Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Osea 6:6 - Biblia în versuri 2014

6 Căci iată, nu jertfe voiesc, Ci bunătate Eu doresc! Decât arderi de tot, mereu, Cunoașterea de Dumnezeu E ceea ce Eu am cerut!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Căci milă doresc, nu jertfă, și cunoștință de Dumnezeu, mai mult decât arderi-de-tot.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Să știți că Eu doresc (să constat în voi) milă, nu animale sacrificate; și caut să văd că aveți cunoștință de Dumnezeu mai mult decât pasiunea pentru arderile integrale!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Căci îndurarea îmi place, nu jertfa, și cunoașterea lui Dumnezeu mai mult decât arderile de tot.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Căci bunătate voiesc, nu jertfe, și cunoștință de Dumnezeu mai mult decât arderi-de-tot!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Căci milă voiesc și nu jertfă; și cunoștința de Dumnezeu mai mult decât arderile de tot.

Onani mutuwo Koperani




Osea 6:6
24 Mawu Ofanana  

Iar ție, Solomon, doresc, Un sfat să îți mai dăruiesc: Învață să-L cunoști, mereu, Pe-al tatălui tău Dumnezeu. Din inimă să Îi slujești, Poruncile-I să le păzești Cu suflet binevoitor, Mereu, în fața tuturor. Căci Domnu-i Cel cari cercetează În inimi, și care scrutează În ceea ce ne-nchipuim Și-n tot ceea ce ne gândim. Dacă tu Îl vei căuta, Aproape, El – mereu – va sta. O să se lase – să știi bine – Astfel, a fi găsit de tine. Dar dacă o să-L părăsești, Atuncea poți să te gândești Că lepădat vei fi, mereu, De către-al nostru Dumnezeu.


Nu pentru jertfele pe care Mi le aduci, primești mustrare, Căci jertfele ce le socot A fi drept arderea de tot Sunt necurmate-n fața Mea.


Dreptate dacă s-a făcut În judecată, mai plăcut E lucru-acesta Domnului, Decât jertfele omului.


Iată ce sfat îți voi da eu: „Când, în Casa lui Dumnezeu, Să intri, tu te pregătești, Atent veghează! Să-ți păzești Piciorul! Când în ea vei sta, Mai bine-i de vei asculta. Stai în tăcere-ascultător, Decât jertfa nebunilor, Să o aduci, prin vorba ta. Povața asta, n-o uita!


Domnul a glăsuit apoi: „Jertfe voiesc Eu, de la voi? Grăsimile vițeilor Sau arderea berbecilor, Nu-Mi trebuie! Îmi e destul! De-a voastră jertfă sunt sătul! Nu vreau sângele țapilor, De tauri, sau al oilor!


Ascultați dar, ca să se știe, Ce post Îmi este pe plac, Mie: Când veți posti, să căutați – Necontenit – să dezlegați Lanțul de răutăți. Apoi, Ale robiei lațuri, voi Trebuie să le deznodați. De-asemeni, liberi să-i lăsați Pe cei care sunt asupriți Și orice jug să îl zdrobiți.


Ținea la pricina pe care Omul care-i sărac o are. Parte-i ținea celui lipsit Și era, astfel, fericit. Lucrul acest nu dovedea Faptul că el Mă cunoștea?


Căci la ai voști’ părinți, nimic Nu am avut ca să le zic, Despre adusul jertfelor, Atunci când pe al lor popor, Din al Egiptului ținut, L-am scos și liber l-am făcut.


De-aceea iată, domnul meu, Sfatul pe care ți-l dau eu: Capăt să pui păcatelor, Precum și făr’delegilor Pe care tu le săvârșești! Neprihănit doar, să trăiești! Ai milă de nenorociți, De cei care sunt asupriți Și poate ai să reușești Ca fericirea să-ți lungești!”


S-aducă orișice ființă, Numai cuvinte de căință Și-n felu-acesta, înapoi, La Domnul să vă-ntoarceți voi. Spuneți-I plini de umilință: „Arată-ne bunăvoință! Iartă păcatele pe care Întregul nostru neam le are Și-n loc de tauri, mai apoi, Laude-Ți vom aduce noi.


Logodna ta are să fie Făcută prin credincioșie Și-n acest fel, vei fi putut, Pe Domnul, să-L fi cunoscut!”


„Voi toți, cei care vă aflați, În Israel, să ascultați Cuvântul Domnului căci, iată, El o să facă judecată Locuitorilor pe care, Pe-al ei cuprins, țara îi are, Căci adevăr nu se găsește, Pentru că nu sălășluiește Nici îndurarea-n țara lor Și pentru că acest popor N-are știință și nici teamă De Dumnezeu, de bună seamă.


Ei junghie acele vite Care-Mi sunt Mie dăruite Și carnea le-o mănâncă-apoi. De-aceea, Domnul, de la voi, Să le primească, nu voiește. Domnul, acum, Își amintește Nelegiuirile lor, toate. Plăti-vor toți, pentru păcate Și astfel, în Egipt, apoi, Se vor întoarce, înapoi!


Urâte-Mi sunt zilele care Le aveți voi, de sărbătoare! Văzut-am, de atâtea ori, Ce adunări de sărbători Știți voi ca să aveți, mereu! De-aceea, nu le sufăr Eu!


„Cu ce am să-l întâmpin eu, Pe Domnul Dumnezeul meu? Cu ce mă voi pleca eu, oare – Acum – în fața Celui care Se dovedește-a fi mereu Drept Prea Înaltul Dumnezeu? Să Îl întâmpin – oare – pot, Cu jertfe și arderi de tot? Pot să-L întâmpin cu viței, Chiar dacă de un an sunt ei?


„Deci omule, tu ai aflat – Pentru că ți s-a arătat – Ce este bine, de făcut. Și ce altceva ți-a cerut Domnul, decât să împlinești Dreptatea, mila s-o iubești, Umblând smerit apoi, mereu, Față de al tău Dumnezeu?”


De-ați fi știut – Eu Mă gândesc – Ce-a însemnat „Milă voiesc, Nu jertfă”, n-ați mai fi vorbit Astfel, și n-ați fi osândit Pe-acești sărmani nevinovați.


Ce-s milostivi, de-asemenea, Parte de milă vor avea


Acum, puteți ca să plecați, Să mergeți și să învățați Ce-a însemnat „Milă voiesc, Iar nu jertfe”; căci Eu doresc Să îi aduc la pocăință, Nu pe cei cari sunt în credință – Neprihăniți și-evlavioși – Ci pe acei ce-s păcătoși.”


Iar a-L iubi cu sufletul, Cu inima, cu cugetul, Și a-ți iubi aproapele, Mai mult e decât jertfele Și decât arderea de tot – Eu, cel puțin, așa socot.”


Acel popor era tăiat, Însă cei care l-au urmat – Cari în pustie s-au născut, Pe lungul drum ce l-au făcut – N-au fost tăiați. Deci necesar, A fi tăiați împrejur iar, Atuncea, s-a vădit să fie.


Și, prin aceasta doar, noi știm, Că Îl cunoaștem, de păzim Poruncile care s-au dat, Pe care, El ni le-a lăsat.


Așadar, nu păcătuiește Acela cari rămâne-n El. Însă, referitor la cel Care, mereu, păcătuiește, Pot ca să spun, că dovedește Că nicicând nu L-a cunoscut, Și-asemenea, nu L-a văzut.


Când Samuel l-a auzit, În felu-acesta, i-a vorbit: „Mai mult îi place, Domnului, Jertfe s-aduci, în cinstea Lui – Și-arderi de tot, în număr mare – Decât să-i dai tu, ascultare? Cu mult mai mult, e prețuit, Decât tot ceea ce-ai jertfit, Faptul că tu ai ascultat De glasul Său, neîncetat. Cu mult mai mult, se prețuiește Faptul că cineva păzește Cuvântul Său, necontenit, Decât grăsimea ce-a ieșit Din jertfele berbecilor, Date de un întreg popor.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa