Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Osea 5:5 - Biblia în versuri 2014

5 Mândria Israelului, Martoră, împotriva lui, Are să fie. Israel, Precum și Efraim, la fel, Doar prin nelegiuirea lor, Nemărginită, cădea-vor. Și Iuda, de asemenea, Cu ei alături va cădea.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Mândria lui Israel mărturisește împotriva lui. Israel și Efraim se împiedică în însăși nelegiuirea lor, iar Iuda se împiedică împreună cu ei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Mândria lui Israel mărturisește împotriva lui. Israel și Efraim se împiedică în înseși nedreptățile lor; iar Iuda se împiedică și ea împreună cu ei.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Mândria lui Israél dă mărturie înaintea feței lui, iar Israél și Efraím se vor poticni în nelegiuirea lor; ba chiar și Iúda se va poticni cu ei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Dar mândria lui Israel va fi martoră împotriva lui, și Israel și Efraim vor cădea prin nelegiuirea lor, și Iuda va cădea și el cu ei.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Și mândria lui Israel mărturisește înaintea feței lui: de aceea Israel și Efraim vor cădea prin nelegiuirea lor; ba chiar și Iuda va cădea cu ei.

Onani mutuwo Koperani




Osea 5:5
25 Mawu Ofanana  

E hotărât: nepedepsit Nu va scăpa cel rău, nicicând; Însă sămânța celui blând – Neprihănit – va fi scutită.


De nevinovăția lui, Cărările-i sunt netezite; Dar răutățile urzite De omul rău – toți au să vadă – Că îl vor face ca să cadă.


De răutate e surpat Cel rău; dar cel neîntinat, La moarte chiar, nădăjduiește.


Nu știi? Oare n-ai auzit? Neprihănitul se ridică De șapte ori, chiar dacă pică! Însă cei răi se prăbușesc: Nenorocirile-i zdrobesc!


Însă, și cei trufași mai sânt: Ei își țin ochii ridicați.


Ierusalimul s-a stricat Și-acuma este clătinat. Cu Iuda s-a-ntâmplat la fel, Căci clătinat este și el. Faptele lor necugetate Se dovedesc a fi-ndreptate Doar împotriva Domnului, Să-nfrunte măreția Lui.


Înfățișarea fețelor Stă mărturie-n contra lor Și precum Sodomiții – iată – Nelegiuirea le e dată Pe față, căci nu se sfiesc, Iar s-o ascundă, nu voiesc. Vai, e de sufletele-acele, Căci pregătesc doar lucruri rele!


Cei ce fac idoli, pot a spune Precum că sunt deșertăciune, Iar ale lor lucrări, vă zic Că nu folosesc la nimic. Însă, chiar lucrurile-acele Mărturisit-au despre ele Și-arată că-s nepricepute. Fără vedere sunt făcute Și toate sunt – vede oricine – Spre a le face de rușine.


Fărădelegile, pe care Le-am făptuit fără-ncetare, În a Ta față se găsesc. Păcatele mărturisesc Despre călcările de lege. La fel, a noastră făr’delege Este cu noi, necontenit, Și știm ce rele-am făptuit.


„Dacă păcatele pe care Le-am săvârșit, fără-ncetare, În contra noastră se vădesc Acuma că mărturisesc, Atuncea pentru al Tău Nume, Lucrează Tu Doamne, pe lume! Abateri multe-am săvârșit Și împotrivă-Ți am greșit.


Tu însuți doar, te pedepsești Și iată, singur te lovești Cu răutatea ta cea mare Și necredincioșia-ți tare. Vei ști, astfel, cât e de rău, Să-L părăsești pe Domnul tău. Vedea-vei dar, că nu e bine Că n-ai avut teamă de Mine. Așa a spus cel cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu.”


„Întoarce-te dar, Israel, La Domnul! Vino la Acel Care S-a dovedit, mereu, Că este al tău Dumnezeu! Pentru că, iată, ai căzut, Prin relele ce le-ai făcut.


S-aducă orișice ființă, Numai cuvinte de căință Și-n felu-acesta, înapoi, La Domnul să vă-ntoarceți voi. Spuneți-I plini de umilință: „Arată-ne bunăvoință! Iartă păcatele pe care Întregul nostru neam le are Și-n loc de tauri, mai apoi, Laude-Ți vom aduce noi.


Ai să te poticnești, pe loc, Ziua, și-apoi al tău proroc O să pățească tot la fel, Căci se va poticni și el, Noaptea. Au să se repezească, Pe mama ta, s-o nimicească.


Dar pentru Efraim, chiar Eu Voi fi asemeni unui leu, Iar pentru Iuda – mai apoi – Ca puiul leului fi-voi. Eu, da, Eu – cum se va vedea – Voi fi cel ce va sfâșia Și am să plec. Eu am să iau, În urmă, tot ceea ce vreau Și nu se află nimenea Ca să răpească prada Mea.


Mândria Israelului Mărturisește-n contra lui. Cu toate-acestea, se vădește Că el nici nu se sinchisește Și nu se-ntoarce înapoi, La Dumnezeul lui, apoi! Chiar dacă fost-a pedepsit, Să-L caute, nu a voit!


Căci Israelul n-a ținut, Seama de Cel ce l-a făcut, Ci L-a uitat, când și-a zidit Palate. Iuda și-a-nmulțit Cetățile-ntărite-apoi. De-aceea, foc trimite-voi, Peste cetățile-nălțate Și peste ale lor palate.”


„Iată, a lui Israel fiică Picat-a și nu se ridică. Trântită la pământ e ea Și n-o ridică nimenea.”


Dar, prin aceasta, dovediți – Prin ceea ce mărturisiți – Că sunteți fii de ucigași, Dacă ai voști’ înaintași – Exact așa precum ați zis – Pe toți prorocii, i-au ucis.


Stăpânul zise-atunci: „Rob rău, Te judec, după gândul tău! Știai că-s aspru, că îți cer Ceea ce n-am pus și secer De unde nu am semănat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa