Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Osea 6:5 - Biblia în versuri 2014

5 De-aceea, am să-i biciuiesc Prin toți cei care prorocesc. Uciși vor fi chiar de acele Cuvinte ale gurii Mele, Iar judecățile văzute Cum că de Mine sunt făcute, Pline vor fi de strălucire, Precum lumina, peste fire!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 De aceea i-am tăiat în bucăți prin profeți, i-am ucis prin cuvintele gurii Mele, iar judecata Mea a strălucit ca lumina.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Astfel, Eu i-am folosit pe profeți ca să îi tai în bucăți, i-am omorât folosind cuvintele pronunțate cu gura Mea; iar judecata Mea a strălucit ca lumina.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 De aceea, îi voi lovi prin profeți, îi voi ucide prin cuvintele gurii mele și judecata ta va ieși ca lumina.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 De aceea îi voi biciui prin proroci, îi voi ucide prin cuvintele gurii Mele și judecățile Mele vor străluci ca lumina!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 De aceea i‐am cioplit prin proroci; i‐am ucis prin cuvintele gurii mele… și judecata mea iese ca lumina.

Onani mutuwo Koperani




Osea 6:5
35 Mawu Ofanana  

Omori pe cel bun împreună Cu cel ce-i rău? Ce-o să se spună? Aceeași soartă s-aibă toți? Să faci așa ceva, nu poți! Tu care judeci tot pământul, Tu care ești Dumnezeu Sfântul, Să nu faci, oare, Tu, dreptate? Să nu pui rânduială-n toate?”


În urmă, Ahia – afară – Vuiet de pași a auzit, Iar când femeia a venit, A întrebat-o de îndat’: „Tu ești nevastă de-mpărat. De ce, în fața mea, dorești, Drept alta, ca să te vădești? Ia seama dar acuma bine, Căci lucruri aspre, pentru tine, Însărcinat sunt să-ți vestesc.


În Galaad, a locuit Un om ce-a fost de neam Tișbit Și cari, Ilie, s-a chemat. Ilie-a mers la împărat Și lui Ahab astfel i-a spus: „Viu este Domnul Cel de Sus, Al cărui slujitor sunt eu, Că doar după cuvântul meu, În acești ani nu va fi rouă Și nici nu are să mai plouă.”


Îndată, la vederea lui, Ahab a zis: „Tu ești acel Care aduci, în Israel, Nenorociri?” Ilie-a spus:


Se va-ntâmpla în așa fel, Căci cel care, de Hazael Are să scape, negreșit De Iehu-apoi va fi lovit. Dacă se va-ntâmpla, cumva, Că o să scape cineva, De Iehu, fi-va doborât De Elisei și omorât.


În fața lui, când a sosit, În felu-acesta a vorbit: „La Bal-Zebub – la cel pe care Drept dumnezeu, Ecronu-l are – Soli ai trimis, voind astfel, Să afli ce-ți va spune el, Deși în țară, tot mereu, Se află Domnul Dumnezeu. Pentru că astfel te-ai purtat, Nu vei mai coborî din pat, Căci moartea te va fi răpus.”


Pe vremea lui Ioram, Ilie S-a dovedit, proroc, să fie. El, o scrisoare, a trimis La împărat, prin care-a zis: „Pentru că tu nu ai umblat Pe căile lui Iosafat Și-ale lui Asa – cari se știe, Că-n Iuda fost-au la domnie


Din întuneric, n-o să poată Ca să mai iasă, niciodată. Mlădița lui are să ardă În flăcări și o să îl piardă Domnul, cu-a gurii Lui suflare.


Vă rog acuma, glasul meu – Voi care pricepuți sunteți – Să-l ascultați și de puteți, Vreau bine a mă înțelege! Departe-i de fărădelege Și nedreptate Cel de Sus! Așadar – după cum am spus –


De a Ta frică, bunăoară, Întregul trup mi se-nfioară, Iar carnea-mi este-nspăimântată De a Ta dreaptă judecată.


Dreptatea-ți o să lumineze Și precum soarele-n amiază, Al tău drept o să scânteieze.


Vor fi făcute cu dreptate. Săracii țării au să cate Dreptatea Lui. Cei oropsiți Și cei ce sunt nenorociți, Neprihănire-o să găsească În tot ce o să hotărască. De-al Său cuvânt va fi lovit Întreg pământul, negreșit, Și-n urmă, cu a Lui suflare, Va nimici pe-acela care A fi om rău se dovedește.


„Strigă mereu, în gura mare! Fă-ți glasul să răsune tare, Precum o trâmbiță! Vorbește Fără-ncetare și vestește Nelegiuirile pe care, Poporul Meu, acum, le are! Să faci astfel, de cunoscut, Păcatele ce le-a făcut Casa lui Iacov, ne-ncetat!


Astăzi, peste-mpărați te pun Și peste neamuri și îți spun Care e sarcina ce-o ai; Să smulgi, să nimicești, să tai Și să dărâmi și să zidești Și-n urmă iarăși să sădești.”


Astăzi e ziua potrivită, În cari cetate întărită, Am să te fac. De bună seamă, Tu vei fi zidul de aramă Și stâlpul cel din fier lucrat, În contra țării așezat, În contra împăraților, În contra-ntregului popor, În contra tuturor cei cari Se află-n Iuda, drept mai mari, Și împotrivă-apoi, la toți Cei cari, în țară, sunt preoți.


Atuncea, astfel, să le spui: „Iată cuvântul Domnului: „În vremile ce au să vie, Am să îi umplu de beție Pe cei ce-n țară locuiesc, Pe cei care îi cârmuiesc Pe-ai lor proroci și pe preoți, Precum și pe-mpărații toți Care ajuns-au ca să stea Pe jilțul pe cari îl avea David, când fost-a la domnie. De-asemenea, beți au să fie Locuitorii cei pe care Ierusalimul îi mai are.


Cuvântul Meu nu-i ca un foc, Ca un ciocan care – pe loc – Sfărâmă stânca cea mai tare?


„Cel care-i Domn al oștilor, Atuncea când i-a auzit, În felu-acesta a vorbit: „De ce-ați zis acest lucru? Iată, Cuvântul Meu îl fac – de-ndată – În gura ta, foc arzător Care va arde ăst popor!


De-aceea, tu să le vorbești Și-n contra lor să prorocești!”


Precum un diamant, voiesc Ca fruntea ta să o aspresc, Încât ea va ajunge, încă, Mai tare decât e o stâncă. Nu te speria și nu te teme, Pentru că ei, în orice vreme, Sunt doar o casă răzvrătită, Din îndărătnici întocmită!”


Îmi zise: „Fiu al omului, Plânge pentru mulțimea care Țara Egiptului o are. Apoi, aruncă-o și pe ea Și-aruncă-le, de-asemenea, Pe fiicele neamurilor Puternice, căci locul lor E-n adâncimile pe care Fața pământului le are. Să le arunci dar, bunăoară, La cei ce-n groapă se pogoară!


Astă vedenie-mi părea Precum că e asemenea Cu cea pe care o zărisem În ziua-n care eu venisem, Cetatea, să o nimicesc. Aste vedenii se vădesc Precum că sunt asemenea Cu prima, cu vedenia Pe care o văzusem dar, La apa râului Chebar. Când aste lucruri le-am văzut, Jos, la pământ, eu am căzut.


În al ei mijloc, negreșit, Domnul este neprihănit. Nu face vreo nelegiuire, Iar dimineața, peste fire, Își scoate a Lui judecată, Fără a înceta, vreodată. Dar cel nelegiuit nu ține Seamă și nu are rușine!


Moise se-apropia, uimit, Din acel rug, a auzit


Dar, cu-mpietrirea arătată – În a ta inimă-adunată – Ai să-ți aduni tu, bunăoară, Neîncetat, doar o comoară, Ce este plină de mânie, Pentru-acea zi ce va să vie, În care fi-va arătată Adevărata judecată, Pe care-o face Dumnezeu,


Pe cap, să vă mai puneți voi, Al mântuirii coif apoi, Și-n mâini, sabia Duhului Să fie arma orișicui – Căci ea este acel Cuvânt, Al Dumnezeului Cel Sfânt.


Căci al lui Dumnezeu Cuvânt, Venit din ceruri, pe pământ, E viu mereu și lucrător Și este mult mai tăietor Decât acea sabie care, Pe două părți, tăișuri, are: Suflet de duh, desparte El, Și-ncheieturile – la fel – De măduvă, și-n urmă, poate, La judecată, de a scoate Simțirile-n inimi ascunse Și gândurile nepătrunse.


În mâna dreaptă, se vedea Că, șapte stele, El avea. Din gura Lui era ieșită O sabie, ce, ascuțită, Pe două părți, se dovedea, Două tăișuri având ea. Ca strălucirea soarelui, Părea să fie fața Lui.


Ascultă dar, îndemnul Meu: Tu pocăiește-te apoi, Căci altfel, am să vin la voi, Curând, și luptă veți avea, Cu sabia din gura Mea.”


Cei patru îngeri cari erau Legați acolo, așteptau Ziua și luna, anu-n care Să își înceapă-a lor lucrare. Ei, acel ceas, l-au așteptat, Ca să-i omoare-apoi, de-ndat’, Pe oamenii de pe pământ, Cari, în a treia parte, sânt – Adică-n partea pregătită, Cu moartea, de a fi lovită. Îngerii fost-au dezlegați Și-n libertate-au fost lăsați.


De-asemeni, nu s-au pocăit De crimele ce-au săvârșit, De furtișaguri, de curvie Și nici de-a lor vrăjitorie.”


Când auzit-a Samuel, Vorbirea lui, a zis, astfel: „Un singur lucru pot să-ți spun: Tu ai lucrat ca un nebun, Pentru că iată, n-ai păzit Poruncile ce le-ai primit, Chiar de la Domnul Dumnezeu. El ar fi întărit, mereu, Domnia ta, în Israel.


Când Samuel l-a auzit, În felu-acesta, i-a vorbit: „Mai mult îi place, Domnului, Jertfe s-aduci, în cinstea Lui – Și-arderi de tot, în număr mare – Decât să-i dai tu, ascultare? Cu mult mai mult, e prețuit, Decât tot ceea ce-ai jertfit, Faptul că tu ai ascultat De glasul Său, neîncetat. Cu mult mai mult, se prețuiește Faptul că cineva păzește Cuvântul Său, necontenit, Decât grăsimea ce-a ieșit Din jertfele berbecilor, Date de un întreg popor.


În urmă, când a terminat, Semn îi făcuse Samuel Și îi vorbi, în acest fel: „Adu-mi-l pe Agag, de-ndat’, Pe cel ce fost-a împărat, Peste-Amalec.” Când l-au adus – Vesel – Agag, în gând, și-a spus: „Iată, a morți-amărăciune, Trecută este, pot a spune!”


Dar Samuel a cuvântat: „Așa precum tu ai lăsat Multe femeii fără copii – Cu a ta sabie – să știi Că a sosit timpul când – iată – Și mama ta va fi lăsată Fără de fii!” El a luat O sabie și l-a tăiat Pe-Agag, în fața Domnului, Făcând bucăți, din trupul lui.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa