Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Osea 8:6 - Biblia în versuri 2014

6 Iată că idolul acel Venit-a chiar din Israel Și de un meșter e lucrat. Nu-i Dumnezeu adevărat. Astfel, vițelul cel pe care Țara Samariei îl are, Bucăți are a fi făcut!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Căci idolul acesta este din Israel! Un meșter l-a făcut și nu este Dumnezeu. De aceea vițelul Samariei va fi făcut bucăți.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Acest idol provine din (teritoriul numit) Israel! A fost făcut de un meșter; dar el nu este Dumnezeu. Din această cauză, vițelul Samariei va fi făcut bucăți.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Căci din Israél este el: un meșteșugar l-a făcut, și el nu este Dumnezeu. Bucăți va fi vițelul din Samaría!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Idolul acesta vine din Israel, un lucrător l-a făcut, și nu este Dumnezeu. De aceea, vițelul Samariei va fi făcut bucăți!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Căci din Israel este și acesta: un meșter l‐a făcut și nu este Dumnezeu; căci vițelul Samariei se va face fărâme!

Onani mutuwo Koperani




Osea 8:6
22 Mawu Ofanana  

Apoi, altarul zeilor Ce la Betel era aflat, Din temelii a fost surpat. A fost, atuncea, dărâmată Și înălțimea ridicată De fiul lui Nebat, cel care, Ieroboam, drept nume are, Cari în păcate, după el, Trăsese-ntregul Israel. Ea fost-a nimicită până Ajunse-a fi numai țărână. Al Astarteei stâlp, tăiat A fost și-n flăcări, aruncat.


Iosia-n urmă nimicise Templele ce-au fost ridicate Pe înălțimile aflate Chiar și-n cetățile pe care Țara Samariei le are. Aceste temple, le-au zidit Cei ce-n Israel au domnit, Ca idolii să și-i cinstească, Și-au izbutit ca să stârnească – Prin ceea ce-au făcut, mereu – Mâniile lui Dumnezeu. Iosia a făcut la fel, Cu ele, ca și la Betel.


Și-acum, voi credeți că puteți Ca biruință să aveți, Asupra-mpărăției Lui – A-mpărăției Domnului – Care lui David i s-a dat Și fiilor ce l-au urmat? Iată că voi, acum, sunteți Doar niște oameni care-aveți, Cu voi, numai niște viței Care vă sunt drept dumnezei. Ieroboam vi i-a turnat – Din aur – și-apoi vi i-a dat.


Când praznicul s-a isprăvit, Spre case, oameni-au pornit. Stâlpi idolești, au sfărâmat Și Astartee au tăiat. Altarele le dărâmară Și-orice-nălțime o surpară, Încât nimic nu mai rămase În Iuda, Beniamin, Manase Și Efraim. Când au sfârșit, Spre-ale lor case s-au grăbit.


Atunci, a omului știință Și-arată a ei neputință, Iar omul – precum și-al său rost – Se vede cât este de prost. Cel care argintar se ține, Dat e atuncea de rușine, Cu chipul ce și l-a cioplit, Că orice idol – negreșit – Numai minciună se vădește Căci viața nu-l însuflețește.


Moabul fi-va rușinat Și de Chemoș va fi urmat, Căci vor păți ca Israel Cari se-ncrezuse în Betel.


„De știre, printre neamuri, dați Și-apoi un steag să înălțați! Vestiți dar, ceea ce vă zic! Nimeni să n-ascundă nimic! Ziceți așa, neîncetat: „Tot Babilonul e luat, Iar Belul este-acoperit De-o grea rușine și zdrobit E Meradocul! Rușinați Sunt ai lui idoli și sfărmați!


Inima-ntregului popor, A fi-mpărțită, se arată. Din astă pricină, el – iată – Are să fie pedepsit. Domnul surpa-va, negreșit, Altarele ce le-au ‘nălțat Și stâlpii ce i-au ridicat, În cinstea idolilor lor.


Acuma, ei se dovedesc Într-una că păcătuiesc. Chipuri au ei, de ei lucrate, Cari în argint au fost turnate. Sunt născociți idoli-acei Și sunt, de meșteri, făcuți ei. Acestora, ei le vorbesc Și jertfind oameni se vădesc. În fața lor se-nchină ei Și-apoi sărută-acei viței!


Asirianul – negreșit – Nu va scăpa nepedepsit. Nu vrem să mai încălecăm Pe cai și să ne închinăm Zicând unei lucrări – știută Că-i de-ale noastre mâini făcută – „Tu ești al nostru Dumnezeu!”, Căci de la Tine, tot mereu, Orfanul – precum s-a văzut – Parte de milă a avut.”


Iar chipurile ei cioplite, Cu toate, fi-vor nimicite. Plățile care le-a primit – Și cari, de curvă, s-au vădit – Am să le nimicesc, pe loc, Căci am ca să le ard în foc, Cu idolii cari – negreșit – Din astă plată s-au plătit. Din plăți de curvă-au fost făcuți, De-aceea fi-vor prefăcuți În plăți de curvă, negreșit…”


La ce poate fi folosit Un chip, de lucrător cioplit? Dar ce folos a căpătat Omul, de la un chip turnat – Cari se vădește o minciună – Încât ajunge să își pună Nădejdea-n el, deși e mut, Fiind de mâini de om făcut?


Deci, iată care-i sfatul meu: Dacă, din neam de Dumnezeu, Cum am văzut, ne tragem firea, Atuncea, noi – Dumnezeirea – Trebuie, simplu, s-o privim; Nu trebuie să o gândim A fi la fel aurului, Asemenea argintului, Sau cum sunt pietrele cioplite De către om, meșteșugite, Cu iscusință, cu mult greu.


Dar, în Efes – acum – avem Mari greutăți, și-asemenea E-aproape-n toată Asia, Căci lumea e înduplecată, De Pavel, care îi arată Precum că toți ai noștri zei – Făcuți de mâini – nu-s dumnezei.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa