Osea 4:2 - Biblia în versuri 2014

² Strâmb numai, jură fiecare Și minte cu nerușinare, Omoară și năpăstuiește, Căci nici o teamă nu vădește.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² Fiecare jură strâmb, înșală, ucide, fură și comite adulter. Ei folosesc violența, iar vărsările de sânge se țin lanț.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Fiecare jură fals, înșală, omoară, fură și comite adulter. Ei jefuiesc și fac crime continuu.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Jurământul, minciuna, crima, furtul și adulterul s-au răspândit, sângele atinge sângele.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² „Fiecare jură strâmb și minte, ucide, fură și preacurvește, năpăstuiește și face omoruri după omoruri,

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Jurarea și minciuna și uciderea și furtul și preacurvia s‐au răspândit și sânge se atinge de sânge.

Osea 4:2 Mawu Ofanana

Geneza 4:8

Cain, către Abel, a grăit: „Haidem la câmp!” – și l-a momit Cu vorba, căci i-a hotărât Soarta. Pe câmp l-a omorât.

Isaia 24:5

Toate s-au întâmplat deodată, Pentru că țara e spurcată De cei care o locuiesc. Oameni-aceștia nu păzesc Legile care au fost date. Poruncile au fost călcate, Iar legământul – pus să fie Un legământ pentru vecie – L-au rupt. De el, nu le-a păsat Ci în picioare l-au călcat.

Isaia 48:1

„Lucrul acest să-l ascultați Voi toți acei care purtați, Azi, numele lui Israel Și cari sunteți Iudei, de fel. Casă-a lui Iacov, ia aminte Și-ascultă dar, aste cuvinte. Ascultați toți, voi cari, mereu, Spre-al lui Israel Dumnezeu V-ați întors ochii și-ați strigat, Voi toți cei care ați jurat Pe sfântul Nume-al Domnului, Dar n-ați venit în fața Lui, În adevăr să vă vădiți Oameni a fi, neprihăniți!

Ieremia 51:5

Iată că nu sunt părăsiți Nici Iuda și nici Israel, De Dumnezeul lor, de Cel Cari este Domn al oștilor. Iată, țara Haldeilor E plină de nelegiuire Și e-ndreptată a ei fire În contra Sfântului pe care Neamul lui Israel Îl are.

Ieremia 6:7

Precum țâșnește apa până Când se revarsă din fântână, Așa țâșnește, din cetate, Nemărginita-i răutate. Doar silnicie și prăpăd, Între ale ei ziduri, văd. Durere mare-n ea găsesc, Care privirea Mi-o rănesc.

Plângerile 4:13

Faptul acest e rodul lor – A tuturor păcatelor – Făcute de ai săi preoți, Precum și de prorocii toți, Pentru că-n el, ei au vărsat Sângele cel nevinovat!

Езекиел 7:23

Haideți! Grăbiți-vă! Veniți Și lanțuri, voi să pregătiți! Căci plină e, de dă pe-afară, Doar cu omoruri, biata țară! Cetatea a ajuns să fie Plină – acum – de silnicie.

Osea 10:13

Dacă voi, răul, l-ați arat, Nelegiuiri ați secerat Și ați mâncat, fără-ncetare, Rodul pe cari minciuna-l are. În carele ce le-ai avut – De luptă – tu te-ai încrezut Și-n numărul vitejilor Pe cari îi are-al tău popor.

Osea 10:4

Vorbe deșarte, ‘lunecoase, Și jurăminte mincinoase Rostesc cu toți, atunci când sânt Puși să încheie-un legământ. De-aceea și pedeapsa lor, Asemeni buruienilor Otrăvitoare, o să fie, Aflate-n brazda din câmpie!

Osea 11:12

„Tot Efraimul – bunăoară – Doar cu minciuni mă înconjoară, Iar cu-nșelătorii, la fel, Mă împresoară Israel. Cât despre Iuda, iată-l dar, Precum că e tot un hoinar, Față de Domnul Dumnezeu Cel sfânt și credincios, mereu.”

Osea 12:14

Dar Efraim, pe Domnul său, Îl mâniase foarte rău. De-aceea, fi-va aruncat Asupră-i, sângele vărsat, Căci Domnul o să-i dea răsplată, Pentru ocara aruncată.”

Osea 5:2

Necredincioșii se afundă În a nelegiuirii undă. Dar grijă am să dovedesc, Pe toți ca să îi pedepsesc!

Osea 6:8

Cetate de nelegiuiți, E Galaadul. Locu-acel, Urme de sânge, are-n el!

Osea 6:9

Iată că ceata celor cari Sunt preoți, ceată de tâlhari S-arată, pentru că pândește Și-apoi omoruri săvârșește Pe tot cuprinsul drumului Cari este al Sihemului. Aceste cete se vădesc Că mișelii doar, săvârșesc.

Osea 7:1

„Atunci când, să-l tămăduiesc, Pe Israel, Eu Îmi doresc, Nelegiuirea cea pe care Neamul lui Efraim o are, Precum și răutatea toată Cari în Samaria-i aflată, Iată că – fără îndoială – Atuncea iese la iveală, Pentru că-n tot ce au lucrat, Doar vicleșug au arătat. Hoți-n lăuntru se adună, Mâna pe pradă ca să pună. Afară sunt doar cete cari Alcătuite-s din tâlhari.

Osea 7:3

Cu răutatea ce-o vădesc, Pe împărat îl veselesc, Iar cu minciuni, pe-aceia cari Sunt căpitanii lor cei mari.

Osea 7:4

Toți, preacurvari, s-au dovedit, Precum cuptorul încălzit De un brutar. Lemne, pe foc, El nu mai pune-apoi deloc, De când plămadă-a frământat Și până când s-a ridicat, Căci trebuință nu era Să mai ațâțe flacăra.

Miheia 3:2

Dar binele îl urâți voi Și iubiți răul mai apoi, Căci pielea, de pe oase, știți – Și carnea – să le jupuiți!

Miheia 3:9

„Ascultați voi, aceia cari, În Iacov, sunteți cei mai mari! Să ascultați și voi, la fel, Cari sunteți mari în Israel! Să ascultați voi, cei cari știți, Dreptul – mereu – să îl suciți, Căci scârbă doar ați arătat, Pentru dreptate, ne-ncetat!

Miheia 6:10

Cel rău, în casa lui, mai are Comori nelegiuite, oare? Efa cea mică, blestemată, Mai este-n casa lui aflată?

Miheia 7:2

Omul de bine-a părăsit Țara. Nimeni nu e cinstit. La pândă, toți se rânduiesc. Să verse sânge se grăbesc, Iar fratelui pe cari îl are, Curse-i întinde fiecare.

Țefania 3:1

Vai de cetatea cea spurcată Cari îndărătnică se-arată Și de-asuprire este plină!

Zaharia 5:3

El mi-a vorbit: „Sulul ce zboară Este blestemul de pe țară, Pentru că – după cum s-a zis Și după cum, în el, e scris – Cel care-i hoț pentru că fură, Precum și cel care strâmb jură, Vor fi zdrobiți de peste fire Căci șterși sunt, cu desăvârșire.

Zaharia 7:9

„Așa a zis Acel pe care Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Faceți cu-adevărat dreptate! Purtați-vă cu bunătate Și să arete fiecare, Aproapelui său, îndurare!

Matei 23:35

Asupra voastră, va să vină Tot sângele nevinovat, Ce, pe pământ, a fost vărsat, De la acel neprihănit Care a fost Abel numit, Și pân’ acum, la Zaharia – Cari fiu îi e lui Barachia – Cel ce-ntre Templu și altar A fost ucis de voi, măcar Că el era nevinovat.

Fapte 7:52

Care proroc a fost primit? Și care n-a fost prigonit, De-i voști’ părinți? Ce-aveți de zis? Întotdeauna, i-ați ucis Pe-aceia care au vestit Că vine Cel Neprihănit, Cel care-a fost vândut de voi, Pe care L-ați ucis apoi.

Deuteronom 5:11

Să nu ia în deșert, cumva, Sfântul Meu Nume, cineva. Căci Dumnezeu, nepedepsit – Pe cel care a îndrăznit Să ia-n deșert Numele Lui – Nu o să-l lase. Nimănui, Acest fapt, nu-i e-ngăduit Și aspru fi-va pedepsit.

Deuteronom 5:18

Va trebui să te ferești. De-asemeni, să nu preacurvești.

Deuteronom 5:19

Să nu furi de la nimenea;

1 Tesaloniceni 2:15

Acești Iudei – precum am zis – Pe Domnul nostru, L-au ucis, Și pe proroci. Necontenit, Apoi, pe noi, ne-au prigonit. Acuma, nouă – tuturor – Vrăjmași ne sunt ei, fraților. Prin tot ceea ce fac, mereu, Nu-i sunt plăcuți, lui Dumnezeu,

Revelația 17:6

Cum că femeia s-a-mbătat, De tot sângele sfinților, Precum și-al mucenicilor Care trăit-au pe pământ Și cari, ai lui Iisus doar, sânt. Când am văzut-o, m-am mirat,