Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Osea 2:8 - Biblia în versuri 2014

8 N-a cunoscut că Eu eram Acela cari, grâu, îi dădeam; Must, de la Mine-a căpătat, Iar untdelemn tot Eu i-am dat. Cu toate-acestea, am văzut Că aurul ce l-a avut Și-argintul pa cari i l-am dat, Lui Bal, în urmă, le-nchinat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Ea nu știe însă că Eu am fost Acela Care i-a dat grânele, mustul și uleiul, Cel Care i-a înmulțit argintul și aurul, pe care ea le-a folosit apoi pentru Baal.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Dar ea nu știe că Eu am fost Acela care i-a dat grâul, mustul și uleiul. Tot Eu am fost Cel care i-a înmulțit argintul și aurul pe care ea le-a folosit apoi pentru Baal.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 De aceea, voi bloca drumul tău cu spini, voi ridica un zid și nu-și va mai găsi cărările ei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 N-a cunoscut că Eu îi dădeam grâul, mustul și untdelemnul și au închinat slujbei lui Baal argintul și aurul cel mult pe care i-l dădeam.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Căci n‐a cunoscut că eu îi dădeam grâul, mustul și untdelemnul și‐i înmulțeam argintul și aurul: — ei l‐au întrebuințat pentru Baal.

Onani mutuwo Koperani




Osea 2:8
27 Mawu Ofanana  

Aceste lucruri pregătite De noi – o casă să-Ți zidim – Tot de la Tine le primim. Aceste bogății pe care Le-a pregătit, azi, fiecare, Casei Numelui Tău Cel Sfânt, Date de către Tine sânt.


Ieșirile îmi sunt tăiate Și nu mai pot, nicicum, să trec. Aș vrea, oriunde, ca să plec – Să îmi urmez căile mele – Dar nu pot, pentru că pe ele, El, beznă grea, a-mprăștiat.


Boul își știe – negreșit – Stăpânul care îl hrănește. La fel, măgarul se vădește, Că își cunoaște-al său stăpân Și ieslea-n care-i pune fân. Dar Israel, precum văd bine, Nu Mă cunoaște, căci nu ține Seamă de ceea ce i-am spus, De legile pe cari le-am pus.


Ei varsă aurul aflat În pungă și au deșertat Argintul ca să-l cântărească În cumpănă și să tocmească Un argintar, cari le va face Un dumnezeu, precum le place, Să se închine-n fața lui, În fața dumnezeului Pe care ei și l-au dorit.


Copiii strâng lemne, de zor, Și-apoi le duc părinților, Care fac focul, de îndat’. Femeile au frământat, Grabnic apoi, o plămădeală Și turte fac, fără-ndoială, Împărătesei cerului Și-asemenea oștilor lui, Iar din a jertfelor măsură, Dau jertfe pentru băutură În cinstea altor dumnezei. Prin toate câte le fac ei Au reușit să Mă mânie Și au stârnit a Mea urgie.”


Pe-un pat măreț te-ai așezat, În fața cărui s-a aflat O masă pe cari ai adus Tămâia Mea și ai mai pus Și untdelemnul Meu, pe ea.


Cum Nebucadențar a vrut, Un chip de aur s-a făcut. De șase coți era-n lățime Și de șaizeci în înălțime. În valea care s-a chemat Dura, chipul s-a înălțat. Ținutul Babilonului Fusese loc al chipului, Căci se afla-n al său hotar.


Tu – precum văd – ai cutezat Acuma, de te-i ridicat În contra Celui cari, mereu, E-al cerurilor Dumnezeu. Vasele-aflate-n Casa Lui – Vase-nchinate Domnului – ‘Naintea ta, tu ai cerut A fi aduse și-ai băut Din ele, tu și toți cei cari Sunt slujitorii tăi cei mari, Cu soațele-mpăratului Și țiitoare de-ale lui. Ați băut viu și-ați lăudat Idolii care s-au turnat Din aur, fier, argint și-aramă. Ați lăudat – de bună seamă – Și dumnezei-nchipuiți, Din piatră sau din lemn, ciopliți, Care nu văd, n-aud nimic Și n-au pricepere, vă zic! Nu ai dat slavă Domnului, Cel care are-n mâna Lui Suflarea ta. Căile tale Se află în mâinile Sale!


„Vie mănoasă se arată Israel, dând roadă bogată. Cu cât roadele se-nmulțeau, Și-altarele lui se sporeau. Cu cât mai mult se dovedise Că a lui țară propășise, Cu-atât mai mult s-au înălțat Stâlpi și s-au înfrumusețat Spre cinstea idolilor lor.


„Atunci când Efraim vorbea, Groază în Israel stârnea. Însă cum a păcătuit Cu Bal, îndată a murit.


Acuma, ei se dovedesc Într-una că păcătuiesc. Chipuri au ei, de ei lucrate, Cari în argint au fost turnate. Sunt născociți idoli-acei Și sunt, de meșteri, făcuți ei. Acestora, ei le vorbesc Și jertfind oameni se vădesc. În fața lor se-nchină ei Și-apoi sărută-acei viței!


A lor măicuță a curvit. Femeia cari i-a zămislit, Drept necinstită se arată, Căci a vorbit în ăst fel: „Iată, Voi alerga după acei Ce-mi sunt ibovnici, că doar ei Îmi aduc pâinea, apa mea, Lână și in de-asemenea, Și untdelemn și băutură!”


Curvia-ntâi și-apoi la fel, Mustul – alăturea de el Având tăria vinului – Răpesc mințile omului.


Fără se le fi poruncit, Ei, împărați, și-au rânduit. Și căpitani de-asemenea Și-au pus ei, fără știrea Mea. Argint și aur adunară, Din care idoli își turnară. De-aceea, fi-vor pedepsiți Și au să fie nimiciți.


De-aceea, a găsit cu cale, Jertfe-a aduce mrejei sale Și arde din tămâia lui, Cinste a-i da năvodului, Pentru că lor le datorește Puterea ce o dobândește Fiindcă din acele plase Se trag bucatele lui grase!


Fiul cel mic și-a adunat, Tot ce avea, și a plecat, Să stea-ntr-o țară-ndepărtată. Dar viața, cea destrăbălată, Pe care-acolo, a trăit-o, Iute, averea, i-a-nghițit-o.


Fiindcă nu au căutat, Pe Dumnezeu, de-a-L fi păstrat În conștiința lor, mereu, Au fost lăsați, de Dumnezeu, În voia minții lor stricate, Nelegiuite, blestemate, Și astfel, fost-au săvârșite Lucruri ce nu-s îngăduite.


Voi să vă amintiți, mereu, De-al vostru Domn și Dumnezeu, Pentru ca să vă dea putere, Să dobândiți acea avere, Să-Și împlinească-apoi, cuvântul Și să Își țină legământul Ce l-a făcut, cu jurământ, Cu cei care, părinți, vă sânt.


Via au strâns și au călcat Struguri-n teascuri, după care A fost o veselie mare, Căci au mâncat și au băut Și bucuroși au petrecut. În case-apoi când au intrat, Pe-Abimelec, l-au blestemat,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa