Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Osea 4:12 - Biblia în versuri 2014

12 Cel care e popor al Meu, Un lemn, întreabă, tot mereu, Iar un toiag se dovedește Precum că-i cel ce-i prorocește, Pentru că duhul de curvire Îl duce-acum în rătăcire Și e necredincios, mereu, Celui ce-i este Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Poporul Meu își întreabă bucata de lemn și un băț îi sfătuiește, căci un duh de prostituție îi duce în rătăcire. Ei se prostituează, fiind nesupuși Dumnezeului lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Ei își întreabă bucata de lemn și se lasă consiliați de un băț – pentru că un spirit de prostituție îi duce în eroare. Ei se prostituează uitând de Dumnezeul lor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Poporul meu consultă lemnul său și toiagul lui îi face cunoscut. Căci un duh al desfrânării îi face să rătăcească și ei se desfrânează departe de Dumnezeul lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Poporul Meu își întreabă lemnul lui și toiagul lui îi prorocește, căci duhul curviei îi duce în rătăcire și sunt necredincioși Dumnezeului lor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Poporul meu întreabă lemnele sale și toiagul său le spune: căci duhul curviei i‐a rătăcit și au curvit de la Dumnezeul lor.

Onani mutuwo Koperani




Osea 4:12
25 Mawu Ofanana  

Lucrul acesta s-a-ntâmplat, Căci Israelul a uitat De Cel care l-a scos afară, Atunci când rob era în țară, La Egipteni. El a uitat De Domnul său și a urmat Alți dumnezei, străini de el.


‘Naintea ta – ci ai pășit Pe căile ce le-au găsit Drept bune cei ce-au fost aflați În Israel ca împărați; Pentru că în a ta curvie, Făcut-ai ca atrași, să fie Locuitorii cei pe care Ierusalimu-n el îi are Și pe cei care se vădesc Precum că-n Iuda locuiesc Purtându-te, în acest fel, Ca și Ahab, în Israel; Pentru că i-ai ucis pe cei Ce ți-au fost frați, chiar dacă ei – Așa după cum știi prea bine – Fuseseră mai buni ca tine Și care făceau parte – iată – Din casa celui ce ți-e tată;


Prin fapta lor, ei s-au spurcat Și desfrânare-au arătat.


Acei care Te-au părăsit, Necredincioși s-au arătat Și-acuma – iată-i – au pierit! De-a Ta pedeapsă, n-au scăpat.


Toți oamenii de pe pământ Doar niște proști, în față-Ți, sânt. Idolii lor nu se pot pune Cu Tine, căci deșertăciune Și lemn este a lor ființă, Precum și-ntreaga lor știință!


Ei, lemnului, i-au spus mereu: „Iată că tu ești tatăl meu!”, Iar pietrei i s-au închinat Zicându-i: Viață, tu mi-ai dat!” Mi-au întors spatele când bine Le-a mers și au uitat de Mine, Dar au strigat, în strâmtorare: „Te scoală și ne dă scăpare!”


Printre prorocii cei pe care Țara Samariei îi are, O nebunie și-a făcut Loc în cuvânt și am văzut Cum că pe Baal l-au prorocit. Pe-al Meu popor l-au rătăcit, Și în păcat, în acest fel, Au dus întregul Israel!


Iată că nu o să primiți Ceea ce vă închipuiți. Când ziceți: „Vrem să fim și noi, Ca toate neamurile-apoi, Ca și familiile-aflate În țările învecinate Și lemnului să îi slujim Și pietrei, credincioși să-i fim!”


Căci cel ce este împărat – În Babilon încoronat – Acum se află la răscruce Și nu știe-ncotro s-apuce. În față-i, două drumuri vede Și tocmai de aceea șede În al lor capăt și așteaptă Să știe unde îl îndreaptă Bobii. Săgeți a scuturat Și terafimi a întrebat; Chiar și ficatu-l cercetează Să afle pe ce drum urmează Să îl aleagă, ca să vie Peste această-mpărăție.


Asirianul – negreșit – Nu va scăpa nepedepsit. Nu vrem să mai încălecăm Pe cai și să ne închinăm Zicând unei lucrări – știută Că-i de-ale noastre mâini făcută – „Tu ești al nostru Dumnezeu!”, Căci de la Tine, tot mereu, Orfanul – precum s-a văzut – Parte de milă a avut.”


Faptele lor nu i-au lăsat Să vină la Cel cari, mereu, Este al lor sfânt Dumnezeu. Duh de curvie e aflat În a lor inimă-așezat Și nu cunosc pe Domnul lor, Cari îi e Domn, ăstui popor!


Astfel, în casa cea pe care Neamul lui Israel o are, Lucruri grozave-am întâlnit, Căci Efraim a preacurvit, Iar Israel – neîncetat – Fără vreo teamă s-a spurcat.


„Să nu te bucuri, Israel! Să nu te veselești, defel, Precum ceilalți, căci ai curvit, Pe Domnul, când L-ai părăsit, Pentru că ai iubit o plată Ce se vădește necurată, În ale tale arii, toate, Care cu grâu sunt semănate!


Să nu-și aducă jertfa lor, Ca să o dea idolilor Cu care, încă, mai curvesc, Pentru că Eu le dăruiesc O lege care vreau să fie Ținută, pentru veșnicie, De oamenii ăstui popor, Precum și de urmașii lor.


Îmi voi întoarce Fața Mea În contra lui și-asemenea, Și împotriva a lor lui. Din mijlocul poporului, Pe toți, am să îi nimicesc – Pe cei cari, cu Moloh, curvesc.


Dar dacă ar veni, apoi, Un om, doar cu minciuni, la voi, Zicând: „Am să vă prorocesc Și despre vin am să vorbesc Sau despre băutură tare”, Omul acela va apare, Pentru poporul din ăst loc, Că este bun a fi proroc!


Vai, de cel care, lemnului, Îi zice – după mintea lui – „Scoală!”, iar pietrei îi vorbește Și o îndeamnă: „Te trezește!” Oare sunt ele în măsură Ca să le dea învățătură? Degeaba sunt împodobite Cu-argint și-n aur poleite, Căci nu au duh să locuiască În ele, să le-nsuflețească.


Privind la ciucurele-acel, O să vă amintiți, mereu, Poruncile lui Dumnezeu, Căci trebuie să le-mpliniți. În acest fel, nu o să fiți Târâți de pofta ochilor, Precum și a inimilor, Către curvie. Ne-ncetat,


Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Iată că vremea a sosit, Iar viața ta o să apună. Ai să adormi și împreună Cu-ai tăi părinți te vei afla. Oameni-acești se vor scula Și vor curvi cu dumnezei Necunoscuți, străini de ei, Pe care-n țară-au să-i găsească. Pe Mine-au să Mă părăsească, Iar legământul încheiat, Cu Mine, fi-va încălcat.


Ei i-au răspuns: „E bună treabă. Du-te acuma, și-L întreabă, Pe Dumnezeu, să știm și noi, De vom avea noroc apoi, Pe-a noastră cale, negreșit.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa