Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Osea 2:5 - Biblia în versuri 2014

5 A lor măicuță a curvit. Femeia cari i-a zămislit, Drept necinstită se arată, Căci a vorbit în ăst fel: „Iată, Voi alerga după acei Ce-mi sunt ibovnici, că doar ei Îmi aduc pâinea, apa mea, Lână și in de-asemenea, Și untdelemn și băutură!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Mama lor s-a prostituat și i-a zămislit în chip rușinos. Ea a zis: «Mă voi duce după amanții mei, după cei care-mi dau pâinea și apa, lâna și inul, uleiul și băutura!».

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Mama lor s-a prostituat și i-a conceput într-un mod rușinos. Ea a zis: «Mă voi duce după amanții mei – după cei care îmi dau pâine și apă, lână și in, ulei și băutură!»

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 ca să nu o dezbrac și să fie goală ca în ziua când a fost născută, să nu o pun să fie un pustiu, să o fac un pământ lipsit de apă și să o las să moară de sete!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Mama lor a curvit; cea care i-a născut s-a necinstit, căci a zis: ‘Voi alerga după ibovnicii mei, care îmi dau pâinea și apa mea, lâna și inul meu, untdelemnul și băuturile mele!’

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Căci mama lor a curvit, cea care i‐a zămislit a făcut rușine. Căci a zis: Voi merge după iubiții mei, care‐mi dau pâinea mea și apa mea, lâna mea și inul meu, untdelemnul meu și băutura mea.

Onani mutuwo Koperani




Osea 2:5
33 Mawu Ofanana  

Vai, de cetatea cea frumoasă, Ce se vădise credincioasă, Căci a ajuns, curvă, să fie! Ea a avut credincioșie. Dreptatea locuia în ea Și judecăți bune avea. Acum, s-a stins a ei lumină, Căci ea, de ucigași, e plină!


„Așa vorbește Domnul: „Oare, Unde e cartea cea pe care, Spre despărțire-am întocmit-o, Atuncea când am izgonit-o Pe mama voastră? Spuneți voi, La cine v-am vândut apoi, Pentru că M-am împrumutat? Vedeți? Din pricini de păcat, Ați fost vânduți căci negreșit, Pentru că ați păcătuit Am izgonit – de bună seamă – Pe cea care vă este mamă.


Câte cetăți, azi, Iuda are, Atât de mulți sunt și cei care Se cheamă dumnezei și sânt În Iuda, pe al său pământ. Sunt în Ierusalim altare, Atâtea câte uliți are Și toate fost-au ridicate, La idoli spre a fi-nchinate, Să poată lumea să se ducă, Tămâie, Baalilor, s-aducă.”


Și dacă întâmpla-se-va, Să-ți zici, în inimă, cumva, „De ce mi se întâmplă mie, Lucrul acesta?”, atunci ție Ți se va spune, negreșit: „Pentru că ai păcătuit! De-aceea, ți s-au ridicat Poalele hainelor, de-ndat’, Și-acum silit te pomenești, Călcâiele să-ți dezgolești.


„De mult, jugul ți-aș fi sfărmat Și lanțul ți-aș fi dezlegat, Însă ai zis: „Nu vreau, mereu, Ca și un rob să slujesc eu!” Pe orice deal înalt și mare Și sub copacul cel pe care Tu l-ai văzut că e-nverzit, Îndată te-ai și repezit Și ca o curvă te-ai întins.


Ierusalime, ia aminte La ale Mele-nvățăminte Și caută să te porți bine, Să nu Mă-ndepărtez de tine, S-ajungi o țară pustiită Ce nu mai este locuită!”


„Curvă, ascultă ăst Cuvânt, Din partea Domnului Cel Sfânt!


Am să te dau pe mâna lor, Să-ți facă tot ceea ce vor. Casele tale de curvie, Atunci, surpate au să fie, Iar înălțimile zidite Au să îți fie nimicite. Hainele au să ți le ia. Podoabele de-asemenea – Ce sunt din pietre nestemate – Și el îți vor fi luate. Nimica nu vei mai avea, Căci goală tu vei rămânea.


Pe lume, când te-ai arătat, Buricul nu ți-a fost tăiat. În apă, nu ai fost scăldată, Pentru a fi, apoi, curată; Și nimenea nu te-a frecat, Cu sare, nici nu te-a-nfășat, În scutece, cum se cuvine.


Întâi, când Domnul i-a vorbit Lui Osea, El i-a poruncit: „Du-te și cată-ți o soție, Cari curvă trebuie să fie. Copii, de-asemenea să-ți iei, Cari din curvie vor fi ei. Căci astă țară, negreșit, Mare curvie-a săvârșit, Când ea, pe Domnul, L-a lăsat!”


Vă plângeți! Plângeți-vă voi, În contra mamei voastre-apoi! Căci nu este nevasta Mea Și nici Eu, de asemenea, Nu-i sunt bărbat! Să înceteze, Degrabă, și să depărteze, Din fața sa, a ei curvie, Precum și a ei preacurvie Cari, la ai ei sâni, e aflată!


N-a cunoscut că Eu eram Acela cari, grâu, îi dădeam; Must, de la Mine-a căpătat, Iar untdelemn tot Eu i-am dat. Cu toate-acestea, am văzut Că aurul ce l-a avut Și-argintul pa cari i l-am dat, Lui Bal, în urmă, le-nchinat.


Domnul, din nou, a cuvântat Și-a poruncit: „Pleacă de-ndat’, Și cată o femeie care Vei ști că un ibovnic are Și că-i prea curvă! S-o găsești, Căci trebuie să o iubești, Precum fii lui Israel, De Domnul sunt iubiți la fel, Atunci când s-au îndepărtat Și-alți dumnezei au căutat, Căci turtele le sunt plăcute Cari cu stafide sunt umplute!”


Ai să te poticnești, pe loc, Ziua, și-apoi al tău proroc O să pățească tot la fel, Căci se va poticni și el, Noaptea. Au să se repezească, Pe mama ta, s-o nimicească.


Măgar sălbatic și răzleț, Israelul se arătase Când în Asiria plecase, Iar Efraim daruri a dat, Prieteni, când și-a căpătat!


Pe Israel, când l-am găsit, Putea a fi asemuit Cu strugurii cei din pustie. Părinții lui păreau să fie Roada dintâi ce o s-apară, Pe un smochin, în primăvară. Dar iată că al lor popor S-a îndreptat spre Bal-Peor – Către acel idol scârbos – Și urâcioși, neîndoios, Ajuns-au precum s-a vădit Și cel pe care l-au iubit.


Când acea zi să vină are, Se vor topi, de sete, mare Fete frumoase și feciori.


Mai marii Flilistenilor S-au strâns ca, pentru domnul lor, Să țină-o mare sărbătoare Și să-i dea jertfe fiecare. Dagon era numele lui – Numele dumnezeului La care ei se închinau. Toți Filisteni-l lăudau Zicând: „Al nostru domn – Dagon – În mâna noastră, pe Samson – Vrăjmașul nostru – l-a lăsat.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa