Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Osea 5:4 - Biblia în versuri 2014

4 Faptele lor nu i-au lăsat Să vină la Cel cari, mereu, Este al lor sfânt Dumnezeu. Duh de curvie e aflat În a lor inimă-așezat Și nu cunosc pe Domnul lor, Cari îi e Domn, ăstui popor!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Faptele lor nu le îngăduie să se întoarcă la Dumnezeul lor, căci în mijlocul lor este un duh de prostituție, și ei nu-L cunosc pe Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Faptele lor nu le permit să se întoarcă la Dumnezeul lor, pentru că în mijlocul lor este un spirit de adulter; și ei nu Îl cunosc pe Iahve.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Faptele lor nu le permit să se întoarcă la Dumnezeul lor, căci un duh al desfrânării este în ei și pe Domnul nu-l cunosc.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Faptele lor nu le îngăduie să se întoarcă la Dumnezeul lor, căci un duh de curvie este în inima lor și nu cunosc pe Domnul!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Faptele lor nu‐i lasă să se întoarcă la Dumnezeul lor; căci duhul curviei este în mijlocul lor și ei nu cunosc pe Domnul.

Onani mutuwo Koperani




Osea 5:4
22 Mawu Ofanana  

Să nu fie precum erau Ai lor părinți pe când trăiau, Deci un neam rău ce s-a vădit, Întotdeauna, răzvrătit, Având o inimă slăbită Și de puteri secătuită Și-un duh ce se-arăta mereu, Necredincios lui Dumnezeu!


Toți oamenii din astă lume Care cunosc al Tău Sfânt Nume, Se-ncred în Tine, căci Tu ești Cel care nu îi părăsești Pe cei care Te-au căutat Și pe-a Ta cale au umblat!


O inimă, ei vor avea Și să-nțeleagă, vor putea, Precum că Domnul sunt doar Eu. Astfel, vor fi poporul Meu, Iar Eu – atuncea – am să fiu Drept Dumnezeul lor Cel viu. Voi face să le meargă bine, Dacă se-ntorc, din nou, la Mine, Din toată inima și vor Să fie iar, al Meu popor.


Voi pune sabia să plece Și-ale lui ape să le sece, Căci e o țară-a tuturor, A tuturor idolilor, Iar oameni-au înnebunit, Cu ai lor idoli, negreșit.


Vreau să se laude doar cel Care înțelepciune are De-a Mă cunoaște și cel care Este încredințat că Eu Sunt Domnul, Cel care – mereu – Milă vădește și arată Numai o dreaptă judecată, Făcând dreptate pe pământ! Oameni-acești, pe plac, Îmi sânt!”


„Mijlocul de fățărnicie Îți este locuință, ție. Fățarnici, ei se dovedesc Și, să Mă știe, nu voiesc.”


Iată că-i vin dureri pe care Doar ceasul nașterii le are. E un copil cari – negreșit – De-nțelepciune e lipsit, Și se vădește-n acest fel, Că nu poate să nască el Așa precum e nimerit, La timpu-anume sorocit.


„Voi toți, cei care vă aflați, În Israel, să ascultați Cuvântul Domnului căci, iată, El o să facă judecată Locuitorilor pe care, Pe-al ei cuprins, țara îi are, Căci adevăr nu se găsește, Pentru că nu sălășluiește Nici îndurarea-n țara lor Și pentru că acest popor N-are știință și nici teamă De Dumnezeu, de bună seamă.


Curvia-ntâi și-apoi la fel, Mustul – alăturea de el Având tăria vinului – Răpesc mințile omului.


Cel care e popor al Meu, Un lemn, întreabă, tot mereu, Iar un toiag se dovedește Precum că-i cel ce-i prorocește, Pentru că duhul de curvire Îl duce-acum în rătăcire Și e necredincios, mereu, Celui ce-i este Dumnezeu.


Nu pot ca să le pedepsesc Pe fiice și nurori, căci voi Sunteți cei cari se duc apoi, Deoparte, jertfe aducând, Alături desfrânate-având, Care în templu se găsesc. Oameni-aceștia se vădesc Lipsiți de minte. A lor fire Îi duce doar către pieire.


Piere-a poporului ființă, Căci lipsă e, de cunoștință. De cunoștință, ai uitat, De-aceea fi-vei lepădat, Iar preot, nu ai să-Mi mai fii. Pentru că n-ai vrut să te ții De Legile lui Dumnezeu, Pe-ai tăi copii, îi uit și Eu!


Tot Efraimul e o mică Precum și proastă turturică, Fără pricepere în ea, Căci a chemat Asiria Ca să îi vină-n ajutor, Cu neamul Egiptenilor.


Când Efraim și-a construit Altare, a păcătuit, Căci doar altarele-nălțate Îl fac să cadă în păcate.


Se vor purta, astfel, cu voi, Căci nu Ne-au cunoscut, pe Noi – Nici pe-al Meu Tată, nici pe Mine.


Acum, totuși, se dovedește Că nu-L cunoașteți. Vă e greu, A crede-așa ceva. Dar Eu, În schimb însă, Îl cunosc bine. Că nu-L cunosc, de aș susține, Aș fi un mincinos apoi, Exact așa cum sunteți voi. Dar Îl cunosc și-adeveresc, Căci Eu, Cuvântul, Îi păzesc.


Fii lui Eli, răi, erau. Pe Domnul, nu Îl cunoșteau.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa