Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Osea 14:9 - Biblia în versuri 2014

9 Acela cari s-a dovedit A fi-nțelept, să ia aminte La ce au spus aste cuvinte! Cel priceput să înțeleagă Și-nțelepciune să culeagă! Drepte-s căile Domnului. Cei drepți umblă pe calea Lui. Cei răzvrătiți se prăbușesc Când pe-ale Lui cărări pășesc.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Cine este înțelept? Acela va înțelege aceste lucruri! Cine este priceput? Acela le va cunoaște! Căci căile Domnului sunt drepte! Cei drepți umblă pe ele, însă răzvrătiții se împiedică pe ele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Cine este înțelept? Acela va înțelege aceste lucruri! Cine este abil? Acela le va cunoaște! Drumurile lui Iahve sunt drepte! Cei care sunt corecți, merg pe ele; dar cei care se revoltă (împotriva Lui), se vor împiedica (și vor cădea) pe aceste drumuri.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Efraím, ce am eu de a face cu idolii? Îi voi răspunde și voi privi la el. Eu sunt ca un chiparos verde, datorită mie se găsește rodul tău.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Cine este înțelept să ia seama la aceste lucruri! Cine este priceput să le înțeleagă! Căci căile Domnului sunt drepte și cei drepți umblă pe ele, dar cei răzvrătiți cad pe ele.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Cine este înțelept? El va pricepe aceste lucruri. Și priceput? El le va cunoaște. Căci căile Domnului sunt drepte și cei drepți vor umbla pe ele, dar cei răi vor cădea pe ele.

Onani mutuwo Koperani




Osea 14:9
46 Mawu Ofanana  

Omori pe cel bun împreună Cu cel ce-i rău? Ce-o să se spună? Aceeași soartă s-aibă toți? Să faci așa ceva, nu poți! Tu care judeci tot pământul, Tu care ești Dumnezeu Sfântul, Să nu faci, oare, Tu, dreptate? Să nu pui rânduială-n toate?”


Totuși, neprihănitu-a stat Pe calea sa, înfipt și tare, Iar cel cari mâini curate are, Se întărește și mai mult.


Cel care, înțelept, se ține, Mereu dar, să ia seama bine, La bunătățile pe care Al nostru Dumnezeu le are.


De-aceea, drepte Îți găsesc Poruncile și mă feresc, Mereu, de a minciunii cale.


Dreaptă – mereu – s-a dovedit Că este a Ta judecată. Doar din credincioșie, iată, Știu bine că am fost smerit.


Ferice e de orișicine, Tăria și-o așează-n Tine Și cari, în inimă, își lasă Încrederea să-și facă casă.


Merg, din putere în putere, Oameni-acești, iar când se cere, Vor sta în fața Domnului, Pe muntele Sionului.


Pieri-va. Calea Domnului E zidul ce l-a apărat Pe omul cel nevinovat; Topenie se dovedește, Pentru cel care săvârșește


Când „priceput” omu-i numit, Are o inimă-nțeleaptă, Ce-mparte judecata dreaptă; Dulceața buzelor mărește Știința celui ce vorbește.


Însă a drepților cărare, Lumină e, strălucitoare, Care va crește tot mereu, Către al zilei apogeu.


Cei păcătoși și răzvrătiți, Cu moartea, fi-vor pedepsiți. La fel și cei ce se vădesc, Pe Domnul, că Îl părăsesc.


Nu va privi către altare, Căci sunt a mâinii lui lucrare. Nu va privi la ce-a știut Degetul lui să fi făcut. Nu va privi la cei pe care, Drept idoli, Astarteea-i are Și nici la stâlpii ridicați, Cari soarelui sunt închinați.


Neprihănirea e cea care Este, pentru cel drept, cărare. Tu, cari fără prihană ești, Cărarea lui, s-o netezești.


Atunci, când o să Mă chemați, Să știți că fi-veți ascultați.


Unde e omul înțelept? Unde e omul cel deștept, Care să înțeleagă poate, Mereu, aceste lucruri toate? Cel cărui Domnul i-a vorbit, Să spună-aceasta, negreșit. Să spună cum de-i pustiită Țara și cum de-i nimicită Și arsă, încât nimenea Nu poate-a trece-acum, prin ea?”


Când iar, în țară o să stați, Afară o să aruncați – Din ea – idoli și spurcăciuni Și ale voastre urâciuni.


Voi ziceți: „Iată dar, că nu-i Dreaptă cărarea Domnului!” Ascultă dar, casă pe care, Neamul lui Israel o are! Nu este dreaptă calea Mea? Dar nu credeți că s-ar putea Ca să nu fie drepte-apoi Cărările ce le-aveți voi?


Atuncea, am să vă stropesc Cu apă, să vă curățesc De idolii ce i-ați avut, De spurcăciuni ce le-ați făcut.


Mulți au să fie curățiți, Albiți, precum și lămuriți. Cei răi, rău, au să săvârșească, Pentru că n-au să izbutească Să înțeleagă chiar nimic. Cei pricepuți, însă, îți zic, Înțelepciune vor avea Și să-nțeleagă, vor putea.


În al ei mijloc, negreșit, Domnul este neprihănit. Nu face vreo nelegiuire, Iar dimineața, peste fire, Își scoate a Lui judecată, Fără a înceta, vreodată. Dar cel nelegiuit nu ține Seamă și nu are rușine!


„Casa lui Iuda o-ntăresc Și-n urmă am să izbăvesc Și casele cele pe care, Pe-acest pământ, Iosif le are. De ei Mi-e milă, iar apoi Îi voi aduce înapoi Și-i fac precum au fost odat’, De parcă nu i-am lepădat. Eu am să îi ascult mereu, Căci le sunt Domn și Dumnezeu.


Ioan. Acuma, a venit Al omului Fiu. N-a postit, Ci a mâncat și a băut. De-aceea, voi, când l-ați văzut, Ați spus că „Este-un băutor De vinuri și un mâncător, Prieten al vameșilor, Precum și-al păcătoșilor.” Totuși, înțelepciune-a fost Îndreptățită-n al ei rost.”


Apoi, i-a binecuvântat, Iar Simeon s-a îndreptat Către Maria și i-a spus: „Fiul pe care L-ai adus, Spre prăbușirea unora Și ridicarea altora, Are să fie-n Israel. Un semn, urmează, a fi El, Ce va stârni împotrivire.


Săracilor. Ferice este, De omu-acela, pentru care, Eu nu-s prilej de-mpiedicare.”


Dacă-ntre ei n-aș fi făcut Lucrări, cum nimeni n-a putut A mai face asemenea, Atunci, păcate, n-ar avea. Acuma însă, le-au văzut Și iată că am început A fi urâți de ei: și Eu, Și-asemenea și Tatăl Meu.


„Tu ești, însă, un Împărat. Așa e?” „Da” – a zis Iisus – „Sunt Împărat, precum ți-am spus. Eu, pentru-aceasta, sunt născut, Și am făcut tot ce-am făcut. De când, în lume, am venit, Despre-adevăr doar, am vorbit. Cine-i din adevăr, mereu, Va asculta, de glasul Meu.”


Cel care e din Dumnezeu, Ascult-al Său cuvânt, mereu. Voi, însă, n-ascultați, defel, Pentru că nu sunteți din El.”


„Eu am venit ca, lumea toată, Astfel, să fie judecată:” – A zis Iisus – „cei orbi să vadă; Iar cei ce văd, să nu mai vadă Și orbi s-ajungă.” Lângă ei,


„Mult crezi că-ți va mai merge ție? Om rău și plin de viclenie, Tu, fiu de drac, tu, om al firii, Vrăjmaș crunt al neprihănirii, Nu vei mai înceta tu, oare, Să strâmbi, a Domnului cărare?!


Și este bine de știut – Că Legea-i sfântă, negreșit, Și că porunca-i s-a vădit Sfântă, mereu, dreaptă și bună.


El este Stânca întărită. Lucrarea Sa-i desăvârșită. Drepte sunt căile pe care Al nostru Dumnezeu le are. Întotdeauna – ne-ndoios – Domnul se-arată credincios, Iar nedreptatea nu trăiește În Dumnezeu. El se vădește A fi, mereu, drept și curat.


Oamenii care s-au aflat, Atunci, acolo, au cântat, Cântarea ce-o cânta, mereu, Moise – robul lui Dumnezeu – Și-apoi, a Mielului cântare. „Atotputernicule mare” – Ziceau aceia – „am văzut, Lucrările ce le-ai făcut, Cât sunt de mari și minunate! Sunt drepte și adevărate Căile Tale, ne-ncetat! Al Neamurilor Împărat, Doar Tu ești Doamne! Și-apoi, cine


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa