnuiau Cei care-n țară locuiau, Chiar dacă neamurile-aflate, Au fost, de Domnul, alungate. Prin felu-n care s-au purtat, Pe Dumnezeu L-au mâniat.

Psalmi 115:8

Asemenea idolilor, Sunt cei ce-i fac. Asemeni lor, Necontenit, sunt și acei Care își pun nădejdea-n ei.

Psalmi 81:12

Și de aceea i-am lăsat Pradă a fi pornirilor Aflate-n inimile lor.

Кынтаря кынтэрилор 3:6

„Dar ce se vede? Ce să fie Ceea ce urcă din pustie, Asemeni unor stâlpi de fum Și se îndreaptă-ncoace acum, Având aburi de mir în jur Și de tămâie împrejur, De toate-aromele-nțesat Și de miresme-nconjurat Asemenea celor pe care Doar cel ce vinde mir le are?”

Isaia 28:4

Iar a ei veștejită floare – Cu care este-mpodobită – Are a fi asemuită Cu o smochină timpurie Cari, înainte ca să vie Culesul, abia e zărită Și de îndată-i înghițită.

Ieremia 11:13

Câte cetăți, azi, Iuda are, Atât de mulți sunt și cei care Se cheamă dumnezei și sânt În Iuda, pe al său pământ. Sunt în Ierusalim altare, Atâtea câte uliți are Și toate fost-au ridicate, La idoli spre a fi-nchinate, Să poată lumea să se ducă, Tămâie, Baalilor, s-aducă.”

Ieremia 24:2

Smochine fost-au, așadar, Pus, în coșurile-acele. Astfel, într-unul dintre ele, Eu am văzut că s-au aflat Smochine bune de mâncat, Însă în celălalt erau Smochine ce nu se puteau Mânca deloc, pentru că ele, Cu toate erau foarte rele.

Ieremia 3:24

Idolii, însă, au mâncat Tot ce-au muncit și-au adunat Părinții noști’: au mâncat boi, Au mâncat turmele de oi, Au mâncat floarea fiilor Precum și a fiicelor lor.

Ieremia 3:25

Acum, nouă ni se cuvine Să ne culcăm doar în rușine, Să ne-nvelim doar cu ocară, Căci am păcătuit, în țară, Față de Cel care, mereu, Ne este Domn și Dumnezeu. Părinții au păcătuit Și-n urma lor, noi – negreșit – Din anii cei de tinerețe Și până azi, la bătrânețe, Pentru că nu am căutat, Al Său glas, să-l fi ascultat.”

Ieremia 31:2

Domnul – apoi – a cuvântat: „Poporul care a scăpat De sabie, acum, se știe Că are trecere-n pustie: Spre locul de odihnă-astfel, Merge poporul Israel.”

Ieremia 5:31

Minciuni, prorocii prorocesc, Iar preoții le folosesc Pentru a stăpânii în pace. Poporului Meu mult îi place Lucrul acesta. Dar apoi – În urmă – ce veți face voi?”

Езекиел 20:8

Dar să M-asculte, n-au voit, Pentru că ei s-au răzvrătit, În contra Mea. N-au căutat – Așa precum i-am îndrumat – Ca urâciunile aflate La ei, să fie lepădate. N-au lăsat idolii pe care Țara Egiptului îi are Și-n felu-acesta M-au făcut – Atuncea când Eu i-am văzut – Să mă gândesc să fac să vie, Îndată, apriga-Mi mânie, Pe creștetul poporului, În mijlocul Egiptului.

Osea 11:1

„Când era tânăr Israel, Eu îl iubisem mult, pe el Și din Egipt, atuncea, Eu Chematu-l-am pe fiul Meu.

Osea 13:5

Pe tine, Eu te-am cunoscut Când în pustie ai șezut. Erai într-un pământ uscat.

Osea 2:15

Acolo, îi voi da-napoi Viile ei și fac apoi, Din valea care e chemată Acor, o ușă îndreptată Către nădejde. Cât va sta Acolo, iarăși va cânta, Ca și când tânără se-aflase Și din Egipt abia scăpase.

Osea 4:14

Nu pot ca să le pedepsesc Pe fiice și nurori, căci voi Sunteți cei cari se duc apoi, Deoparte, jertfe aducând, Alături desfrânate-având, Care în templu se găsesc. Oameni-aceștia se vădesc Lipsiți de minte. A lor fire Îi duce doar către pieire.

Osea 4:18

Să bea, abia au încetat Și la curvie s-au dedat. Aceia cari îi cârmuiesc, Lacomi a fi, se dovedesc. Într-adevăr, precum văd bine, Lacomi sunt ei, după rușine!

Amos 4:5

Faceți să fumege, de-ndat’, Jertfele cari, cu aluat Făcute sunt și au menire De jertfe pentru mulțumire! Trâmbițe-n mâini să vă luați, Cu ele ca să trâmbițați! Vestiți-vă voi, fiecare, Ce daruri dați pentru mâncare, Precum și cele ce se-adună, Date fiind de voie bună! Vestiți ce daruri sunt făcute Și faceți-le cunoscute! Deci voi, fii ai lui Israel, Să faceți dar, în așa fel, Precum vă place, tot mereu!” – Spusese Domnul Dumnezeu.

Miheia 7:1

„Vai, mie! Parcă sunt aflat La strâns de poame și-adunat Bobițele strugurilor, După culesul viilor! Nici un chiorchine, via n-are! Nu-i o smochină, de mâncare, Așa precum sperasem eu, Cum ar fi vrut sufletul meu!

Numeri 15:39

Privind la ciucurele-acel, O să vă amintiți, mereu, Poruncile lui Dumnezeu, Căci trebuie să le-mpliniți. În acest fel, nu o să fiți Târâți de pofta ochilor, Precum și a inimilor, Către curvie. Ne-ncetat,

Numeri 18:13

De-asemeni, o să mai primești Rodul dintâi al câmpului, Care adus e, Domnului. Din ele, va putea oricine – Care din casa ta provine – A folosi, pentru mâncat: Trebuie doar a fi curat.

Romani 6:21

Și ce-ați făcut? Vă amintiți? Ce roade ați adus? Ei bine, Roade de cari vă e rușine, Pentru că știe fiecare Că toate lucrurile care, La început, le-ați săvârșit, Au plată, moartea, la sfârșit.

Deuteronom 32:10

Poporu-acesta, rătăcit Într-un pustiu, El l-a găsit. Doar urlete înfricoșate, În marea lui singurătate, Se auzeau, necontenit. El l-a luat și l-a-ngrijit, Cu dragoste, pe-acel popor; Ca pe lumina ochilor, El l-a păzit, neîncetat –

Deuteronom 32:17

Căci al lui Israel popor A adus jertfe dracilor, Precum și unor dumnezei Care, străini erau, de ei – Pe care nu i-au cunoscut, Căci de curând au apărut – De care nici nu se temeau Părinții lor, pe când trăiau.

Deuteronom 4:3

Voi – cei prezenți – toți ați văzut, Ceea ce Domnul a făcut, Din pricina lui Bal-Peor: Din al lui Israel popor, Atuncea, El i-a nimicit Pe cei care-au păcătuit Și după Baal-Peor, s-au dus, Exact așa precum a spus.

Judecători 6:32

Pe Ghedeon ei l-au numit Drept „Ierubal”, cari tălmăcit E „Apere-se Bal”, căci ei – Adică oamenii acei – Au zis atuncea: „Negreșit, Bal – singur – este potrivit, Lui Ghedeon, piept de a-i ține Și de-a se apăra pe sine, Căci Ghedeon a cutezat Și-al său altar l-a dărâmat.”