Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Osea 7:4 - Biblia în versuri 2014

4 Toți, preacurvari, s-au dovedit, Precum cuptorul încălzit De un brutar. Lemne, pe foc, El nu mai pune-apoi deloc, De când plămadă-a frământat Și până când s-a ridicat, Căci trebuință nu era Să mai ațâțe flacăra.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Toți sunt adulteri, sunt asemenea unui cuptor încins de brutar. El a încetat să mai întețească focul, de când a frământat aluatul și până la dospire.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Toți comit adulter ca un cuptor încins de un brutar care a încetat să mai întrețină focul de când a frământat coca și până când ea a crescut.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Toți comit adulter ca un cuptor încălzit de brutar; dar până și el încetează să ațâțe [focul] după ce a frământat aluatul, până când dospește.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Toți sunt preacurvari, ca un cuptor încălzit de brutar, și brutarul încetează să mai ațâțe focul de când a frământat plămădeala până s-a ridicat.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Toți preacurvesc, ca un cuptor aprins al brutarului, care încetează să ațâțe focul după ce a început să frământe aluatul până la dospirea lui.

Onani mutuwo Koperani




Osea 7:4
10 Mawu Ofanana  

De preacurvii, țara e plină, Iar jurămintele-s pricină Pentru-a ei jale necurmată. Iată, câmpia e uscată.” Alergătura lor țintește Numai spre rău și se vădește Că vitejia arătată Spre făr’delegi e îndreptată!


O, dacă era capul meu Cu apă plin, plângeam mereu. Ochii de mi-ar fi fost izvor De lacrimi pentru-al meu popor Și pentru morții cei pe care Fiica poporului îi are, Eu aș fi plâns, nemângâiat, Noapte și zi, neîncetat!


O, dacă eu aș fi putut Ca, în pustiu, să fi avut Un han, atunci mi-aș fi lăsat Poporul. M-aș fi depărtat De el, căci toți sunt preacurvari Și sunt mișei care de cari.”


Au să mănânce, ne-ncetat, Dar nu se vor fi săturat. Cu toate că au să curvească, Totuși, nu au să se-nmulțească, Pentru că ei au părăsit Ceea ce Domnu-a poruncit.


Cel care e popor al Meu, Un lemn, întreabă, tot mereu, Iar un toiag se dovedește Precum că-i cel ce-i prorocește, Pentru că duhul de curvire Îl duce-acum în rătăcire Și e necredincios, mereu, Celui ce-i este Dumnezeu.


Strâmb numai, jură fiecare Și minte cu nerușinare, Omoară și năpăstuiește, Căci nici o teamă nu vădește.


„Nu-i bine cum vă lăudați. Sau nu știți voi – dragii mei frați – Că dramul de-aluat, din oală, Dospește-ntreaga plămădeală?


Dar, spune suflet, preacurvare!: Încă nu ai aflat tu, oare, Cum că a lumii prietenie Este cu Domnu-n vrăjmășie? Așa că, oricine va vrea, Prieten, lumea a avea, Acela trebuie să știe, Că e cu Domnu-n vrăjmășie.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa