Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Osea 2:2 - Biblia în versuri 2014

2 Vă plângeți! Plângeți-vă voi, În contra mamei voastre-apoi! Căci nu este nevasta Mea Și nici Eu, de asemenea, Nu-i sunt bărbat! Să înceteze, Degrabă, și să depărteze, Din fața sa, a ei curvie, Precum și a ei preacurvie Cari, la ai ei sâni, e aflată!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Mustrați-vă mama, mustrați-o, căci ea nu este soția Mea, iar Eu nu sunt soțul ei! Să depărteze prostituția dinaintea ei și adulterul dintre sânii ei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Faceți reproșuri mamei voastre! Certați-o – pentru că ea nu este soția Mea, iar Eu nu sunt soțul ei! Să îndepărteze prostituția pe care o practică și adulterul dintre sânii ei.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Fiii lui Iúda se vor aduna împreună cu fiii lui Israél, își vor pune o căpetenie și vor pleca din țară, căci mare va fi ziua lui Izreél.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Plângeți-vă, plângeți-vă împotriva mamei voastre! Căci nu este nevasta Mea și Eu nu sunt bărbatul ei! Să-și depărteze curviile dinaintea ei și preacurviile de la țâțele ei!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Certați‐vă cu mama voastră, certați‐vă! Căci ea nu este nevasta mea și eu nu sunt bărbatul ei; și să depărteze curviile ei dinaintea ei și preacurviile ei dintre țâțele ei.

Onani mutuwo Koperani




Osea 2:2
22 Mawu Ofanana  

Un steag are să-nalțe El, Pentru popoare și, la fel, Pentru cei cari sunt surghiuniți Din Israel. Cei risipiți, Care dintre-ai lui Iuda sânt, Din patru colțuri de pământ Strânși au să fie, iar apoi, Vor fi aduși toți, înapoi.


„Așa vorbește Domnul: „Oare, Unde e cartea cea pe care, Spre despărțire-am întocmit-o, Atuncea când am izgonit-o Pe mama voastră? Spuneți voi, La cine v-am vândut apoi, Pentru că M-am împrumutat? Vedeți? Din pricini de păcat, Ați fost vânduți căci negreșit, Pentru că ați păcătuit Am izgonit – de bună seamă – Pe cea care vă este mamă.


„Strigă mereu, în gura mare! Fă-ți glasul să răsune tare, Precum o trâmbiță! Vorbește Fără-ncetare și vestește Nelegiuirile pe care, Poporul Meu, acum, le are! Să faci astfel, de cunoscut, Păcatele ce le-a făcut Casa lui Iacov, ne-ncetat!


Să spui astfel poporului: „Iată Cuvântul Domnului, Pentru-ai lui Iuda împărați Și pentru voi, cei care stați, Azi, în Ierusalim. Să fiți Atenți acum, să auziți Ce vă va spune, tuturor, Cel care-i Domn al oștilor Și totodată este Cel Ce-i Dumnezeu, în Israel: „Peste-acest loc, vă dau de știre Că am s-aduc nenorocire. Ea o să fie foarte mare Făcându-i pe aceia care, De ea vor auzi vorbind, Să-și simtă-auzul țiuind.


„Du-te-n Ierusalim și spune Cuvintele ce le voi pune În gura ta, iar către el, Să strigi apoi, în acest fel: „Așa vorbește Dumnezeu: „Aminte încă, Mi-aduc Eu De dragostea ce o aveai Când încă tânără erai, Când logodită te-ai aflat Și în pustie M-ai urmat, Într-un pământ neroditor, Nesemănat, neprimitor.


„El zice: „Dacă, un bărbat Își lasă soața și-a plecat Și-n urmă va ajunge ea, A fi nevasta altuia, Va mai veni oare-napoi Primul ei soț, la ea, apoi? Atuncea, însăși țara toată Nu va ajunge necurată? Iată că și tu, negreșit, Cu mulți ibovnici ai curvit Și-acum găsești că este bine, Ca să te-ntorci din nou, la Mine?”


Să recunoști că ai greșit, Că te-ai purtat nelegiuit, Că necredință-ai arătat Atuncea când ai alergat Să îți găsești alți dumnezei – Deși străini îți erau ei – Și că nu ai voit, mereu, Ca să asculți de glasul Meu.


Iuda va fi cu Israel Și împreună vor veni, Din nord, pentru a stăpâni Țara care fusese dată Pentru ai lor părinți, odată.


„N-a fost destul câte-ai făcut, Căci pruncii ce Mi i-ai născut, Jertfă i-ai dat, chipurilor Spre a sluji drept hrană, lor? N-a fost destul cât ai curvit,


La colț de uliți, am văzut Că înălțimi, iar, ți-ai făcut Iar frumusețea ta vestită, Ai vrut să fie necinstită. Picioarele ți-ai desfăcut, În fața celor ce-au trecut Pe lângă tine, ne-ncetat, Căci la curvie te-ai dedat.


„Tu, fiu al omului, dorești Ca să îi judeci? De voiești, Pune-le-n fața ochilor Păcatele părinților Și-a lor întreagă urâciune!


Atunci, în ceea ce-o privea Pe curva care se vădea A fi bătrână, zis-am Eu: „Oare își va vedea, mereu – Ca pân’ acum – de-a ei curvie Și oameni tot au să mai vie?”


Oamenii cari se dovedesc Neprihăniți, le osândesc, Cum osândite-s cele care Știute-s că sunt preacurvare, Ori cele care au vărsat Sânge. Osândă li s-a dat, Căci mâinile le sunt mânjite De sânge și au fost găsite, De preacurvie, vinovate, Iar astfel nu vor fi cruțate.”


Întâi, când Domnul i-a vorbit Lui Osea, El i-a poruncit: „Du-te și cată-ți o soție, Cari curvă trebuie să fie. Copii, de-asemenea să-ți iei, Cari din curvie vor fi ei. Căci astă țară, negreșit, Mare curvie-a săvârșit, Când ea, pe Domnul, L-a lăsat!”


„Fraților voști’, să le vorbiți Și „Ami”, voi să îi numiți „Ruhama”, le veți spune voi Surorilor voastre apoi.” (Cuvântul „Ami”, altfel spus, „Poporul meu”, este tradus; Iar prin „Ruhama”, totodată, Se tălmăcește „Cea-ndurată”.)


A lor măicuță a curvit. Femeia cari i-a zămislit, Drept necinstită se arată, Căci a vorbit în ăst fel: „Iată, Voi alerga după acei Ce-mi sunt ibovnici, că doar ei Îmi aduc pâinea, apa mea, Lână și in de-asemenea, Și untdelemn și băutură!”


Ai să te poticnești, pe loc, Ziua, și-apoi al tău proroc O să pățească tot la fel, Căci se va poticni și el, Noaptea. Au să se repezească, Pe mama ta, s-o nimicească.


Cel cari spărtură o să facă, În fruntea lor are să treacă. Spărtura au s-o isprăvească, Prin poartă au ca să pășească, Având în frunte-acel popor, Pe cel ce-i împărat al lor, Și Domnul o să Se vădească, În frunte, că o să pășească.”


Astfel, de-acum în colo, noi N-avem a mai cunoaște-apoi, În felul lumi-acesteia – Să știți – nicicând, pe nimenea. Chiar dacă noi – cum am văzut – Că pe Hristos, L-am cunoscut În felul lumii, nici pe El Nu Îl mai știm, acum, astfel.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa