Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Osea 4:13 - Biblia în versuri 2014

13 Jertfe aduce-acest popor, Pe vârfurile munților. Pe dealuri ‘nalte, sub stejari, Plopi, terebinți, sunt locuri cari La ars tămâie folosesc, Căci umbră bună dăruiesc. Fiicele voastre, iar apoi Nurorile ce sunt cu voi, A fi prea curve, se vădesc.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 Aduc jertfe pe vârfurile munților și ard tămâie pe dealuri, sub stejari, plopi și terebinți, căci umbra lor este plăcută. De aceea fetele voastre se prostituează și nurorile voastre comit adulter.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Oferă sacrificii pe vârfurile munților și ard tămâie pe dealuri, sub stejari, sub plopi și sub terebinți – pentru că le place umbra lor. Astfel, fetele voastre se prostituează și nurorile voastre comit adulter.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Pe vârfurile munților aduc jertfe și pe coline ard tămâie, sub stejar, sub plop și sub terebint, căci umbra lor este bună. De aceea, fiicele voastre se desfrânează și nurorile voastre comit adulter.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Aduc jertfe pe vârful munților, ard tămâie pe dealuri, sub stejari, plopi și terebinți, a căror umbră este plăcută. De aceea, fetele voastre curvesc și nurorile voastre sunt preacurve.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Ei jertfesc pe vârfurile munților și ard tămâie pe dealuri sub stejar și plop și terebint pentru că umbra lor este bună: de aceea fiicele voastre curvesc și miresele voastre preacurvesc.

Onani mutuwo Koperani




Osea 4:13
20 Mawu Ofanana  

Lucrul acesta s-a-ntâmplat, Căci Israelul a uitat De Cel care l-a scos afară, Atunci când rob era în țară, La Egipteni. El a uitat De Domnul său și a urmat Alți dumnezei, străini de el.


La dărâmarea caselor Tuturor sodomiților, Iosia-n urmă a trecut. Aceste case s-au făcut Chiar lângă Casa Domnului, Și-acolo – înaintea Lui – Corturi, femeile-mpleteau Și Astarteei le-nchinau.


Rușine-o să vă fie-apoi, De terebinți-n care voi – Cândva – plăcerea v-ați găsit. De-asemenea veți fi roșit Din pricina grădinilor, Drept cuib al desfătărilor.


Nu sunteți voi acea sămânță Cari încălzește-a ei ființă, Doar pentru idoli, negreșit, Sub orice pom verde vădit Și care junghie, pe văi Sau pe sub stânci, pe fii săi?


Pe-un munte-nalt și ridicat, Culcușul ți l-ai așezat Și tot acolo, tu te duci Pentru ca jertfe să aduci.


„De mult, jugul ți-aș fi sfărmat Și lanțul ți-aș fi dezlegat, Însă ai zis: „Nu vreau, mereu, Ca și un rob să slujesc eu!” Pe orice deal înalt și mare Și sub copacul cel pe care Tu l-ai văzut că e-nverzit, Îndată te-ai și repezit Și ca o curvă te-ai întins.


Să recunoști că ai greșit, Că te-ai purtat nelegiuit, Că necredință-ai arătat Atuncea când ai alergat Să îți găsești alți dumnezei – Deși străini îți erau ei – Și că nu ai voit, mereu, Ca să asculți de glasul Meu.


„Domnul la mine a venit Și-n felu-acesta mi-a vorbit, Pe vremea-n care împărat Iosia fost-a-nscăunat: „Spune-Mi, văzut-ai în ce fel, Necredincioasa Israel Știut-a să se poarte, oare? S-a dus pe orice munte mare, Sub orice pom ce-a înverzit Și-apoi acolo, a curvit.


De ce, prin ceea ce lucrați, Necontenit Mă mâniați, Jertfind tămâie pentru cei Cari în Egipt sunt dumnezei? De ce, de ei v-ați alipit, Căutând loc de locuit – Vremelnic – în această țară? Semn de blestem și de ocară, Pe-ntreg pământul, vreți să fiți Și să ajungeți nimiciți?


Din hainele ce le-ai avut Tu ai luat și ți-ai făcut Niște-nălțimi, deosebite, În culori multe-mpodobite. După ce ți le-ai isprăvit, Pe înălțimi tu ai curvit, Așa cum nimeni n-a văzut Cândva să se mai fi făcut Și precum nici n-o să mai fie În vremile ce au să vie.


La colț de uliți, am văzut Că înălțimi, iar, ți-ai făcut Iar frumusețea ta vestită, Ai vrut să fie necinstită. Picioarele ți-ai desfăcut, În fața celor ce-au trecut Pe lângă tine, ne-ncetat, Căci la curvie te-ai dedat.


Când ai voști’ oameni au să cadă, În al vost’ mijloc, morții, pradă, Când morții voști’ vor fi aflați Printre altare-mprăștiați Și printre toți idolii lor Pe culmile dealurilor, Pe munți-nalți și semețiți Sau sub copacii înverziți, Precum și sub acei stejari, Stufoși, cu ramurile mari – Adică unde își ardeau Tămâia ce o aduceau, Prin care, un miros plăcut, Pentru-ai lor idoli au făcut – Atuncea doar, vor ști că Eu Sunt al lor Domn și Dumnezeu.


Toate-nălțimile, aflate În Bet-Aven, vor fi surpate, Căci Israelul – negreșit – Acolo a păcătuit. Pe-altare, au să crească spini Și tufele de mărăcini. Spre munți, atunci, vor fi strigat: „Acoperiți-ne, de-ndat’!”, Iar către dealuri, mai apoi, Vor zice: „Cădeți, peste noi!”


Cu cât prorocii îi chemau, Cu-atât mai mult se depărtau. Tămâie-au dus idolilor Și au dat jertfe Baalilor.


Pentru acele zile când Mergea, tămâie, aducând ‘Naintea Baalilor, doresc – Acuma – să o pedepsesc. Pentru acele zile când – După ibovnici, alergând – Cu salbă mândră se gătea Și-n nas verigă își punea, Am să o pedepsesc, de-ndat’. O pedepsesc, căci M-a uitat! Așa va fi căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Ascultă-al Domnului cuvânt! Ascultă ce a zis Cel Sfânt! „Nevasta are să-ți curvească. Sabia are să-ți lovească Copiii, iar a ta câmpie – Ogorul tău – are să fie Dat altora, căci – negreșit – Cu frânghia va fi-mpărțit, Cu funia de măsurat! Într-un pământ sterp, necurat, Tu vei muri, iar Israel, Rob, va ajunge a fi el, Departe de al său ținut, De țara-n care a șezut!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa