Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Osea 4:9 - Biblia în versuri 2014

9 Dar și soarta preotului Va fi ca a poporului. Pedeapsă va fi căpătat Așa după cum a umblat. Am să îi dau răsplată dreaptă, După cum cere a lui faptă.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Dar și preotul va avea aceeași soartă ca poporul: îl voi pedepsi după căile lui și îi voi răsplăti după faptele lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Dar și preotului i se va întâmpla la fel ca celorlalți oameni din popor. Îi voi pedepsi pe amândoi conform stilului lor de viață. Le voi oferi recompensa care se potrivește cu faptele lor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Cum este poporul, așa și preotul: voi cerceta căile lor și după faptele lor le voi răsplăti.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Dar și preotului i se va întâmpla ca și poporului; îl voi pedepsi după umbletele lui și-l voi răsplăti după faptele lui.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Și ca poporul așa va fi și preotul; și voi cerceta căile lor în ei și le voi răsplăti faptele.

Onani mutuwo Koperani




Osea 4:9
23 Mawu Ofanana  

Cum cel neprihănit primește Răsplată-aici – chiar pe pământ – Cu-atât mai mult atuncea sânt Și păcătoșii răsplătiți, Precum toți cei nelegiuiți.


Prin rodul guri-i săturat Oricine; cel ce a lucrat Primi-va plata lucrului, După lucrarea mâinii lui.


Cel rău nu poate-a se desface, Prins chiar de-a lui nelegiuire. Păcatul său, în stăpânire Are să-l țină, strâns legat.


Cum s-a-ntâmplat preotului, O să se-ntâmple tuturor Celor care sunt din popor. Stăpânul va avea și el, A slugii soartă, iar – la fel – Stăpâna va păți – și ea – Precum slujnica ce-o avea. De-asemenea, cumpărătorul Va fi la fel ca vânzătorul, Iar cel care-mprumut a dat, Ca și cel cari s-a-mprumutat, Căci cel ce dă va fi la fel Ca și cel ce-i dator la el.


Bine-i de cel neprihănit: Acela este fericit, Pentru că are să adune Roade, din faptele lui bune.


Minciuni, prorocii prorocesc, Iar preoții le folosesc Pentru a stăpânii în pace. Poporului Meu mult îi place Lucrul acesta. Dar apoi – În urmă – ce veți face voi?”


Mai mult, cei care Leviți sânt, Dar care s-au îndepărtat De Mine și nu M-au urmat – Purtându-se-ntru tot la fel Ca întreg neamul Israel – Își vor purta pedeapsa lor, Pedeapsa făr’delegilor Și a păcatelor pe care Le făptuise fiecare.


Ei au slujit, pentru popor, ‘Naintea idolilor lor Și în păcat, în acest fel, Căzut-a-ntregul Israel. De-aceea, brațul Mi-am ‘nălțat Și-n contra lor l-am îndreptat” – Zice Acela cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu – „Să-și poarte-n fața tuturor, Pedeapsa făr’delegilor Și a păcatelor pe care Le-au săvârșit, fără-ncetare.


Iar Domnul astfel a vorbit: „Pune-i, copilului acel, Un nume: cheamă-l Izreel. Pentru că, iată, în curând, Să pedepsesc, Mi-am pus în gând, Casa lui Iehu. Negreșit, Pedeapsă își va fi primit Pentru tot sângele vărsat, La Izreel. Voiesc – de-ndat’ – Capăt să pun, în acest fel, Domniei lui, în Israel.


De-aceea, am să-i pedepsesc Atuncea când am să voiesc. Trimite-voi în contra lor, Oștirile popoarelor, Ca să le fie pedepsită Nelegiuirea îndoită!


În ceartă, Domnul Se găsește Cu Iuda, și îl pedepsește Pe Iacov, după-a lui purtare, Iar după faptele pe care El le-a făcut, va căpăta Răsplata ce-o va merita.


Era-n pântecul mamei sale, Atunci când a găsit cu cale, Ca brațul el să și-l întindă Și de călcâi apoi să-l prindă Pe frate’ său. S-a arătat Puternic, căci el s-a luptat Cu Dumnezeu. S-a războit


Ei, nici o clipă, nu gândesc, Precum că Eu Îmi amintesc De răutatea lor cea mare, Iar faptele cele cu care Se înconjoară, negreșit, Toate ‘nainte-Mi s-au suit!


Ei junghie acele vite Care-Mi sunt Mie dăruite Și carnea le-o mănâncă-apoi. De-aceea, Domnul, de la voi, Să le primească, nu voiește. Domnul, acum, Își amintește Nelegiuirile lor, toate. Plăti-vor toți, pentru păcate Și astfel, în Egipt, apoi, Se vor întoarce, înapoi!


Întreaga răutate, iată, Chiar la Ghilgal e așezată. Scârbit sunt, de acest popor, Din pricina relelor lor. Tocmai de-aceea, Eu voiesc, Din Casa Mea, să-i izgonesc. Să îi iubesc Eu nu mai pot, Pentru că, după cum socot, Sunt îndărătnici toți cei cari Se dovedesc ai lui mai mari.


În stricăciuni se-afundă ei, Precum în zilele Ghibei. Domnul are să-i pedepsească, Pentru că o să-Și amintească De făr’delegile pe care Le-au săvârșit, fără-ncetare.


Totuși, cuvintele rostite, Poruncile orânduite Pe care Eu le-am dăruit Prorocilor ce M-au slujit, Nu i-au atins pe-acei pe care, Al vost’ popor, părinți, îi are? Atunci, ei s-au întors ‘napoi Și-n acest fel au zis apoi: „Domnul oștirii ne-a făcut Precum a spus de la-nceput, Căci după fapte, numai, are A-i răsplăti la fiecare!”


Sunt călăuze oarbe, iar Voi să-i lăsați în pace dar; Căci orbul care îl conduce Pe un alt orb, la groapă-l duce – Nici unul nu o va vedea Și, astfel, au să cadă-n ea.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa