Osea 7:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Străinii, vlaga, i-o mănâncă Dar el nu își dă seama, încă. Vin bătrânețile și teama, Însă el tot nu își dă seama.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁹ Străinii i-au distrus puterea, dar el nu știe. Începe să aibă păr cărunt, dar el nu știe.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Străinii îi slăbesc forța fără ca el să înțeleagă ce se întâmplă. Ajunge bătrân și îi crește părul alb fără ca el să observe acest lucru.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ Străinii devorează puterea lui, și el nu o recunoaște, i-a răsărit căruntețea, și el nu știe.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Niște străini îi mănâncă puterea, și el nu-și dă seama; îl apucă bătrânețea, și el nu-și dă seama.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Străinii i‐au mâncat puterea și el nu știe; da, peri albi s‐au ivit ici‐colo pe el și nu știe.

Osea 7:9 Mawu Ofanana

2 Regi 13:22

Cât timp trăit-a Ioahaz, Lovit a fost – de greu necaz – Întreg poporul Israel, Căci asuprit de Hazael – Cari fost-a-n Siria-mpărat – Ajunse-a fi, neîncetat.

2 Regi 15:19

Pul, împăratul cel pe care Asiria în frunte-l are, În Israel a năvălit, Iar Menahem, bir, i-a plătit. O mie de talanți i-a dat – De-argint – care l-au ajutat Ca întărită să îi fie, În țara lui, a sa domnie.

Proverbe 23:35

„Am fost lovit?… N-am observat, Căci nici măcar nu m-a durut. Și ce dacă am fost bătut?… Eu n-am simțit. Când mă trezesc? Nu știu! Acuma, vin voiesc!”

Isaia 1:7

Cetățile vă sunt lovite, Arse de foc și nimicite. Țara vă este cotropită De-ai voști’ dușmani și nimicită. Ogoarele vă sunt prădate: Ale lor roade sunt mâncate – Sub ochii voști’ – căci năvălesc Străinii și le pustiesc.

Isaia 48:8

N-ai auzit, nu le-ai știut; Urechi deschise n-ai avut – Odinioară – să ții minte Și să le știi mai dinainte. Eu am știut că – ne-ndoios – Te dovedești necredincios, Căci de la naștere-ai primit Tu, numele de răzvrătit.

Isaia 57:1

Piere cel ce-i neprihănit. Încetișor, neauzit, Această lume el o lasă: Moare, dar nimănui nu-i pasă. Se duc toți oamenii de bine, Dar să ia seama, nu e cine, Că răutatea e de vină Că numai ea este pricină, Când e luat cel dovedit Precum că e neprihănit.

Osea 4:6

Piere-a poporului ființă, Căci lipsă e, de cunoștință. De cunoștință, ai uitat, De-aceea fi-vei lepădat, Iar preot, nu ai să-Mi mai fii. Pentru că n-ai vrut să te ții De Legile lui Dumnezeu, Pe-ai tăi copii, îi uit și Eu!

Osea 8:7

Vânt, drept sămânță, au avut Atuncea când au semănat. De-aceea, când – la secerat – Oameni-aceia se adună, Au să culeagă doar furtună. Din grâu, nu vor avea un spic, Căci nu va răsări nimic. Ceea ce din pământ răsare, Făină ca să dea, nu are. Chiar de-ar ieși rodul făinii, Au să-l mănânce doar străinii.