Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Osea 5:6 - Biblia în versuri 2014

6 Vor merge cu ale lor oi Și cu cirezile de boi, Să-L caute pe Domnul lor, Dar Domnul, de al Său popor, S-a depărtat și nicidecum Ei nu-L vor mai găsi, acum.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Vor merge cu turmele și cu cirezile lor ca să-L caute pe Domnul, dar nu-L vor găsi, căci S-a îndepărtat de ei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Vor merge cu turmele și cu cirezile lor ca să Îl caute pe Iahve; dar nu Îl vor găsi – pentru că El S-a depărtat de ei.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Cu turmele și cu cirezile lor vor merge să-l caute pe Domnul, dar nu-l vor găsi, căci el s-a îndepărtat de la ei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Vor merge cu oile și boii lor să caute pe Domnul, dar nu-L vor găsi nicidecum, căci S-a depărtat din mijlocul lor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Vor merge cu turmele lor și cu cirezile lor să caute pe Domnul dar nu‐l vor afla; s‐a retras de la ei.

Onani mutuwo Koperani




Osea 5:6
23 Mawu Ofanana  

„O să luăm, cu noi, copiii, Bătrânii noști’, precum și fiii Și fiicele pe cari le-avem. Boii și oile mai vrem Să le luăm, cu noi, la drum, Pentru că trebuie acum, Ca în a Domnului onoare, Să prăznuim o sărbătoare” – Răspuns-au Moise și Aron.


Atuncea doar, în gura mare Mă vor chema – nu voi răspunde! Mă vor căta – mă voi ascunde De fața lor, în acea zi Și nimeni nu mă va găsi,


Luată-i jertfa răului, Drept scârbă-n fața Domnului; Lui Dumnezeu îi e plăcută Doar rugăciunea ce-i făcută De oamenii neprihăniți.


Sunt toate jertfele pe care Cel rău le-aduce Domnului, O scârbă înaintea Lui, Știind că ele-s însoțite De gânduri ce-s nelegiuite.


Iute, pentru iubitul meu, Dezăvorât-am ușa eu, Dar între timp a dispărut Și astfel nu l-am mai văzut. Când îmi vorbea, eu mă simțeam Slăbită, parcă-nebuneam. Atunci, să-l caut, am fugit, Dar nicăieri, nu l-am găsit. În disperare, l-am strigat, Dar n-a răspuns. Nu l-am aflat.


Cel cari, un bou, a junghiat – Drept jertfă – nu a arătat Că e mai bun decât cel care, Un om, ca să omoare, are. Omul care jertfește-un miel, Va fi asemenea cu cel Care, un câine, a răpit Și-n urmă, gâtul i-a sucit. Apoi, omul acela care Aduce-un dar pentru mâncare, E-asemeni celui ce-a vărsat Sânge de porc. Cel ce-a luat Tămâie și a ars-o-apoi, E ca acela dintre voi care La idoli s-a-nchinat. Cei care astfel au lucrat, Mereu și-aleg căile lor Și în a urâciunilor Mulțime își găsesc plăcere.


„De-aceea, Domnul a vorbit În acest fel: „Vă dau de știre Că am s-aduc nenorocire Peste popor și vor vedea, Scăpare, că nu vor avea. La Mine vor striga, speriați, Dar n-au să fie ascultați!


Tu, însă, să nu îndrăznești, Pentru popor să mijlocești. Cereri și rugăciuni, astfel, Să nu-Mi faci Mie, pentru el. Necazu-n gheare îl va ține Și o să strige către Mine, Dar Eu, Fața, mi-o voi ascunde, Pentru că nu vreau a-i răspunde.


Chiar de au să se hotărască, Apoi, cu toții să postească, N-am să ascult rugile lor. Nu vreau mulțimea jertfelor, Nici darurile de mâncare Și nici acele jertfe care – Precum se știe – se socot A fi drept ardere de tot. Jertfele lor, nu le primesc, Pentru că vreau să-i nimicesc Cu ciuma și cu foametea Și să-i lovesc cu sabia.”


De-aceea zic: nu vă lăsați, De gânduri goale, înșelați, Privind la Casa Domnului Și-apoi zicând: „E Templul Lui!”


Un nor și Te-ai înfășurat În el, ca ruga înălțată De către noi, să nu străbată Până la Tine. Am văzut


De-aceea, voi lucra și Eu, Doar cu urgie. Ochiul Meu, Loc pentru milă, în el, n-are Și n-au să capete-ndurare. Degeaba vor striga, mereu, Pentru că n-am să-i ascult Eu.”


El zise: „Fiu al omului, Vezi ce fac ei? Vezi cât de mari Sunt urâciunile pe cari Le săvârșește Israel, Spre a mă-ndepărta, astfel, De sfântul Meu locaș? Ce crezi? Să știi, însă, că ai să vezi Și alte urâciuni pe cari Le fac și sunt cu mult mai mari!”


Ei junghie acele vite Care-Mi sunt Mie dăruite Și carnea le-o mănâncă-apoi. De-aceea, Domnul, de la voi, Să le primească, nu voiește. Domnul, acum, Își amintește Nelegiuirile lor, toate. Plăti-vor toți, pentru păcate Și astfel, în Egipt, apoi, Se vor întoarce, înapoi!


Oameni-atunci, de la o mare, Vor pribegi la altă mare, Din miazănoapte-n răsărit, Până se vor fi istovit Tot căutând Acel Cuvânt Rostit de către Domnul Sfânt. Zadarnic, au să se trudească, Pentru că nu au să-L găsească.


Apoi, la Domnul, au strigat, Dar El, nici un răspuns, n-a dat. Strigătul lor nu va pătrunde Până la El, căci Își ascunde Fața, în vremile acele, Din pricină că fapte rele – Neîncetat – au săvârșit.


„Cine va-nchide, așadar, Poarta de la al Meu altar, Pentru ca voi să nu veniți, Degrabă, focul să-l stârniți? Plăcere-n voi, Eu nu găsesc. De-asemenea, nu-Mi trebuiesc Nici darurile de mâncare Ce Mi le-aduce fiecare, Căci darurile ce-s făcute, De către voi, nu-Mi sunt plăcute!


După ce-i părăsea, târziu, Iisus pornea către pustiu, Ca să se roage liniștit, Singur, de nimeni stingherit.


„Atunci, o să Mă căutați, Dar nu-ți putea să Mă aflați. Acolo unde Eu fi-voi, Nu veți putea veni și voi.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa