Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Osea 4:1 - Biblia în versuri 2014

1 „Voi toți, cei care vă aflați, În Israel, să ascultați Cuvântul Domnului căci, iată, El o să facă judecată Locuitorilor pe care, Pe-al ei cuprins, țara îi are, Căci adevăr nu se găsește, Pentru că nu sălășluiește Nici îndurarea-n țara lor Și pentru că acest popor N-are știință și nici teamă De Dumnezeu, de bună seamă.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Ascultați Cuvântul Domnului, fii ai lui Israel, căci Domnul are de adus o acuzație împotriva locuitorilor țării: „Nu există credincioșie, nu există bunătate, nu există cunoștință de Dumnezeu în țară.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Israelieni, ascultați Cuvântul lui Iahve – pentru că El are o acuzație împotriva locuitorilor țării: „Nu există adevăr, nu există bunătate, nu există cunoștință de Dumnezeu în țară!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Ascultați cuvântul Domnului, fii ai lui Israél! Căci Domnul are o judecată cu locuitorii țării, pentru că nu mai este adevăr, nu mai este îndurare, nu este cunoaștere a lui Dumnezeu în țară.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Ascultați cuvântul Domnului, copiii lui Israel, căci Domnul are o judecată cu locuitorii țării, pentru că nu este adevăr, nu este îndurare, nu este cunoștință de Dumnezeu în țară:

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Ascultați cuvântul Domnului, copii ai lui Israel! Căci Domnul are o ceartă cu locuitorii țării; căci în țară nu este adevăr, nici îndurare, nici cunoștință de Dumnezeu:

Onani mutuwo Koperani




Osea 4:1
44 Mawu Ofanana  

Mica s-a-ntors către-mpărat, Și-n acest fel a cuvântat: „Ascultă ce a glăsuit Domnul, atunci când a vorbit. Pe Dumnezeu, eu L-am văzut, Pe al Său jilț când a șezut, Având oștirea cerului, La dreapta și la stânga Lui.


Să nu ai dumnezei străini Și-n fața lor să nu te-nchini!


Voi, căpitani ai Sodomei Și tu, popor al Gomorei, Ascultați glasul Domnului Veghind mereu, la Legea lui!


„Totuși, veniți să căutăm Acuma, să ne judecăm” – Zis-a cuvântul Domnului, Către întreg poporul Lui. „Dacă păcatele pe care Le-ați făptuit sunt – la culoare – Precum cârmâzul, negreșit Cu toate se vor fi albit, Astfel încât albeața lor Va fi ca a zăpezilor. Dacă păcatele pe care Le-ați făptuit sunt – la culoare – Roșii ca purpura, doresc – Asemeni lânii – să le-albesc.


Voi – batjocoritorilor – Cari stăpâniți peste popor Și în Ierusalim v-aflați, Atenți, acum, să ascultați Cuvântul cel venit de sus, Pe care Domnul vi l-a spus!


„Voi, neamuri, vă apropiați Grabnic – acum – să ascultați! Popoarelor, luați aminte Și ascultați aste cuvinte!” S-asculte și acest pământ, Cu toți cei care, pe el, sânt!


Căci este-o zi de răzbunare, Un an al Domnului în care, Pentru Sion, Se războiește Și tuturor le răsplătește.


„Acum veniți dar, voi – bărbați – Care în Iuda vă aflați Și în Ierusalim” – a spus Domnul – „Căci iată, am adus Necazul Meu, în fața voastră, Să judecați pricina noastră! Să judecați dar, între Mine Și via mea, cum e mai bine!


Dreptatea, nimănui nu-i place, Iar judecăți drepte nu face Niciunul. Ei se bizuiesc Pe lucruri ce se dovedesc A fi deșarte. Nu sunt buni, Căci spun mereu numai minciuni. Răul îl nasc ei, peste fire, Și zămislesc nelegiuire.


Așa precum le este firea, Ei nu cunosc a păcii cale, Nici binefacerile sale. Dreptatea nu îi însoțește. Sucit, al lor drum se vădește. Omul acel care apucă Pe a lor cale să se ducă, Nu va cunoaște niciodată, Ce este pacea-adevărată.


„Să ascultați Cuvântul Lui, Voi cari, Cuvântul Domnului L-ați ascultat, umpluți de teamă, Și L-ați luat mereu în seamă. Iată ce zic ai voștri frați, De care sunteți alungați Și care vă urăsc mereu, Din pricina Numelui Meu: „Domnul să facă – dacă poate – Ca slava Lui să se arate, Să vă vedem, când o să vie, Că plini sunteți de bucurie!” Dar rușinați se pomenesc Cei care astfel vă vorbesc!


Pe-ai voști’ părinți i-am înștiințat Din ziua-n care i-am scăpat Din al Egiptului ținut Și până azi, cum ați văzut. Din zori de zi, le-am spus mereu: „Să ascultați de glasul Meu!”


Să spui astfel poporului: „Iată Cuvântul Domnului, Pentru-ai lui Iuda împărați Și pentru voi, cei care stați, Azi, în Ierusalim. Să fiți Atenți acum, să auziți Ce vă va spune, tuturor, Cel care-i Domn al oștilor Și totodată este Cel Ce-i Dumnezeu, în Israel: „Peste-acest loc, vă dau de știre Că am s-aduc nenorocire. Ea o să fie foarte mare Făcându-i pe aceia care, De ea vor auzi vorbind, Să-și simtă-auzul țiuind.


Casă-a lui Iacov și la fel, Familie a lui Israel, La Domnul vost’, seamă luați Și-al Său cuvânt îl ascultați!


Astfel, am să Mă cert, cu voi Și cu urmașii voștri-apoi.


La marginea pământului, Are-a ajunge glasul Lui, Căci neamurile-n lume-aflate, Atunci, de El vor fi certate. Când ziua ‘ceea se arată, Domnul va face judecată Făpturilor de pe pământ. Atuncea, cei care răi sânt, Vor cădea pradă sabiei, Trecând prin ascuțișul ei.”


Ia seama la acest cuvânt, Din partea Domnului Cel Sfânt, Tu – Zedechia – cel aflat Pe scaunul de împărat! Așa vorbește, despre tine, Domnul! Să iei dar, seama, bine! „Iată că nu vei fi tăiat, De sabie. Vei fi lăsat


„Poporul Meu este nebun. Nu Mă cunoaște. Pot să spun Că ai poporului Meu fii La fel sunt ca niște copii. N-au minte, iar priceperea, La ei, nu are loc să stea. Meșteri în rău pot a se ține, Dar nu știu ca să facă bine.”


Din astă pricină se-ntinde Jalea și țara o cuprinde, Iar cerul este-ntunecat Și fața și-a înnegurat. Căci Eu am zis și negreșit, Lucrul acest l-am stabilit. De el, nu-Mi pare rău și-apoi, Nu-l voi întoarce înapoi.”


„În sinea mea, eu cugetam Și-n felu-acesta îmi ziceam: „Cei mici, doar, sunt așa, mereu: Nu știu Legea lui Dumnezeu. Nu pot, la ea, lua aminte Și-astfel se-arată fără minte, În tot ceea ce au făcut.”


Iată că nu sunt părăsiți Nici Iuda și nici Israel, De Dumnezeul lor, de Cel Cari este Domn al oștilor. Iată, țara Haldeilor E plină de nelegiuire Și e-ndreptată a ei fire În contra Sfântului pe care Neamul lui Israel Îl are.


„De la cel mic, pân la cel mare, Lacom se-arată fiecare. De la proroc – fără-ndoială – Și pân’ la preot, toți înșeală.


De-aceea, să îi spui astfel: „Acest popor n-a ascultat De Domnul său și n-a luat Învățătură de la Cel Ce-i Dumnezeu în Israel. Cuvântul adevărului Nu se mai află-n gura lui.”


„Femeilor, luați aminte La ale Domnului cuvinte! Cântări de jale-i învățați Pe-ai voști’ copii și vă-ndemnați Una pe alta, ca să știți, Plângeri de jale să rostiți!


„Din guri, minciuni sunt aruncate, Căci limbile sunt încordate Precum un arc, iar când vorbesc, Nu pe-adevăr se sprijinesc Spre a fi tari, în țara lor, Ci pe a răutăților Mulțime mare. Văd prea bine, Că nu Mă caută pe Mine.


„De-aceea, Domnul oștilor A spus astfel: „Într-un cuptor, Iată că am să îi topesc, Căci să-i încerc, Eu Mă gândesc. Cum aș putea să Mă port Eu, Cu fiica poporului Meu?


„Curvă, ascultă ăst Cuvânt, Din partea Domnului Cel Sfânt!


În ceartă, Domnul Se găsește Cu Iuda, și îl pedepsește Pe Iacov, după-a lui purtare, Iar după faptele pe care El le-a făcut, va căpăta Răsplata ce-o va merita.


Era-n pântecul mamei sale, Atunci când a găsit cu cale, Ca brațul el să și-l întindă Și de călcâi apoi să-l prindă Pe frate’ său. S-a arătat Puternic, căci el s-a luptat Cu Dumnezeu. S-a războit


„Preoți, să ascultați și voi! S-asculte Israel apoi! Pleacă-ți urechea, de îndat’, Și tu, casă de împărat! Amenințați sunteți voi – iată – Acum, de dreapta judecată, Căci voi, la Mițpa, ați făcut O cursă iar, cum am văzut, Un laț ați împletit și, sus, Chiar pe Tabor apoi l-ați pus.


Faptele lor nu i-au lăsat Să vină la Cel cari, mereu, Este al lor sfânt Dumnezeu. Duh de curvie e aflat În a lor inimă-așezat Și nu cunosc pe Domnul lor, Cari îi e Domn, ăstui popor!


Bătrânilor, seama luați Și acest lucru-l ascultați! Locuitori ai țări-apoi, Aminte, să luați și voi! S-a întâmplat așa ceva, Pe vremea voastră, sau cumva, Pe vremea-n care, pe pământ, Trăiau cei cari, părinți, vă sânt?


Seamă luați la ăst cuvânt, Pe care l-a rostit Cel Sfânt, Contra copiilor pe care Neamul lui Israel îi are, Cari, de la Egipteni, din țară, De Domnul, fost-au scoși afară!


Ascultă dar, Cuvântul Lui! Ascultă spusa Domnului Tu, care-mi spui: „Să nu vorbești! Nimic să nu le prorocești, Lui Israel și lui Isac!” Tu, cel care îmi spui să tac,


Munți, ascultați pricina Lui! Ascultați glasul Domnului! Luați aminte și voi cari Vă arătați temelii tari Ale pământului! Căci iată, Domnul are o judecată, Cu-al Său popor, pentru că El Se judecă cu Israel.


Acum, totuși, se dovedește Că nu-L cunoașteți. Vă e greu, A crede-așa ceva. Dar Eu, În schimb însă, Îl cunosc bine. Că nu-L cunosc, de aș susține, Aș fi un mincinos apoi, Exact așa cum sunteți voi. Dar Îl cunosc și-adeveresc, Căci Eu, Cuvântul, Îi păzesc.


Fiindcă nu au căutat, Pe Dumnezeu, de-a-L fi păstrat În conștiința lor, mereu, Au fost lăsați, de Dumnezeu, În voia minții lor stricate, Nelegiuite, blestemate, Și astfel, fost-au săvârșite Lucruri ce nu-s îngăduite.


Veniți-vă, acum, în fire, Treziți-vă, din amorțire Și, ne-ncetat, să vă păziți, Ca să nu mai păcătuiți! Căci unii, dintre voi – zic eu – Nu Îl cunosc pe Dumnezeu, Iar lucrul pe cari vi l-am zis E, spre rușinea voastră, scris.”


Cel care are urechi bune, S-asculte-atent, ceea ce spune Duhul, Bisericilor: „Iată, Răsplata care-i va fi dată Celui ce biruiește: el Nu va fi vătămat, defel, De către moartea rânduită, A doua, de a fi venită.”


Atent s-asculte omul care, Urechi, a dovedit că are, Ceea ce Duhul a rostit, Când, la Biserici, le-a vorbit.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa