Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Osea 8:2 - Biblia în versuri 2014

2 Atuncea, vor striga la Mine: „O, Dumnezeule, pe Tine, Te știm noi – noi, poporul cel Al neamului lui Israel!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Ei strigă către Mine: «Dumnezeul nostru, noi, Israel, Te cunoaștem!».

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Ei strigă spre Mine: «Dumnezeul nostru, să știi că noi – poporul Israel – Te cunoaștem!»

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Ei vor striga la mine: „Dumnezeule, noi, Israél, te cunoaștem!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Atunci vor striga către Mine: ‘Dumnezeule, noi Te cunoaștem, noi, Israel!’

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 vor striga către mine: Dumnezeul meu, te cunoaștem, noi Israel.

Onani mutuwo Koperani




Osea 8:2
14 Mawu Ofanana  

Adăugând: „Tu vei vedea Ce mare este râvna mea, Spre-a face voia Domnului.” El s-a urcat, în carul lui.


El – însă – nu s-a abătut De la ce-nfăptuise rău, Cândva, înaintașul său – Ieroboam – acela care, Drept tată, pe Nebat, îl are, Cari – în păcate – după el, Îl trase și pe Israel. Vițeii care s-au turnat, Din aur, Iehu i-a păstrat Așa precum i-a găsit el, Aflați la Dan și la Betel.


De-aceea zic: nu vă lăsați, De gânduri goale, înșelați, Privind la Casa Domnului Și-apoi zicând: „E Templul Lui!”


În locuința Mea, apoi, Mă voi întoarce înapoi, Până când ei mărturisesc Că vinovați se dovedesc Și până când – apoi – vor vrea Să caute iar, Fața Mea. Când în necaz ei au să fie, Grabnic la Mine au să vie.”


Dar Israel a lepădat, Cu scârbă, tot binele dat. Tocmai de-aceea-l urmărește Acela cari îl dușmănește.


Toți căpitanii – acei cari, Peste cetate sunt mai mari – Știu ca să judece doar dacă, Daruri, au ca să li se facă. Preoții știu să dea povețe Poporului și să-l învețe, Numai atuncea când, o plată, Urmează să le fie dată. Prorocii lui au dovedit Că pentru bani au prorocit. Și iată-i că mai îndrăznesc, Pe Domnul, de se bizuiesc, Zicând: „Dar nu e Dumnezeu, În al nost’ mijloc, tot mereu? Tocmai de-aceea, mai apoi – Nicicând – atinși nu vom fi noi, De valul de nenorocire Ce se abate peste fire!”


Fecioarele plecate-au zis, Când cu ulei au revenit Și ușa-nchisă au găsit: „Doamne, și noi te-am așteptat! Deschide-ne!” Dar n-au intrat,


„Nu orișicine Îmi rostește „O Doamne, Doamne”, dobândește Împărăția cerului; Ci cel ce face voia Lui, A Tatălui Meu Cel ceresc.


Stăpânul, ușa, o să-nchidă Și n-are să o mai deschidă, Când voi, ce-afară ați rămas, Veți bate și, cu jalnic glas, Veți zice: „Doamne, Te rugăm, Deschide-ne, ca să intrăm!”


Oameni-aceștia s-au fălit, Că Îl cunosc pe Dumnezeu, Însă prin ce face ei, mereu, De fapt, doar Îl tăgăduiesc Și-astfel, o scârbă se vădesc. Netrebnici sunt și nesupuși Și doar, pe fapte rele, puși.”


De-aceea, iată că vă scriu: Cel care zice: „Eu Îl știu”, Dar vorbele-I nu I-a păzit, Un mincinos s-a dovedit; Și, procedând în acest fel, Nu este adevăr, în el.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa