Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Osea 6:4 - Biblia în versuri 2014

4 Ce să fac, oare, pentru voi, Iudo și Efraime-apoi? Evlavia-n a voastră viață E ca un nor de dimineață, E ca și roua-n câmpuri stând, Care va trece încurând.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 „Ce să fac cu tine, Efraim? Ce să fac cu tine, Iuda? Dragostea voastră este ca norul de dimineață, ca roua care dispare devreme.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 „Ce să fac cu tine, Efraim? Ce să fac (și) cu tine, Iuda? Dragostea voastră este ca ceața de dimineață și ca roua care dispare în scurt timp.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Ce să-ți fac, Efraím? Ce să-ți fac, Iúda? Îndurarea voastră este ca norul de dimineață, ca roua care trece repede.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 „Ce să-ți fac, Efraime? Ce să-ți fac, Iudo? Evlavia voastră este ca norul de dimineață și ca roua care trece curând.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Ce să‐ți fac, Efraime? Ce să‐ți fac, Iudo? căci bunătatea voastră este ca norul de dimineață și trece ca roua de dimineață.

Onani mutuwo Koperani




Osea 6:4
19 Mawu Ofanana  

Vicleana Iuda a văzut Ce fel de lucruri a făcut Sora pe care o avea Și cari, Israel, se numea, Dar n-a gândit că este bine Ca să se-ntoarcă, iar, la Mine – Din toată inima – căci ea, Doar prefăcută se vădea.”


În gânduri adâncit eram Și în a Mea sine ziceam: „Cum să te pun printre acei Cari se vădesc aleși ai Mei Și să te trec la moștenire, Ca să poți pune stăpânire Pe țara ‘ceea minunată Care-i podoabă nestemată – Podoabă a podoabelor – A tuturor neamurilor? Credeam că Îmi vei spune „Tată!” Și n-ai să te abați, vreodată, Din calea Mea și-al Meu cuvânt.


Dar am văzut, însă, că voi, În inimi, v-ați întors ‘napoi Și-n felu-acesta ați știut Ce este bine de făcut În fața Mea, căci ați vestit O zi în cari ați slobozit Pe-aceia ce se dovedeau Precum că robi, la voi, erau. În fața Mea – fără-ndoială – Voi ați făcut o învoială, În Casa peste cari, mereu, Este chemat Numele Meu.


Poporu-acesta, negreșit, Inimă dârză a vădit Și răzvrătită. El se scoală, Mereu, și-i gata de răscoală. Pleacă, apoi, acest popor,


„Cum așteptai să te iert Eu?” – Întreabă Domnul Dumnezeu. „Copiii tăi M-au părăsit. De cuviință au găsit, Să jure pe alți dumnezei Cu toate că idoli-acei Nu au ființă și nici minte. Făcutu-Mi-au ei jurăminte, Dar s-au dedat la preacurvie Și-au mers în casa de curvie!


„Atunci, să nu îi pedepsesc, Când astfel ei păcătuiesc? Sau oare, să nu Mă răzbun Pe-acest popor ce nu e bun?”


„De-aceea, Domnul oștilor A spus astfel: „Într-un cuptor, Iată că am să îi topesc, Căci să-i încerc, Eu Mă gândesc. Cum aș putea să Mă port Eu, Cu fiica poporului Meu?


Cum, Efraim, să te predau? Israele, cum să te dau? Cum să îți fac ce e știut Precum că Admei i-am făcut? Cum aș putea să fac cu voi, Ca și cu Țeboimu-apoi? Inima, tare, Mi se zbate, Iar în lăuntru-Mi sunt mișcate Toate, de mila ce-o simțesc Când către tine Eu privesc.


De-aceea, fi-va a lor viață, Ca norul cel de dimineață, Ca roua care e zvântată, Ca pleava cea de vânt purtată, Ca fumul care a ieșit Din horn și-apoi s-a risipit.


„Atunci când, să-l tămăduiesc, Pe Israel, Eu Îmi doresc, Nelegiuirea cea pe care Neamul lui Efraim o are, Precum și răutatea toată Cari în Samaria-i aflată, Iată că – fără îndoială – Atuncea iese la iveală, Pentru că-n tot ce au lucrat, Doar vicleșug au arătat. Hoți-n lăuntru se adună, Mâna pe pradă ca să pună. Afară sunt doar cete cari Alcătuite-s din tâlhari.


Dar mult, în el, nu o să-L țină, Pentru că n-are rădăcină. Când vor veni asupra lui, Din pricina Cuvântului, Necazuri și-l vor îngloda, În grabă Îl va lepăda.


Israeliții au făcut, Din nou, lucruri ce n-au plăcut, Lui Dumnezeu. S-a supărat Domnul, atunci, și-a-ntărâtat, Contra Israeliților, Pe cel ce fost-a domnitor Peste-al Moabului ținut. Numele care l-a avut Ăst împărat, era Eglon.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa