Osea 2:18 - Biblia în versuri 2014

¹⁸ Cu cei care, popor, Îmi sânt, Am să închei un legământ. El, încheiat, o să mai fie Cu fiarele de pe câmpie, Cu neamul zburătoarelor Precum și-al târâtoarelor. Arcul îl voi sfărma în țară, Și sabia. Voi scoate-afară Orice unealtă de război, Căci liniște le dau apoi.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁸ În ziua aceea, voi încheia pentru ei un legământ cu vietățile câmpului, cu păsările cerului și cu târâtoarele pământului. Le voi distruge din țară arcul, sabia și războiul și-i voi face să se odihnească în siguranță.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁸ În acea zi, voi ratifica pentru ei un legământ cu animalele sălbatice de pe câmp, cu păsările zburătoare și cu animalele mici care se târăsc pe pământ. Voi distruge de pe tot teritoriul lor arcul, sabia și războiul; și îi voi face să se odihnească protejați de pericole.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁸ În ziua aceea – oracolul Domnului – ea mă va chema «Soțul meu» și nu-mi va mai spune «Stăpânul meu».

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁸ În ziua aceea, voi încheia pentru ei un legământ cu fiarele câmpului, cu păsările cerului și cu târâtoarele pământului, voi sfărâma din țară arcul, sabia și orice unealtă de război și-i voi face să locuiască în liniște.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁸ Și în ziua aceea voi face legământ pentru ei cu fiarele câmpului și cu păsările cerurilor și târâtoarele pământului. Și voi zdrobi din țară arcul și sabia și războiul și‐i voi face să locuiască la adăpost.

Osea 2:18 Mawu Ofanana

Iov 5:22

Vei râde de a ei urgie Și de al foametei măcel. De fiare, teamă n-ai, defel,

Iov 5:23

Pentru că legământ vei face Chiar și cu pietrele și pace Afla-vei, căci de tine, știre, Și fiarele au. Fericire,

Psalmi 148:10

Fiare și vite, târâtoare Și păsările de sub soare, Pe Dumnezeu, să-L lăudați!

Psalmi 23:2

Domnul m-a scos la pășunat Și-apoi, spre ape de odihnă El m-a purtat și mi-a dat tihnă.

Psalmi 46:9

Războaiale, El le-a oprit, Iar liniștea s-a-nstăpânit Până la margini de pământ. Arcuri și suliți – câte sânt – Le-a sfărâmat și-a ars apoi, Și carele pentru război.

Isaia 2:11

Omul – atunci – neîndoios – Își va pleca privirea-n jos, Iar semeția omului Precum și îngâmfarea lui Vor fi smerite, negreșit. Când acea zi va fi venit, Doar Domnu fi-va înălțat.

Isaia 2:17

Mândria omului vădită, În acea zi, va fi smerită. Trufia lui nemăsurată, În acea zi, va fi plecată, Pentru că fi-va înălțat Doar Domnul nostru, ne-ncetat.

Isaia 2:4

El are-a fi Judecător Al tuturor neamurilor. Va hotărî sorții pe care Îi vor avea multe popoare, Și-n felu-acesta, va fi pace. Din săbii, pluguri, își vor face; Iar fierul sulițelor are Să se prefacă în cosoare. Nici un popor nu va avea De gând, să scoată sabia, În contra altuia apoi, Căci nimeni nu va vrea război.

Isaia 26:1

Atunci – în ziua ‘ceea – are Ca să se cânte o cântare, Pe plaiurile minunate Aflate-n Iuda: „O cetate Avem, acuma” – au să spună Cuvintele ce-au să se pună În acel cântec. „Ea e tare, Iar Dumnezeul nostru are Ca mântuire să ne dea. Zid de-apărare, ne e ea.

Isaia 32:18

Poporul va avea putință Ca în a păcii locuință – În acel timp – să locuiască. El are să se-adăpostească În case ce sunt liniștite Și care sunt, de griji, lipsite.

Isaia 54:5

Al tău bărbat, îndurător, E Cel ce-ți este Făcător. „Domnul”, e Numele ce-L poartă Și îți va da o altă soartă. El e al tău ocrotitor, Căci îți e Răscumpărător. El este Sfântul Cel pe care Neamul lui Israel îl are. E, „Dumnezeu”, Numele-I Sfânt – Cel al întregului pământ.

Isaia 65:25

Lupul și mielul, împreună, Vor paște iarba câmpului. Leul, asemeni boului, O să mănânce paie, până Va fi sătul. Numai țărână, În vremea ‘ceea – veți vedea – Drept hrană, șerpii vor avea. Atunci va fi un timp de pace, Căci nici un rău nu se va face Și nu va fi vreo vătămare Pe muntele Meu sfânt și mare. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

Ieremia 23:6

Când vremea Lui are să vie, Mântuit, Iuda, o să fie, Iar Israelul va avea, În locuință, liniștea. Un Nume, El o să primească Și astfel au să Îl numească Toți oamenii din țara voastră, „Domnul, Neprihănirea noastră!”

Ieremia 30:10

N-ai teamă Iacove, îți zic! Apoi, și ție, Israel, Îți spun: nu te speria, de fel! Din țara cea îndepărtată – Unde te-am izgonit odată – În cari ajuns-a ca să fie Sămânța ta dusă-n robie, Cu mâna Mea te izbăvesc. Iată că Eu – Domnul – voiesc Ca-n vremurile de apoi, Pe Iacov să-l aduc ‘napoi, Ca să-i dau liniște și tihnă. Nicicând, apoi, a lui odihnă Nu se va tulbura vreodat’.

Ieremia 33:16

Atuncea Iuda – negreșit – Are să fie mântuit. Ierusalimul va putea, Parte de liniște-a avea Și-l vor numi, în țara voastră, „Domnul, neprihănirea noastră”.

Езекиел 34:25

Iată dar, ceea ce voi face: Închei un legământ de pace, Cu oile. Din a lor țară, Voi scoate fiarele afară. Parte de liniște, apoi, Avea-vor ale mele oi, Căci în pustie, vor putea, Netulburate, ca să stea Și-n mijlocul pădurilor, Nestingherite dormi-vor.

Езекиел 39:1

Apoi, Cuvântul Domnului Îmi zise: „Fiu al omului, Spre Gog, acuma să privești Și împotrivă-i să vorbești! Întoarce-te și prorocește Și-n felu-acesta îi vorbește: „Așa a zis Cela cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, „Ascultă Gog – ia seama bine – Mare necaz am Eu pe tine, Pe tine domn al Roșului, Meșecului, Tubalului!

Zaharia 14:4

Pe muntele Măslinului, Va sta piciorul Domnului În ziua ‘ceea, negreșit. Muntele e la răsărit, Privind din înălțimea lui Fața Ierusalimului. Muntele fi-va despicat. În două el va fi tăiat: O parte către răsărit, Iar alta către asfințit Și se va face-o vale mare. Jumate muntele-apoi are Spre miazănoapte-a se lăsa, Iar cealaltă parte a sa, Spre miazăzi va fi lăsată.

Zaharia 14:9

Domnul va fi încoronat, Peste pământ, drept Împărat. Singurul Domn va fi în lume Și-asemeni fi-va al Său Nume.

Zaharia 2:11

„Neamuri, atunci, au să voiască, De Domnul să se alipească Și-n felu-acesta, tot mereu, Ele vor fi popor al Meu. În al tău mijloc – vei vedea – Necontenit că voi ședea Și-atuncea ai să știi prea bine Căci Cel ce m-a trimis la tine Este chiar Domnul oștilor.

Zaharia 3:10

„Atunci” – a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are – „Unii pe alții vă chemați, Sub viță sau smochin, să stați.”

Zaharia 9:10

Iată, voi nimici apoi, Carele toate de război, Ce sunt aflate-n Efraim, Și caii din Ierusalim. Și arcurile-atunci, voiesc – Pe toate – să le nimicesc. El va vesti neamurilor, Pacea-n ținuturile lor, Iar a Lui stăpânire are, Din mal de mare-n mal de mare, Să se întindă, începând Chiar de la râu și ajungând La marginile care sânt Puse pentru acest pământ.