Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Osea 4:16 - Biblia în versuri 2014

16 Iată că-ntregul Israel Dă din picioare-acum, la fel Ca o mânzată dovedită Precum că este ne-mblânzită. Și pe pășuni întinse, el, Păscut să fie, ca un miel, De către Domnul Dumnezeu!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 Israel este încăpățânat ca o junincă nesupusă. Deci, cum o s-o mai pască Domnul ca pe un miel pe o pășune întinsă?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Israel este încăpățânat ca un animal tânăr neascultător. Deci cum îl va mai paște Iahve ca pe un miel pe o mare pășune?

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Căci ca o junincă îndărătnică s-a îndărătnicit Israél. Acum, să-l mai pască Domnul ca pe un miel în loc deschis?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Pentru că Israel dă din picioare ca o mânzată neîmblânzită, și să-l mai pască Domnul acum ca pe un miel în imașuri întinse!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Căci Israel s‐a îndărătnicit ca o juncană îndărătnică. Și acum Domnul îi va paște ca pe un miel în loc larg!

Onani mutuwo Koperani




Osea 4:16
19 Mawu Ofanana  

Să nu fie precum erau Ai lor părinți pe când trăiau, Deci un neam rău ce s-a vădit, Întotdeauna, răzvrătit, Având o inimă slăbită Și de puteri secătuită Și-un duh ce se-arăta mereu, Necredincios lui Dumnezeu!


Asemeni unei mingi, zvârlit Tu ai să fii, pe un pământ Întins, care-ți va fi mormânt. Carele tale minunate, Acolo fi-vor adunate. Tu ești ocara cea pe care Casa stăpânului o are!


Atuncea, Domnul va avea Grijă ca ploaie să îți dea, Peste pământu-nsămânțat Și pâine el îți va fi dat. Ogoarele scăldate-n soare Îți vor da pâine hrănitoare. Turmele tale, necuprinse, Vor paște pe pășuni întinse,


Acolo, turma mieilor Va paște, ca pe câmpul lor. Păstori pribegi au să se-adune Și stăpânire ei vor pune Peste moșiile pierdute Cari de bogați au fost avute.


„Dacă păcatele pe care Le-am săvârșit, fără-ncetare, În contra noastră se vădesc Acuma că mărturisesc, Atuncea pentru al Tău Nume, Lucrează Tu Doamne, pe lume! Abateri multe-am săvârșit Și împotrivă-Ți am greșit.


Domnul mi-a zis, în acest fel: „Necredincioasa Israel, Pe lângă a ei soră – iată – Pare a fi nevinovată.


„Domnul la mine a venit Și-n felu-acesta mi-a vorbit, Pe vremea-n care împărat Iosia fost-a-nscăunat: „Spune-Mi, văzut-ai în ce fel, Necredincioasa Israel Știut-a să se poarte, oare? S-a dus pe orice munte mare, Sub orice pom ce-a înverzit Și-apoi acolo, a curvit.


Deși-a văzut că, negreșit, De sora ei M-am despărțit, Vicleana Iuda, tot la fel, Făcut-a ca și Israel, Ținându-se de-a ei curvie.


Aud, pe Efraim bocind Și printre scâncete vorbind: „A Ta pedeapsă m-a atins, Ca pe un junc ce-i nedeprins A trage-n jug. Întoarce-mă, La Tine și ajută-mă Să mă întorc, spre Tine, eu, Căci îmi ești Domn și Dumnezeu!


De-aceea, leul îi omoară Sau din pustie, bunăoară, Asupră-le se repezește Lupul furios și-i nimicește. Lângă cetăți șade – la pândă – Pardosul, gata să îi prindă. Acei cari vor ieși afară Dintr-o cetate, au să piară, Căci vor fi sfâșiați, pe dată. Fărădelegile lor – iată – Sunt multe și s-au înmulțit Relele ce le-au făptuit!”


Ei, însă, nu M-au ascultat. Mereu, urechea și-au plecat Numai la sfaturile-acele Ieșite doar din inimi rele. N-au mai mers drept, ci înapoi, Ajuns-au de au dat apoi.


Cei ce-n Ierusalim au casă, Oare de ce, mereu, se lasă – Purtați numai de a lor fire – În necurmată rătăcire?” „De ce stăruie fiecare, În înșelătorie, oare?” „De ce nu vor ca înapoi, La Dumnezeu, să vină-apoi?”


E Efraim, ca o mânzată Care, la jug, e învățată, Căreia-i place-a treiera Grâul. Frumos, gâtu-i era, De-aceea, i l-am și cruțat. Dar Efraim va fi-njugat. Iuda-i pentru arat adus, Iar Iacov, la grăpat, e pus.


Sabia o să năvălească Asupră-le, să nimicească Cetățile ăstui popor Și pe al lui sprijinitor, Din pricină că au făcut Planuri care nu Mi-au plăcut.


Poporul Meu, precum văd bine, Se depărtează-acum, de Mine. Dacă la Cel Prea-Nalt, apoi, Chemați au fost ei, înapoi, Nici unul nu a arătat Că, să se scoale, a cătat.


Ale Israelului ramuri, Am să le-mprăștii printre neamuri. Am să scot sabia apoi, Ca să alerge după voi. Țara, atunci, va rămânea Ca un pustiu; de-asemenea, Cetățile voastre-ntărite Au să rămână pustiite.


Dar ei n-au vrut să ia aminte Când s-au rostit aste cuvinte: Urechile și-au astupat Și-au întors spatele, de-ndat’.


„Îmi pare rău că, împărat, Pe Saul, Eu l-am așezat, Pentru că iată – văd prea bine – Că se abate de la Mine Și nu ține cuvântul Meu, Să-l împlinească, tot mereu.” Când Samuel a auzit Aceste vorbe, s-a mâhnit Tare, în suflet, și-a strigat Întreaga noapte – ne-ncetat – La Domnul Dumnezeul său, Căci el se necăjise rău.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa