Osea 4:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ Piere-a poporului ființă, Căci lipsă e, de cunoștință. De cunoștință, ai uitat, De-aceea fi-vei lepădat, Iar preot, nu ai să-Mi mai fii. Pentru că n-ai vrut să te ții De Legile lui Dumnezeu, Pe-ai tăi copii, îi uit și Eu!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁶ Poporul Meu este nimicit, din lipsă de cunoștință. Pentru că ai respins cunoștința, și Eu te resping ca preot al Meu! Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, și Eu îți voi uita fiii!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Poporul Meu este decimat de lipsa cunoașterii. Pentru că ai respins cunoașterea, acum și Eu te resping ca preot al Meu! Pentru că ai uitat legea Dumnezeului tău, să știi că și Eu îți voi uita fiii!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ Se distruge poporul meu, pentru că nu are cunoaștere. Fiindcă ai refuzat cunoașterea, și eu voi refuza să mai fii preot pentru mine. Deoarece ai uitat legea Dumnezeului tău, și eu îi voi uita pe fiii tăi.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ Poporul Meu piere din lipsă de cunoștință. Fiindcă ai lepădat cunoștința, și Eu te voi lepăda și nu-Mi vei mai fi preot. Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, voi uita și Eu pe copiii tăi!

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ Poporul meu este nimicit din lipsa de cunoștință. Pentru că ai lepădat cunoștința și eu te voi lepăda ca să nu‐mi fii preot; pentru că ai uitat legea Dumnezeului tău, voi uita și eu pe copiii tăi.

Osea 4:6 Mawu Ofanana

2 Cronici 15:3

Mai multă vreme, Israel Fusese fără Domnul; el, Nici măcar preoți, n-a avut, Preoți care să fi putut Pe oameni ca să îi învețe Și-n lege să le dea povețe. Israeliții, la-nceput, Nici măcar lege n-au avut.

Iov 36:12

Dar dacă nu L-au ascultat, Uciși de sabie-au pierit În bezna care i-a orbit.

Psalmi 119:139

Iată că râvna mea adâncă E-aceea care mă mănâncă, Pentru că oamenii acei – Cari se vădesc dușmani ai mei – Uită mereu, în mod voit, Cuvintele ce le-ai rostit.

Psalmi 119:153

Un ticălos sunt eu. Privește La mine și mă izbăvește, Căci a Ta Lege, niciodată – De mine – nu a fost uitată.

Psalmi 119:61

Curse-mi întind cei răi, dar eu, La legea Ta, gândesc mereu.

Psalmi 18:27

Poporul care e smerit, De Tine este mântuit. Priviri trufașe dovedite, În fața Ta vor fi smerite.

Proverbe 10:21

Buzele celui ne-ntinat, Pe mulți oameni i-a-nviorat; Dar cel nebun morți-i sortit, Căci minte nu a dovedit.

Proverbe 19:2

Pagubă-i lipsa de știință; Iar cine, în necunoștință, ‘Nainte fuge neghiobește, Mereu, tot rău o nimerește.

Isaia 1:3

Boul își știe – negreșit – Stăpânul care îl hrănește. La fel, măgarul se vădește, Că își cunoaște-al său stăpân Și ieslea-n care-i pune fân. Dar Israel, precum văd bine, Nu Mă cunoaște, căci nu ține Seamă de ceea ce i-am spus, De legile pe cari le-am pus.

Isaia 17:10

De Cel care este, mereu, Al mântuirii Dumnezeu, Tu ai uitat și n-ai voit – Nicicând – să îți fi amintit De Stânca ta, nespus de tare, Cari îți era loc de scăpare. Tocmai de-aceea, ți-ai sădit Răsaduri care ți-au priit Și care ție îți plăceau. Butuci care străini erau, Tu i-ai adus și i-ai sădit.

Isaia 27:11

Când ramurile-i sunt uscate Rupte-s și focului sunt date. Femeile au să le-adune Și-apoi, pe foc, au a le pune. Acest popor a dovedit Că de pricepere-i lipsit. De-aceea, rău nu I-a părut, De el, Celui ce l-a făcut. De-aceea, nu i-a arătat Milă și nici nu l-a iertat.

Isaia 28:7

Însă și ei sunt clătinați, De aburii de vin purtați Și amețit e fiecare, Căci bea o băutură tare. Și preoții și-aceia cari Proroci sunt, de băuturi tari Sunt îmbătați și-s stăpâniți De vin, căci umblă amețiți. Se clatină când prorocesc. Când judecă, se poticnesc.

Isaia 29:12

Sau dacă vrei s-o dai, cumva, Să o citească cineva – Care în ea o să privească, Însă nu știe să citească – Și îi vei spune: „Ia, citește!”, El – după ce o răsfoiește – Va zice: „N-am să reușesc Pentru că nu știu să citesc!”.

Isaia 3:12

Pe-al meu popor îl asupresc Niște copii și-l stăpânesc Niște femei. Popor al meu, Cârmuitorii tăi, mereu, Te duc în rătăcire mare Și pustiesc a ta cărare!

Isaia 45:20

„Vă strângeți și v-apropiați Voi, cei care sunteți scăpați Din țările neamurilor! Vă spun, spre știrea tuturor, Că toți cei care își cioplesc Idolii lor se dovedesc Fără pricepere, căci cheamă Un domn care – de bună seamă – Nu poate ca să-i mântuiască Sau sprijin să le dăruiască.

Isaia 5:13

Pe ne-așteptate, o să fie Al meu popor dus în robie. Bogații cari erau în țară, Atunci, de foame au să piară, Iar gloatele nenumărate De sete-ajunge-vor uscate.

Ieremia 2:8

Preoții Mei n-au întrebat: „Unde e Domnul, așezat?” Păstorii Legii n-au știut De Mine. Nu M-au cunoscut Păstorii sufletești ai Mei, Căci necredință-au vădit ei. Prorocii care au venit, Numai prin Baal au prorocit, Iar cei la care-au alergat, Nicicând un sprijin nu le-au dat.”

Ieremia 4:22

„Poporul Meu este nebun. Nu Mă cunoaște. Pot să spun Că ai poporului Meu fii La fel sunt ca niște copii. N-au minte, iar priceperea, La ei, nu are loc să stea. Meșteri în rău pot a se ține, Dar nu știu ca să facă bine.”

Ieremia 5:21

„Ascultă dar, și ia aminte Poporule, care n-ai minte Și n-ai nici inimă, lipsit De văz și-auz deși-i vădit Că ai urechi, neîndoios, Și ochi, dar nu-ți sunt de folos!

Езекиел 44:23

Ei trebuie să Îmi învețe Poporul și să-i dea povețe Ca astfel el să izbutească Să poată să deosebească Un lucru care este sfânt De celelalte ce nu sânt. El trebuie să aibă știre Să facă o deosebire Între cele ce sunt curate Și cele care-s necurate.

Osea 13:6

Dar de pășune când ai dat Și când sătul tu te-ai simțit, În inimă tu te-ai mândrit Și-apoi de Mine ai uitat.

Osea 2:13

Pentru acele zile când Mergea, tămâie, aducând ‘Naintea Baalilor, doresc – Acuma – să o pedepsesc. Pentru acele zile când – După ibovnici, alergând – Cu salbă mândră se gătea Și-n nas verigă își punea, Am să o pedepsesc, de-ndat’. O pedepsesc, căci M-a uitat! Așa va fi căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

Osea 4:1

„Voi toți, cei care vă aflați, În Israel, să ascultați Cuvântul Domnului căci, iată, El o să facă judecată Locuitorilor pe care, Pe-al ei cuprins, țara îi are, Căci adevăr nu se găsește, Pentru că nu sălășluiește Nici îndurarea-n țara lor Și pentru că acest popor N-are știință și nici teamă De Dumnezeu, de bună seamă.

Osea 4:12

Cel care e popor al Meu, Un lemn, întreabă, tot mereu, Iar un toiag se dovedește Precum că-i cel ce-i prorocește, Pentru că duhul de curvire Îl duce-acum în rătăcire Și e necredincios, mereu, Celui ce-i este Dumnezeu.

Osea 4:14

Nu pot ca să le pedepsesc Pe fiice și nurori, căci voi Sunteți cei cari se duc apoi, Deoparte, jertfe aducând, Alături desfrânate-având, Care în templu se găsesc. Oameni-aceștia se vădesc Lipsiți de minte. A lor fire Îi duce doar către pieire.

Osea 5:4

Faptele lor nu i-au lăsat Să vină la Cel cari, mereu, Este al lor sfânt Dumnezeu. Duh de curvie e aflat În a lor inimă-așezat Și nu cunosc pe Domnul lor, Cari îi e Domn, ăstui popor!

Osea 6:6

Căci iată, nu jertfe voiesc, Ci bunătate Eu doresc! Decât arderi de tot, mereu, Cunoașterea de Dumnezeu E ceea ce Eu am cerut!

Osea 7:11

Tot Efraimul e o mică Precum și proastă turturică, Fără pricepere în ea, Căci a chemat Asiria Ca să îi vină-n ajutor, Cu neamul Egiptenilor.

Osea 7:9

Străinii, vlaga, i-o mănâncă Dar el nu își dă seama, încă. Vin bătrânețile și teama, Însă el tot nu își dă seama.

Osea 8:1

„Ia trâmbița și-n gură-o ține! Vrăjmașul, ca un vultur, vine Asupra casei Domnului! Pricină-i legământul Lui. Călcat-au al Meu legământ, Iar legile care le sânt Date – la fel – nu le-au păzit. De-aceea, au păcătuit În contra Legii ce-am lăsat-o Și s-o păzească, Eu le-am dat-o.

Osea 8:12

De-i scriu poruncile pe care Întreaga Mea Lege le are, Acestea nu vor fi primite, Ci drept străine-or fi privite.

Osea 8:14

Căci Israelul n-a ținut, Seama de Cel ce l-a făcut, Ci L-a uitat, când și-a zidit Palate. Iuda și-a-nmulțit Cetățile-ntărite-apoi. De-aceea, foc trimite-voi, Peste cetățile-nălțate Și peste ale lor palate.”

Osea 9:17

Acela care, tot mereu, Îmi este Domn și Dumnezeu Are să-i lepede de-ndat’, Pentru că nu L-au ascultat. De-aceea, ei se pomenesc Că printre neamuri rătăcesc.”

Matei 1:6

Un fiu, și David a avut – Pe Solomon. El s-a născut Din văduva lui Urie, Iar Roboam, fiu lui îi e.

Matei 15:14

Sunt călăuze oarbe, iar Voi să-i lăsați în pace dar; Căci orbul care îl conduce Pe un alt orb, la groapă-l duce – Nici unul nu o va vedea Și, astfel, au să cadă-n ea.”

Matei 15:8

„Se-apropie, acest popor, De Mine, doar cu gura, iar Cu buzele, Mă cinstesc doar, Însă, cu inima, văd bine, Cât de departe e de Mine.

1 Samuel 2:12

Fii lui Eli, răi, erau. Pe Domnul, nu Îl cunoșteau.