Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Osea 6:9 - Biblia în versuri 2014

9 Iată că ceata celor cari Sunt preoți, ceată de tâlhari S-arată, pentru că pândește Și-apoi omoruri săvârșește Pe tot cuprinsul drumului Cari este al Sihemului. Aceste cete se vădesc Că mișelii doar, săvârșesc.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Ca tâlharii stând la pândă după un om, așa este și ceata preoților. Ei ucid pe drumul Șechemului; da, ei au comis mișelii.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Așa cum tâlharii stau ascunși după un om, la fel stă camuflat și grupul preoților. Ei omoară pe drumul Șehemului, comițând fapte mizerabile.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Ca niște tâlhari care așteaptă pe cineva este grupul de preoți care ucid pe drumul spre Síhem: ei săvârșesc mișelii.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Ceata preoților este ca o ceată de tâlhari, care stă la pândă, săvârșind omoruri pe drumul Sihemului; da, se dedau la mișelii.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Și cum pândește pe cineva o ceată de hoți, așa ucide tagma preoților pe drumul Sihemului, de făptuiesc rușini.

Onani mutuwo Koperani




Osea 6:9
23 Mawu Ofanana  

Avram, în țară, a intrat Și la Sihem s-a așezat, În locul ce i-a fost vestit, Stejarul lui More numit; Doar Canaaniți erau în țară.


Ieroboam a ridicat, Din nou, Sihemul, cari aflat Este, în muntele cel care La Efraim e, în hotare. Acolo, el a locuit, O vreme, până a zidit Cetatea, Penuel, chemată.


În luna-ntâia începea A doisprezecea zi din ea, Atuncea când am părăsit Râul Ahava și-am pornit Către Ierusalim. Mereu, Cu noi fusese Dumnezeu. De toți vrăjmașii ne-a păzit, Iar relele ne-au ocolit, Căci piedici n-am întâmpinat Cât timp, pe drum, noi ne-am aflat.


„Domnul mi-a zis: „Îți dau de știre Precum că e o uneltire Între bărbații care-i știm Că azi sunt în Ierusalim Și-apoi între ceilalți bărbați, Care în Iuda sunt aflați.


Iată că toți aceia cari, În al tău mijloc sunt mai mari, Fără-ncetare uneltesc, Căci sufletele, ei voiesc Să le înghită. Sunt la fel, Precum este leul acel Care, răcnind, a sfâșiat Prada. Căci ei au adunat Mari bogății; au dobândit Lucruri cari scumpe s-au vădit, Iar numărul văduvelor Crescut-a în mijlocul lor.


În urmă, toți aceia cari Sunt căpitanii lui cei mari Se-arată-asemeni lupilor Ce își sfâșie prada lor. Să verse sânge, au pornit; Suflete pierd, necontenit, Să-și stingă lăcomia mare, De bani, ce-o are fiecare.


În tine sunt mulți bârfitori, Care de sânge-s vărsători. La tine îi adăpostești Pe cei cari, jertfe idolești, Mănâncă, sus, pe munții tăi. În al tău mijloc sunt cei răi Ce se dedau la desfrânări.


Capăt, nelegiuirilor Și tuturor curviilor Pe care ți le-ai însușit Când în Egipt ai locuit, În felu-acesta, pune-voi Și nu vei mai privi apoi, Spre ei, căci n-o să mai dorești Nici la Egipt să te gândești.


Acum, îi voi descoperi Rușinea și o vor zări Ibovnicii, căci nimenea N-o va scăpa din mâna Mea.


Strâmb numai, jură fiecare Și minte cu nerușinare, Omoară și năpăstuiește, Căci nici o teamă nu vădește.


„Preoți, să ascultați și voi! S-asculte Israel apoi! Pleacă-ți urechea, de îndat’, Și tu, casă de împărat! Amenințați sunteți voi – iată – Acum, de dreapta judecată, Căci voi, la Mițpa, ați făcut O cursă iar, cum am văzut, Un laț ați împletit și, sus, Chiar pe Tabor apoi l-ați pus.


Necredincioșii se afundă În a nelegiuirii undă. Dar grijă am să dovedesc, Pe toți ca să îi pedepsesc!


„Atunci când, să-l tămăduiesc, Pe Israel, Eu Îmi doresc, Nelegiuirea cea pe care Neamul lui Efraim o are, Precum și răutatea toată Cari în Samaria-i aflată, Iată că – fără îndoială – Atuncea iese la iveală, Pentru că-n tot ce au lucrat, Doar vicleșug au arătat. Hoți-n lăuntru se adună, Mâna pe pradă ca să pună. Afară sunt doar cete cari Alcătuite-s din tâlhari.


„Ascultați voi, aceia cari, În Iacov, sunteți cei mai mari! Să ascultați și voi, la fel, Cari sunteți mari în Israel! Să ascultați voi, cei cari știți, Dreptul – mereu – să îl suciți, Căci scârbă doar ați arătat, Pentru dreptate, ne-ncetat!


Omul de bine-a părăsit Țara. Nimeni nu e cinstit. La pândă, toți se rânduiesc. Să verse sânge se grăbesc, Iar fratelui pe cari îl are, Curse-i întinde fiecare.


Iată că toți aceia cari Sunt căpitanii ei cei mari, Cu niște lei se-asemuiesc, Care necontenit răpesc. Judecătorii ei, toți – iată – Drept lupi de seară se arată, Cari nu mai lasă – ne-ndoios – Până la ziuă, nici un os.


Doar două zile mai erau, Și sărbătorile urmau: Întâi, praznicul Paștelor, Apoi cel al Azimilor. În acest timp, preoții mari, Precum și ai lor cărturari, Prin vicleșug, se străduiau Să-L prindă pe Iisus. Voiau Să-I afle un motiv – oricare – Să poată-apoi, să Îl omoare.


Atunci, pe loc, a fost chemat Soborul. Când s-au adunat Toți, preoții cei mai de seamă Și Farisei-au zis, cu teamă: „Ce facem, oare, oameni buni, Căci Acest om, multe minuni, A săvârșit? În acest fel,


Ei, glasurile, își uniră Și, către Domnul, au strigat: „Stăpâne, care ai creat Și cer și mare și pământ Și toate câte-n ele sânt!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa